Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 10/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.10/
Ședința publică din 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci Violeta Neculai
Asistent judiciar - - -
Asistent judiciar -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea cererii formulată de reclamanții, -, intervenienții, )., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.09.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare amânat pronunțarea în cauză la data de 24.09.2008.
CURTEA
Asupra acțiunii principale formulată de reclamanții, -, și - și cererilor de intervenție voluntară formulată de intervenienții, ).ă, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.917/113/15.04.2008 pe rolul Tribunalului Brăila reclamanții, -, și - au solicitat obligarea pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G și TRIBUNALUL B la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu pe anii 2005 și 2006 egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost numiți judecători în cadrul Judecătoriei Brăila începând cu data de 15.08.2005,beneficiind de concediu de odihnă atât pentru anul 2005 corespunzător perioadei lucrate,cât și integral pentru anul 2006.
Au invocat reglementarea dreptului la prima de concediu egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat, prin dispozițiile art.411al. 1 din Legea nr.50/1996 modificată și completată prin nr.OG83/2000.
Ulterior acordarea acestui drept fost suspendat printr-o serie de acte normative succesive, respectiv pentru anul 2005 prin art.64 al.2 din Legea nr.11/2004.
Au considerat suspendarea acordării dreptului ca echivalând cu restrângerea ori anularea acestuia, contrar prevederilor art.49 și 53 din Constituția României, art.18 și 38 Codul muncii.
Au mai precizat faptul că nu au mai formulat anterior o acțiune cu un asemenea obiect.
În cauză, la data de 21.04.2008, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, ).ă, și îndreptată împotriva acelorași pârâți și întemeiată pe aceleași motive învederate în acțiunea principală, dată fiind calitatea acestora de judecători în cadrul Judecătoriei Galați, pe perioadele menționate.
Au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției,Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata primei de concediu pe anii 2005 și 2006 egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
La data de 19.05.2008 reclamanții și intervenienții au modificat cererile formulate în cauză solicitând obligarea pârâților la plata de despăgubiri constând în contravaloarea primelor de vacanță aferente anilor 2005 - 2006, egale cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu,actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective corespunzător perioadei lucrate de fiecare.
Au solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul dispozițiilor art.27 al.3 din nr.OG137/2000.
Au invocat prevederile nr.OUG146/2007 în sensul că legiuitorul a intenționat să acorde prima de vacanță tuturor categoriilor de bugetari care au beneficiat de aceste drepturi și care au fost suspendate de la aplicare printr-o succesiune de acte normative,datorită constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006 impuse anual de organismele financiare internaționale.
O interpretare restrictivă a acestor dispoziții în sensul neprevederii categoriei magistraților ar duce la crearea unei inechități și la discriminarea acestei categorii profesionale în raport de celelalte categorii sociale și profesionale pentru care legiuitorul a prevăzut în mod expres plata acestor drepturi.
Au mai invocat situația personalului auxiliar de specialitate pentru care dreptul salarial fost suspendat iar magistrații au fost omiși,împrejurare care creează o situație discriminatorie în cadrul sistemului autorității judecătorești.
Au fost invocate prevederile art.1 al.2 din OUG nr.146/2007, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.11 și 20 din Constituție,al.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.21 al.1 din nr.OG137/2000.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu.
În susținerea primei excepții a arătat că, din modalitatea de legiferare a atribuțiilor sale nu poate avea obligații în ceea ce privește pretențiile reclamanților astfel cum au fost formulate prin cerere.
Ministerul Justiției este organ de specialitate a administrației publice centrale,instanțele de judecată reprezintă puterea judecătorească iar singurul abilitat să adopte legi este Parlamentul României.
În ceea ce privește a doua excepție în materia litigiilor de muncă o terță persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală,caracterul personal al raportului de muncă impunând o astfel de soluție.
A invocat practica judiciară și literatura de specialitate, considerând cererea de intervenție în interes propriu ca nefiind admisibilă în principiu.
Pe fondul cauzei, a considerat acțiunile formulate ca fiind neîntemeiate întrucât reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000,cu modificările și completările ulterioare.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor iar în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție,există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
În ceea ce privește prima de vacanță,acordarea sau neacordarea acestora este o opțiune a legiuitorului și nu creează o discriminare între categorii de persoane aflate în situații analoage sau comparabile.
Raportat la prevederile nr.OUG146/2007 a arătat că, din modul de redactare al dispozițiilor art.1 al.1 și 2,nu se are în vedere și categoria profesională a magistraților,categoriile de personal bugetar fiind enumerate limitativ.
Pentru magistrați,prin nr.OG177/2002 nu a mai fost prevăzut beneficiul primei de concediu începând cu 01.01.2003,în acest sens fiind invocată și Decizia nr.XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în materia recursului în interesul legii și îndreptarea dată acesteia.
În ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate, nu s-a creat o situație discriminatorie față de magistrați,fiind sistematizate categoriile beneficiare ale dreptului la prima de concediu prin raportare la perioada stabilită prin legile de salarizare ale fiecărei categorii profesionale.
Prin întâmpinare,pârâta Curtea de APEL GALAȚIa solicitat respingerea acțiunii ca nefondată,dreptul la prima de vacanță pentru magistrați fiind prevăzut doar pentru perioada 2001-2002,după cum s- pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Ordonanța de Urgență nr.146/2007 garantează dreptul la prima de vacanță astfel cum a fost prevăzut în legile speciale pentru fiecare categorie profesională, fără considera că prin abrogarea dreptului pentru magistrați s-ar genera situații discriminatorii.
În ceea ce privește actualizarea sumelor solicitate cu titlu de primă de vacanță,un asemenea capăt de cerere are caracter accesoriu fiind nefondat.
Prin încheierea de ședință din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, a fost admisă în principiu cererea de intervenție.
Prin încheierea de ședință din 07.07.2008 a aceleiași instanțe s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL GALAȚI spre competentă soluționare, potrivit art.II al.2 din nr.OUG75/2008.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,cauza a fost înregistrată la data de 14.07.2008 cu păstrarea numărului unic al dosarului.
Au fost solicitate relații privind funcția îndeplinită și perioada lucrată de către reclamanți și intervenienți fiind emisă adresa nr.3534/41A/18.09.2008 de către pârâtul Tribunalul Brăila.
Astfel învestită cu soluționarea prezentului litigiu,curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea cererii de intervenție în interes propriu invocate de pârâtul Ministerul Justiției,acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății,din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.
În speță, reclamanții au invocat o situație pe care o apreciază discriminatorie și rezultând din raporturile juridice de muncă, în referire la funcțiile ocupate și modalitatea de salarizare a acestora.
Pârâtului Ministerul Justiției îi revin atribuții în acest sens,strâns legate de modalitatea finanțării de la bugetul de stat a activității instanțelor de judecată și parchetelor.
Potrivit art.131 al.2 din Legea nr.304/2004, bugetele curților de apel,ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor sunt gestionate de Ministerul Justiției, având calitatea de ordonator principal de credite.
Atribuții în legătură cu obiectul cauzei revin pârâtului Ministerul Justiției ținându-se seama și de rolul său în elaborarea,coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea funcționării justiției ca serviciu public,veghind la stricta aplicare a legii,în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept (art.1 al.1 din nr.HG83/2005).
Ministerul Justiției are atribuții inclusiv în domeniul elaborării și avizării proiectelor de acte normative care privesc funcționarea justiției și gestionarea patrimoniului,pune la dispoziția instanțelor judecătorești fondurile necesare în vederea desfășurării activității,fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat (art.4 din nr.HG83/2005).
Rezultă astfel cu prisosință atribuțiile ce revin pârâtului Ministerul Justiției în legătură cu obiectul prezentei judecăți,situație care justifică întrunirea condiției calității procesuale pasive, excepția privind lipsa acesteia urmând a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, dispozițiile art.49 Cod procedură civilă dau posibilitatea oricărei persoane interesate să intervină într-un proces deja început, intervenientul în interes propriu invocând un drept al său.
În speță intervenienții au invocat un drept,obiectul cererii de intervenție voluntară și motivarea dată acesteia fiind aceeași cu a cererii principale iar interesul bunei administrări a actului de justiție impune judecarea lor împreună.
Modalitatea de promovare a cererii de intervenție voluntară nu constituie un impediment pentru soluționarea acesteia alături de acțiunea principală în mod unitar,mai ales că au același obiect și se întemeiază pe aceeași cauză.
În consecință va fi respinsă ca nefondată și excepția de inadmisibilitate cererii de intervenție voluntară în interes propriu, astfel cum a fost invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține următoarele:
Dreptul la prima de concediu a fost prevăzut în favoarea magistraților prin dispozițiile art.411din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești,fiind introdus prin dispozițiile art. pct.38 din nr.OG83/2000.
Ulterior,un asemenea drept a încetat urmare a abrogării intervenite începând cu data de 01.01.2003, prin art.50 al.2 din nr.OUG177/2002.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXIII/12.12.2005 dată în materia recursului în interesul legii prin care s-a statuat că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu pentru magistrați și se acordă numai pentru anii 2001 și 2002,astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
Ulterior, dreptul la prima de vacanță pentru magistrați a fost recunoscut începând cu anul 2007 prin dispozițiile art.241din nr.OG27/2006 modificată și completată prin Legea nr.45/2007.
Ca atare,din punct de vedere al reglementării legale,dreptul la prima de concediu pe anii 2005 și 2006 a încetat să existe,nemaifiind prevăzut.
Potrivit art.2 din nr.OG27/2006,cu modificările și completările ulterioare,salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea,complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Rezultă că modul de salarizare al judecătorilor este prestabilit prin lege,fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare,determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Constituie opțiunea legiuitorului de reglementa prin acte normative drepturile în favoarea unei asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG137/2000.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ceea ce privește dispozițiile nr.OUG146/2007,potrivit art.1, acestea se aplică categoriilor profesionale pentru care plata sumelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă a fost suspendată în perioada 2001-2006.
Din enumerarea categoriilor profesionale rezultă că magistraților nu li se aplică prevederile acestei ordonanțe de urgență.
Deasemeni, referirea la alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale nu- privește pe reclamanți,pentru magistrați dreptul nemaifiind prevăzut urmare a adoptării nr.OUG177/2002, începând cu data de 01.01.2003.
În consecință,pentru toate considerentele arătate vor fi respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității cererii de intervenție formulate de pârâtul Ministerul Justiției.
Vor fi respinse ca nefondată acțiunea principală și cererile de intervenție voluntară formulate de reclamanții, - și intervenienții, ).ă, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității cererilor de intervenție formulate de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge ca nefondată acțiunea principală și cererile de intervenție voluntară formulate de reclamanții, - și intervenienții, ).ă, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Brăila, Calea, nr.47, jud. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în-, jud.G, TRIBUNALUL B cu sediul în Calea, nr.47, jud.B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
sentința jud.-/28.10.2008
Tehnored./25 ex./ 04 2008
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci Violeta Neculai
