Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1015/2009
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 118/10 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Prin Încheierea nr. 265/R/CC/2009 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător, planificată inițial să facă parte din completul de judecată, considerent pentru care în compunerea completului va intra doamna judecător - - - aflată la data ședinței în planificarea de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâții intimați Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA au înregistrat la dosar întâmpinări.
Instanța, față de înscrisurile depuse în dosar și reținând că în cauză se solicită judecarea în lipsă, constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar civil nr-, reclamanții:, și au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite cu titlu de primă de vacanță aferentă perioadei 2005-2006, prin raportare la indemnizația de încadrare brută din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
- să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții arată că au calitatea de judecători la Judecătoria și că în această calitate sunt îndreptățiți potrivit prevederilor legale la plata primei de concediu pretinse.
Au mai susținut că drepturi salariale pretinse nu le-au fost acordate pe anii 2005-2006 cu motivarea că prin legile succesive privind bugetul de stat, plata acestor prime a fost suspendată începând cu anul 2001.
Reclamanții au mai arătat că pârâții au procedat în mod greșit refuzând plata acestor prime, întrucât perioada suspendării a avut efect până la sfârșitul anului 2005 iar după data de 31.12.2005aceste drepturi trebuiau acordate atât pentru 2005 cât și pentru 2006.
Sub un ultim aspect au învederat că - prin Decizia nr. XXIII/21.12.2005 a reținut că primele de concediu se cuvin magistraților pentru anii 2001-2002, nu și pentru anii 2003-2004.
În drept, sunt invocate dispozițiile art.41/1 alin.1 din Legea nr.50/1996, art.283 alin.1 Codul muncii, art.269 Cod ul muncii și art.329 Cod proc.civ.
S-a depus adeverința nr.842/5.11.2008 emisă de Tribunalul Hunedoara, pentru justificarea calității de judecător-21.
Prin întâmpinarea depusă, Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat respingerea acțiunii, invocându-se lipsa calității procesual pasive a acestei instituții.-4.
Pe fondul cauzei, a învederat că acțiunea este nefondată deoarece începând cu data de 1.01.2003, salarizarea judecătorilor s-a făcut în baza nr.OUG177/2002, act normativ care a abrogat art.41/1 alin.1 din Legea nr.50/1996 precum și orice late dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că prin Decizia nr. XXIII/2005, Jas tatuat că dreptul magistraților salarizați în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2005 (13).
Prin Încheierea nr.194/F/CC/16.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Hunedoara și s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Sibiu.
La tribunalul Sibiu cauza a fost înregistrată sub același număr.
Urmare intrării în vigoare a nr.OUG75/2008, tribunalul Sibiua dispus prin Încheierea pronunțată la data de 23.07.2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre competentă soluționare în primă instanță, Curții de APEL ALBA IULIA - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiat pe dispozițiile art. II alin.1 și 2 din ordonanță.
Prin sentința civilă nr. 118/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu numărul de mai sus a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost respinsă ca neîntemeiată, raportat la capătul 2 din acțiune, acestei pârâte revenindu-i, potrivit competențelor atribuite prin Legea nr. 303/2004, atribuțiile vizând păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale reclamanților.
Referitor la fondul cauzei, instanța de fond a constatat că prezenta acțiune este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt judecătorii la Judecătoria, așa cum reiese din adeverința nr. nr.842/2008 emisă de Curtea de APEL ALBA IULIA - 21.
Perioada în care exista dreptul la primă de concediu acordat magistraților în temeiul art.41/1 alin.1 din legea nr. 50/1996 a fost stabilită, cu forță obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- Secțiile Unite, în dosar nr. 31/2005, în soluționarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Prin această decizie instanța superioară a statuat că "în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În considerentele acestei decizii se reține că " la data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii, la o primă pentru perioada concediului de odihnă". În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arătat totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv și că " a considera altfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000.
Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și pentru perioada ulterioară acesteia.
În același sens, este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor acest drept a fost reglementat din nou.
Deci, pentru a beneficia atât de protecția legii interne cât și de cea a normelor europene invocate de reclamanți, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada 2005 - 2006- pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Față de cele ce preced, curtea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în cauză de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii.
În expunerea de motive arată că în mod greșit prima instanță a reținut că aplicarea art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introduse prin OG nr. 83/2000, a fost abrogată implicit prin intrarea în vigoare a OUG nr. 177/2002, întrucât printr-o ordonanță de urgență nu se pot abroga dispoziții dintr-o lege organică.
Prin Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe 2005 și Legea nr. 979/2005 privind bugetul de stat pe 2006, aplicarea prevederilor din actele normative referitoare la primele de vacanță, a fost suspendată, în acest fel fiind încălcate dispozițiile art. 53 din Constituția României.
Nu există nici un argument pentru neacordarea primelor de vacanță doar magistraților, câtă vreme acestea au fost acordate altor categorii de personal, aceasta reprezentând o discriminare directă, magistrații aflându-se în situații comparabile cu persoanele la care se referă OUG nr. 146/2007 și nu există vreun scop legitim care să conducă la înlăturarea lor de la acest beneficiu.
Recurenții mai apreciază că recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. XXIII/2005 nu a vizat primele de concediu pentru perioada 2005 - 2006.
Acordarea despăgubirilor solicitate, arată aceștia, nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminarea în muncă. Despăgubirile se impun a fi actualizate conform prevederilor art. 1082 cod civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Deliberând asupra recursului de față, funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Conform adeverinței nr. 842/2008 emisă de Curtea de APEL ALBA IULIA, reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria
Contrar susținerilor acestora, în mod corect prima instanță a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile, cu forță obligatorie, Deciziei nr. XXIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în sensul că, în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000, magistrații au dreptul la prima de concediu numai pentru anii 2001 și 2002.
De asemenea, contrar susținerilor recurenților, prima instanță a observat corect faptul că la data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, dreptul magistraților la prima de vacanță încetând să mai subziste cu începere de la 01.01.2003, dată de la care nu mai poate fi pretins.
Cum pentru anii 2005 - 2006 dreptul la prima de vacanță nu este reglementat printr-o normă legală, nu face obiectul protecției prevăzute de art. 14 al CEDO, pretențiile reclamanților fiind lipsite de suport.
Magistrații au un anumit statut socio-profesional instituit prin lege specială de organizare și o salarizare realizată, de asemenea, prin lege specială, statut care nu este comparabil cu cel al funcționarilor publici, situație în care, contrar susținerilor recurenților, nu poate fi vorba de o discriminare directă privind plata primelor de vacanță pe anii 2005 - 2006.
Față de cele ce preced, în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 118/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. CV, Tehnored. IM, Jud.fond-,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Ana Doriani
