Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/2010
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.707/3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de actele și înscrisurile depuse la dosar și împrejurarea că ambii recurenți solicită judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că sub nr- s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției și a Libertăților, Tribunalul Sibiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții de 1, 2 și 3 să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile bănești reprezentând diferențe salariale în cuantum de 5 % începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; în cuantum de 2 % începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie și în cuantum de 11 % începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților conform celor solicitate prin prezenta acțiune.
În motivarea acțiunii reclamanții arătau că sunt judecători în cadrul Judecătoriei
La data de 31.01.2007 s-au emis 3 ordonanțe de guvern prin care s-a reglementat majorarea salariilor și indemnizațiilor demnitarilor, funcționarilor publici și personalului contractual, respectiv:
- Ordonanța nr.16 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salariat potrivit Lg.nr.495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și instanțele culturale românești din străinătate;
- Ordonanța nr.10 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Lg.nr.154/98 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitare publică:
Ordonanța nr.6 din 24.01.2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Aceste creșteri salariale au fost acordare doar demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiției, Procurorului General al României și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, funcționarilor public.
Prin aceste dispoziții s-a creat o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În acest sens au fost invocate și prrev.art.5 alin.1 și 3 Codul muncii potrivit cărora "În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajații Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute de alin.2 care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii".
Mai mult decât atât, prin Lg.nr.232/2007 pentru aprobarea nr.OG6/2007 invocată anterior,prevede majorări salariale în cotă de 7 % respectiv 11 % pentru toți funcționarii publici, fiind exceptați și de această dată judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Aprobarea Drepturilor Omului, ratificată de țara noastră prin Lg.30/94, jurisprudența CEDO, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român potrivit art.1 și 20 din Convenția României trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Aceleași reglementări se regăsesc și în Protocolul nr.12 la Convenție, în vigoare de la 01.04.2005.
Asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor este prevăzută în cap.VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, aprobată prin nr.HG232/2005, publicată în MO.nr.273 din 01.04.2005.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de aceea că nu are nici calitate de angajator al reclamanților și nici vreo atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale acestora.
A depus întâmpinare și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin care solicită respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată.
Se arată în întâmpinare că cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, respectiv art.27 alin.1 din forma republicată a acestui act normativ, care a fost declarat neconstituțional. De asemenea începând cu data de 1.04.2006 salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor este reglementată unitar de către nr.OUG27/2006 iar reclamanții nu ar putea invoca o discriminare în acest sens.
În drept art.115-118 Cod pr.civilă.
În probațiune s-au depus o adeverință privind calitatea de salariați ai Judecătoriei Sar eclamanților și practică judiciară în materie.
Conform prevederilor art.137 Cod pr.civilă, tribunalul a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Curtea de Apel Alba -I pe care a respins-o ca fiind nefondată întrucât aceasta, în calitate de ordonator de credite, are atribuții privind salarizarea reclamanților ceea ce, potrivit art.282 din Codul muncii, îi conferă calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.707/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și a Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând diferențe salariale în procent de 5 % începând cu data de 01.01.2007 și până la data plății, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost respinse celelalte cereri.
Pe fondul pricinii, tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este în parte, întemeiată, reținând în esență, că eliminarea doar a magistraților de la indexările legale, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din nr.OUG27/2006.
Se reține de asemenea că Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.169/9.03.2007 abrogă dispozițiile art.35 din nr.OG27/2006, însă în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.
Instanța reține și faptul că textul art.14 din CEDO completat prin Protocolul 12 intrat în vigoare la data de 01.04.2005, care prevede în art.1 pct.1, interdicția generală a discriminării, aceasta ca o obligație pozitivă a statelor, beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare în condițiile în care nu există un scop legitim.
Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege nr.92/1976 modificat, normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, Curtea de Apel Alba Iulia în calitate de operator al carnetelor de muncă, a fost obligată la efectuarea cuvenitele și necesare mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor intimaților - reclamanți privind acordarea majorărilor salariale solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând în primul rând, prevederile art. 304 punct 4 Cod procedură civilă critică sentința atacată ca fiind dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești deoarece acordarea creșterilor salariale pretinse de reclamanții nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde pentru anul 2007. În al doilea rând, recurentul, invocând art.304 punct 7 și 9 Cod procedură civilă, arată că sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece în afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG137/2000.
În recursul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia se critică sentința atacată sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesual pasive invocate, reiterând susținerile din fața instanței de fond în sensul că această instituție nu are nici calitatea de angajator și nici o atribuție în stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor.
În drept se invocă art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ce privește recursul Curții de Apel Alba Iulia care vizează excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții este de menționat faptul că potrivit art. 47 din Legea nr. 304/2004, Curtea de Apel are calitatea de ordonator secundar de credite, precum și atribuții în păstrarea și evidența carnetelor de muncă ale magistraților potrivit Decretului nr. Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
În ce privește recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților este de menționat faptul că prin admiterea, în parte, acțiunii reclamanților instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a nesocotit dispozițiile nr.OUG 137/2000; nefăcând altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare la cazul dedus judecății.
Sub acest aspect este de menționat faptul că temeiul juridic al pretențiilor reclamanților - judecători la Judecătoria S - admise de instanță îl constituie art. 35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit căruia:" drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile: acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prevederea legală în vigoare privind creșterile salariale ce s-au acordat începând cu luna ianuarie 2007 este nr.OG 10/31.01.2007 care reglementează o majorare în trei etape a salariilor avute la data de 31.12.2006, categoriilor profesionale indicate de actul normativ, printre care și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Este adevărat că acest art. 35 din nr.OG27/2007 a fost abrogat de pct.17 al art. I din Legea nr. 45/06.03.2007 publicată în Of. nr. 169/ 9.03.2007, dar în luna ianuarie 2007 -care face obiectul acțiunii-erau în vigoare și trebuiau aplicate ca atare, potrivit normei de drept al aplicării imediate a legii civile, regăsită în art.1 Cod civil.
Abrogarea prin lege a ordonanței de guvern nu înlătură, retroactiv, efectele juridice produse de acest act normativ, în speță, abrogarea art. 35 din nr.OG27/2007 prin Legea nr.45/2007, producând efecte doar pentru viitor, respectiv pentru indexările pretinse de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007; aspect de altfel, reținut corect, de prima instanța prin admiterea doar în parte a acțiunii.
Ca atare, susținerile recurentului vizând aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt nefondate.
Nefondate sunt, de asemenea și criticile recurentului pârât vizând discriminarea între cei care au beneficiat de prevederile nr.OG10/2007 și cei care au fost excluși de la aplicabilitatea acestei norme, deoarece așa cum justificat a reținut prima instanță modul de reglementare prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unei categorii de persoane nu constituie discriminare în sensul stabilit de nr.OG 137/2000.
În acest sens prin deciziile nr.818 și 819/03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a statuat că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, prin Decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a statuat că: înțelesul dispozițiilor nr.OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, va respinge recursurile promovate de părți ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, cât și recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței nr. 707/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red., Tehnored./10ex./2010
Jud.fond-,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
