Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drept. sal. ale pers. din just. -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1
Ședința public din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția General A Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S și Ministerul Justiției și Libertților B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1749 din 15 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Suceava - Secția civil, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, precum și reclamanta intimat -.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, dup care, instanța constatând recursurile în stare de judecat rmas în pronunțare cu privire la acestea.
Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de faț, constat:
Prin cererea adresat Tribunalului Suceava și înregistrat sub nr- din 18.05.2009, reclamanta - a chemat în judecat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția General A Finanțelor Publice S, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța aceștia s fie obligați în solidar, la plata actualizat în favoarea reclamantei, a sporului de stres în procent de 50% pre vzut de art.42 din legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brut de încadrare începând cu data de 17.12.2007 pân la zi și în continuare.
În fapt, reclamanta a artat c potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicat, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar".
Arat reclamanta c, ulterior, prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor nemaifiind prevzut în noua lege de salarizare a magistraților, rmânând în vigoare pentru personalul auxiliar dispozițiile Legii nr.50/1996, care s-au abrogat abia la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, ordonanț ce reglementeaz salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare (10-11) prin care a artat c dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin art.42 din OUG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 instanța suprem a admis recursul în interesul legii ce a constatat c judectorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic calculat din indemnizația brut lunar și dup intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
A mai artat pârâtul c pretențiile reclamantei pentru perioada de dup 1.02.2007 sunt nefondate ca urmare a intrrii în vigoare în februarie 2007 noii legi de salarizare a personalului auxiliar, respectiv OG nr.8/2007.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive motivat de faptul c nu este ordonator principal de credite, acestuia nerevenindu-i potrivit legii decât obligația de monitorizare a cheltuielilor de personal prevzute în bugetul de stat, îns obligația de stabilire a salariilor de baz, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bnești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției, respectiv Tribunalul Suceava.
Prin sentința civil nr.1749 din 15.10.2009 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice iar pe fond a admis acțiunea așa cum a fost formulat mai puțin captul de cerere privind cheltuielile de judecat.
Pentru a hotrî astfel prima instanț a reținut în privința excepției invocate c Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetar, justificând astfel calitatea procesual pasiv în cauz.
Pe fond tribunalul a artat c reclamanta a chemat în judecat pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, solicitând obligarea acestora în solidar la plata actualizat, în favoarea reclamantei, a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, în procent de 50% din salarul de baza brut lunar, prevzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicat, începând cu data de 17 decembrie 2007, pân la zi și în continuare.
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996 republicat "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar".
Este adevrat c prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50 /1996 a fost abrogat expres. Îns, procedându-se astfel, au fost înclcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativ cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat s emit ordonanțe doar cu privire la "Modificareași completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judectorești, republicat"
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și laabrogareaunor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezult din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, republicat,modificarea, completareașiabrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevzut decât posibilitatea modificrii și completrii legii, prin ordonanța emis în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, c acolo unde legislativul a intenționat s acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de ex. conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanț pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Analizând prevederile privind tehnica legislativa in concret ale art. 56 " Evenimentele legislative " - care arata ca:" (1) Dup intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementeaz o anumit problematic, iar ca msur conex dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor dou acte normative interferente.", s-a constatat c abrogarea nu a fost dispusa in mod legal.
Pe de alta parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru aprarea drepturilor omului si libertților fundamentale, prevede ca: " Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica solicitat de reclamanți fiind un drept de creanț, este un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, doar pentru o cauza de utilitate publica.
Din cuprinsul OG83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publica a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc si suprasolicitare. Mai mult, in perioada respectiva drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel ca abrogarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica apare cu atât mai mult lipsita de utilitate publica.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementrile internaționale, cu excepția cazurilor in care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel instanța a reținut c exista conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 si art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, urmând a da preponderenta si a face aplicarea acestui din urma text legal.
Faț de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizat prin OG 83/2000 este nelegal iar rațiunea acordrii sporului de stres subzist, tribunalul a apreciat c pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel încât pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava au fost obligați la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic prevzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare, începând cu data de 17 decembrie 2007, pân la zi și în continuare, sum ce va fi actualizat în funcție de indicele de inflație începând cu data la care trebuia efectuat plata pân la zi.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertților și Ministerul Finanțelor Publice invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedur civil, recurentul Ministerul Justiției și Libertților susține c prin acordarea unor drepturi neprevzute de lege, instanța a depșit limitele puterii judectorești, aspecte reținute de Curtea Constituțional în decizia nr.838/2008 și c acțiunea prin care se solicit acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibil în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Astfel se arat c în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțional s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natur constituțional dintre autoritatea judectoreasc reprezentat de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de alt parte, cerere formulat de Președintele României și a constatat existența unui conflict juridic de natur constituțional, în sensul c nu poate s instituie, s modifice sau s abroge norme juridice cu putere de lege ori s efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În concluzie, recurentul susține c faț de cele reținute de instanța de control constituțional, rezult cu claritate c Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocat de reclamanți și de prima instanț în motivarea soluției pronunțate nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de faț prin care se solicit în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Recurentul a criticat și modul de aplicare al legii în cauz, artând c prin OG nr.8/2007 a fost edictat o nou lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești, actul normativ abrogând Legea nr.50/1996 (art.30).
Instanța suprem a fost sesizat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, respectiv ale Legii nr.334/2001.
Pentru aceleași considerente, recurentul Ministerul Justiției a apreciat c este nelegal sentința primei instanțe și în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic pentru viitor și c pretențiile reclamantei ulterioare datei de 12 noiembrie 2009 când a intrat în vigoare Legea unic de salarizare sunt lipsite de interes.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin motivele de recurs a reiterat excepția lipsei calitții procesuale pasive artând c nu are calitate de ordonator de credite nefiind întrunite condițiile pentru obligarea sa la alocarea fondurilor întrucât obiectul acțiunii vizeaz plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori principali de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o rspundere privind garantarea acestor drepturi.
Nelegalitatea hotrârii judectorești deriv și din faptul c rectificarea bugetar se face la inițiativa ordonatorului principal de credite respectiv Ministerul Justiției și Libertților așa cum este prevzut și reglementat de dispozițiile legale în vigoare.
Examinând recursul Ministerului Justiției și Libertților prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauz, Curtea constat c este nefondat din urmtoarele considerente.
Prin decizia nr.838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțional a constatat existența unui conflict de natur constituțional între autoritatea judectoreasc, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de alt parte.
atribuției prevzut de art.146 lit.e din Constituție cu efectuarea de ctre Curtea Constituțional a unui control de constituționalitate, legalitate asupra hotrârilor judectorești, transformând Curtea într-o instanț de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o înclcare flagrant a competenței Curții Constituționale.
Însși Curtea Constituțional arat în cuprinsul deciziei mai sus-menționate c aceast decizie pronunțat în soluționarea conflictului juridic de natur constituțional nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja la Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 Cod procedur civil.
Curtea a statuat și cu alte ocazii c, potrivit competențelor sale ce sunt expres și limitativ prevzute de art.146 din Constituție și de Legea nr.47/1992, nu este competent s cenzureze legalitatea unor hotrâri judectorești sau s constate c acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr.998 din 1.10.2008).
Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, s-a constatat c judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobat prin legea nr.334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 din Codul d e procedur civil, dezlegarea dat problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea reținând c reclamanta în calitate de personal auxiliar de specialitate, este îndreptțit la plata acestui spor.
Referitor la critica formulat în recurs privind extinderea limitelor efectelor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța reține c prin acțiune s-a solicitat verificarea legalitții modului de calcul și al plții drepturilor salariale la care era îndreptțit reclamanta în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judectorești. S-a solicitat astfel c se constate c angajatorii direcți Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, ordonatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșit aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Dezlegarea dat de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 este în continuare respins de recurent care susține c art.47 fin Legea nr.50/1996 a fost abrogat. Chiar dac decizia dat în interesul legii a fost pronunțat de instanța suprem la data de 10 martie 2008, pârâtul recurent a invocat abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data de 1 februarie 2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanț în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invoc a fi operat abrogarea.
Cât privește acordarea pe viitor a sporului prevzut de art.47 din Legea nr.50/1996 Curtea constat c o astfel de cerere este admisibil în temeiul art.110 alin.2 din Codul d e procedur civil cât timp se pstreaz condițiile privind acordarea acestuia.
Referitor la recursul Ministerului Finanțelor Publice Curtea constat c este întemeiat din urmtoarele motive:
în judecat a acestui pârât de ctre reclamant s-a fcut cu scopul de a fi obligat în solidar cu ceilalți pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic prev. de art. 47 din legea nr.50/1996 și nu de a aloca fondurile necesare achitrii acestui spor.
Ori în aceast situație nu se poate reține c pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesual pasiv întrucât nu poate fi obligat direct la plata drepturilor salariale ctre reclamant în lipsa unor raporturi de munc.
Pe de alt parte, Curtea reține c acest pârât nu face parte din categoria persoanelor fizice sau juridice care pot avea calitatea de prți în conflictele de munc, conform enumerrii fcute de dispozițiile art.282 din Codul muncii.
Așa fiind, Curtea în baza art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedur civil va admite recursul Ministerul Finanțelor publice, va modifica sentința recurat în parte, în sensul c va respinge acțiunea formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lips calitate procesual pasiv.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția General a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței civile nr. 1749 din 15 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Suceava - Secția civil, în dosarul nr-.
Modific în parte sentința civil nr.1749 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava în sensul c respinge acțiunea formulat în contradictoriu cu acest pârât pentru lips calitate procesual pasiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din data de 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
Jud.fond: Gh.
Tehnored. ex.2
27.01.2010
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Andrieș Maria
