Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 9880/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9880
Ședința publică de la 05 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2613/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-reclamant avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul pricinii.
Avocat pentru recurentul-reclamant solicită admiterea propriului recurs, cu modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării unității pârâte și la plata primei de C pentru 2007. Depune la dosar concluzii scrise și cere respingerea recursului formulat de SC SA potrivit acestora.
CURTEA
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin acțiunea adresata Tribunalului Dolj la data de 04.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata contravalorii drepturilor salariale reactualizate cuvenite si neacordate, aferente anilor 2004,2005 și 2006 și obligarea pârâtei la plata contravalorii fazelor naturale prevăzute de art. 187 alin. 1 din CCM pe anii 2004, 2005,2006 și 2007.
In motivare actiunii, a arătat că, în calitate de salariat al SC"", are dreptul să beneficieze, conform art.168 din Contractul colectiv de muncă, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia fiecărei sărbători de Paști și C pentru perioada 2004-2006.
Deși, conform contractului individual de muncă, fiecare angajat trebuie să beneficieze, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, și de toate drepturile acordate în baza Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar art. 40 din Codul Muncii prevede la alin. 2 că "angajatorului îi revine în principal obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă" în anii 2004, 2005, 2006 pârâta nu și- respectat aceste obligații și salariații nu au beneficiat de suplimentările salariale aferente celor două sărbători.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 al. 1 că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SA.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 Codul Muncii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Începând cu anul 2003 în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C si de Paști - art. 168 al. 1 din CCM- sa fie incluse in salariul de baza al fiecărui salariat; in acest sens a fost negociat si inserat in CCM art. 168 al. 2, iar pentru anul 2004 art. 168 al.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005 prevederile CCM au fost modificate și s-a menționat că noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitata doar pentru 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr. 3793/18.06.2007 (Anexa nr.5) Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat in salariul de bază, atât pentru 2003, cât și pentru anii următori.
De asemenea, Comisia Paritara a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare ale CCM a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la al. 1 al art. 168 sa fie incluse in salariul lunar de baza al salariaților, precum și că începând cu 2003, părțile au înțeles ca art. 168 al. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct.
S-a mai arătat că având în vedere dispozițiile art. 9, 14, 30 din Legea nr. 130/1996, cât și punctul de vedere exprimat de către reprezentanții celor două părți, rezultă că fiecăruia dintre salariați îi este opozabila atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferita de către Comisia Paritara.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a înlăturat apărarea pârâtei, apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură ( rezultate din contractele colective sau individuale de munca) sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani si nu aceleia invocată de către pârâtă și prevăzută la art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 2613 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Gorja respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamantul și obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paste pentru anul 2005, 2006, si 2007, precum si celor de C pentru anii 2004, 2005, si 2006 calculate la nivelul salariului de baza mediu pe societate si actualizate cu indicele de inflație de la data datorării la data plătii efective.
A respins capătul de cerere privind contravaloarea gazelor naturale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în primul rând, faptul că este neîntemeiată excepția invocată de intimată privind prescripția dreptului la acțiune, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora acțiunea este supusă prescripției extinctive de 3 ani și dispoz. art. 283 al.1 lit. e, reclamantul solicitând plata unor drepturi salariale și nefiind vorba de neexecutarea unei clauze stipulată în
De asemenea, s-a respins și cea de-a doua excepție invocată de intimată privind prematuritatea formulării acțiunii, întrucât lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și a modalității de acordare a primelor de P aște și de C nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin de a benefica de aceste suplimentări salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au avut în vedere prevederile art. 168 al.1 din la nivelul SA pe anul 2004, dispoziții care arată că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, iar cu minim 15 zile înainte, de fiecare eveniment pentru care se vor acorda suplimentările vor începe negocierile cu I în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, dispoziții menținute și în pe anii 2004-2007, nu mai în cursul anului 2003 prevăzându-se că suplimentările salariale vor fi introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
În ceea ce privește adresa Comisiei Paritare / 18 iunie 2007 și Nota asupra precizării situației Primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA întocmite la data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și Federației Sindicale s-a reținut că nu pot fi luate în considerare, întrucât interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozitiilor art. 31 din LG.130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
S-a concluzionat sub acest aspect că prevederile nu pot fi interpretate decât în sensul că numai în cursul anului 2003, drepturile salariale suplimentare reprezentând primele de paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar începând cu anul 2004, trebuiau plătite în mod separat, cu ocazia evenimentelor respective, lucru care nu s-a întâmplat.
În privința solicitării pârâtei de a se dispune administrarea în cauză a probei expertizei contabile care să stabilească cuantumul drepturilor salariale suplimentare cuvenite petenților, s-a considerat că este neutilă și nepertinentă, din înscrisurile depuse la dosar reținându-se elementele de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate, iar pe de altă parte dispoz. art. 168 al.1 din raportează aceste drepturi la salariul de bază mediu pe P: SA și nu la salariul brut pe unitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
S-a invocat necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea a pus în vedere reprezentantului societății-recurente să depună la dosarul cauzei: ștatele de plată, pe perioada din litigiu privind pe intimat, copia carnetului de muncă, deciziile evidențiate în carnetul de muncă privind stabilirea salariului, balanță sau bilanțul contabil din care să rezulte sumele plătite salariaților cu titlu de salariu și cu titlu de prime.
Recurenta a depus în susținerea recursului sentința civilă nr. 1697/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr- rămasă definitivă și irevocabilă punct de vedere al expertului contabil, copie raport expertiză contabilă judiciară în dosar nr- efectuată de expert contabil, copie expertiză bilă judiciară în dosarul - aflat pe rolul Tribunalului Brăila efectuată de expert contabil, sentința civilă nr. 548/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, copie expertiză extrajudiciară efectuată de expert.
Impotriva aceleiasi sentinte a formulat recurs si reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, in temeiul art. 304, 304/1 civ.Cod Penal, sub aspectul neacordarii primei aferente Cului anului 2007, desi reclamantul este in continuare salariatul intimatei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport în raport de motivele invocate, de apărările formulate, văzând probatoriu administrat și având în vedere și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constata urmatoarele:
Referitor la recursul pârâtei SC SA B, acesta este apreciat ca nefondat din următoarele considerente:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul Muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispozitiile art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conform art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel deu nitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților
Nu poate fi primită nici critica neefectuării unei expertize judiciare contabile pentru a se putea face dovada plății suplimentărilor salariale, deoarece recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv ștate de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, așa cum instanța de recurs a dispus prin încheiere, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salarii deoarece, analizându-se cartea de muncă, se constată că recurenta a efectuat anumite stabiliri de drepturi salariale conform adreselor primite de la SC SA, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările de Paște și C, așa cum susține recurenta.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozitiile art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
În considerarea celor expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 civ.Cod Penal, recursul formulat de parata SC SA B urmeaza a fi respins ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul formulat de reclamantul, Curtea il apreciaza ca intemeiat, in cauza fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Prin cererea introductiva, reclamantul a solicitat obligarea paratei SC SA B la plata drepturilor banesti corespunzatoare sarbatorilor de Pasti pentru anii 2005, 2006 si 2007 si a celor de C pentru anii 2004, 2005, 2006 si 2007.
Instanta de fond a retinut ca reclamantului i se cuvin suplimentarile salariale, mai putin prima aferenta Cului anului 2007, desi reclamantului nu i-a incetat contractul de munca anterior acestui moment, dupa cum rezulta din carnetul de munca, fiind si in prezent angajatul paratei.
Asadar, pentru considerentele expuse in analiza recuursului formulat de parata SC SA B, care nu vor mai fi reluate, reclamantului i se cuvine si acordarea primei de C aferenta anului 2007, sens in care, in temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, ca urmare a admiterii recursului reclamantului, se va modifica sentinta instantei de fond, fiind obligata parata si la plata primei de C pentru anul 2007, restul dispozitiilor sentintei urmand a fi mentinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2613/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta și la plata primei de C pentru anul 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05 2008.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - -
Grefier,
-
Red.Jud.-
Ex.2/12.12.2008
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
