Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta împotriva sentinței civile nr. 2549 din 3 XI 2009 Tribunalului Vaslui
intimați fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată; recurenta a depus la dosar prin registratura instanței concluzii scrise.
Prin motivele de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, în ceea ce privește excepția nulității recursului întemeiată pe dispozițiile art.302 ind.1 Cod procedură civilă invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, respinge excepția nulității recursului având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 737 din 24 VI 2008.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2681/89/17.08.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor salariale pentru perioada 19 august 2006 - 18 mai 2009, datorate ca urmare a încadrării în mod greșit, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, în gradul II și nu în gradul Solicită reclamanta plata diferențelor salariale ce rezultă din aplicarea coeficientului de multiplicare de 6,5 la valoarea sectorială de referință pe toată perioada sus menționată, față de 5,5 cât s-a aplicat, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 327/2006, personalul angajat la data intrării în vigoare a legii se reîncadrează în funcție potrivit vechimii în specialitate și coeficienților prevăzuți în anexă. A mai precizat reclamanta că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 327/2006, avea o vechime în specialitate de 6 ani și 11 luni, vechime căreia îi corespundea gradul profesional I și coeficientul de multiplicare 6,5. Astfel, a apreciat că în mod greșit a fost reîncadrată pe gradul profesional II cu un coeficient de multiplicare 5,5 în Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006.
Pârâta Curtea de APEL IAȘIa depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a contestat în termen legal Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, și excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că numirea și promovarea personalului din serviciile de probațiune este de competența Ministerului Justiției.
Pe fondul cauzei, pârâta Curtea de APEL IAȘIa solicitat respingerea acțiunii, raportat la dispozițiile art. 31, art. 8 din Legea nr. 123/2006, care reglementează vechimea în specialitate.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale, raportat la dispozițiile art. 3 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii.
La termenul din 22 octombrie 2009, instanța a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Prin sentința civilă nr. 2549/03.11.2009, TRIBUNALUL VASLUIa dispus:
A respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL IAȘI.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că obiectul dosarului este plata unor diferențe salariale, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 281 Codul muncii. Reclamanta nu contestă Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, astfel încât nu pot fi reținute susținerile pârâtei Curtea de APEL IAȘI cu privire la nerespectarea termenelor legale în care poate fi atacat respectivul act administrativ.
Drept urmare, raportat la obiectul dedus judecății, instanța a apreciat că acțiunea este admisibilă, urmând ca excepția invocată să fie respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL IAȘI, instanța a reținut că este neîntemeiată, întrucât respectiva pârâtă are calitatea de ordonator secundar de credite, potrivit art. 44 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, iar obiectul cauzei este plata unor drepturi salariale. În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a fost numită la data de 01 septembrie 2001 consilier de reintegrare socială și supraveghere, potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 2019/C/2001. Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 327/2006, care la art. 22 alin. 2 prevede că personalul angajat la data intrării în vigoare a prezentei legi se reîncadrează în funcție potrivit vechimii în specialitate și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă.
Potrivit anexei la Legea nr. 327/2006 și art. 2 alin. 1 din aceeași lege, după criteriul vechimii în specialitate, funcția de consilier de probațiune are patru grade, după cum urmează:
a) consilier de probațiune debutant - vechime în specialitate de până la un an;
b) consilier de probațiune grad III - vechime în specialitate de la un an la 4 ani;
c) consilier de probațiune grad II - vechime în specialitate de la 4 la 6 ani;
d) consilier de probațiune grad I - vechime în specialitate peste 6 ani.
Așadar, în temeiul Legii nr. 327/2006 s-a emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, în cuprinsul anexei nr. 12, poziția nr. 34, figurând reclamanta ca fiind încadrată în funcția de sef serviciu de probațiune, gradul II, cu un coeficient de multiplicare de 5,500. Ca urmare, s-a procedat la reîncadrarea reclamantei, în temeiul Ordinului Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, fapt care rezultă și din conținutul carnetului de muncă, poziția nr. 30.
Instanța a reținut că reclamanta solicită obligarea pârâților la plata diferențelor salariale pentru perioada 19 august 2006 - 18 mai 2009, însă aceasta nu a contestat Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006 prin care s-a dispus asupra încadrării sale în gradul II și asupra coeficientului de multiplicare de 5,500.
Pe calea acțiunii pentru plata unor drepturi salariale nu se poate proceda la modificarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, acesta fiind un act administrativ ce trebuia contestat în termenele și condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Reclamanta a cunoscut conținutul Ordinului Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, acesta fiind menționat în carnetul său de muncă la poziția nr. 30. La aceeași poziție din carnet se precizează gradul de încadrare II și coeficientul de multiplicare 5,500, precum și cuantumul salariului de bază.
Drept urmare, nefiind contestat, Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006 produce efecte juridice în forma în care a fost adoptat, astfel încât plata unor diferențe salariale corespunzătoare gradului I, ce nu a fost acordat reclamantei, nu este întemeiată.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI.
Împotriva cestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele depuse în termenul prevăzut de art. 303 Cod proc.civ. recurenta susține că a solicitat plata de către pârâți a unor diferențe salariale, motivat de neaplicarea corectă a dispozițiilor art. 22 alin.2 din Legea 327/2006 și consideră că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile acestui act normativ.
Ca atare, solicită admiterea recursului și obligarea pârâților la plata diferențelor salariale din perioada 18.08.2006-03.08.2009.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod proc.civ.
La data de 05.01.2010, recurenta a depus un memoriu intitulat,motivare recurs 2549/2009 Tribunalului Vaslui ", prin care invocă prevederile art. 4 alin.1 din Legea 554/2004, care prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual (cum este și 2073/C/2006), indiferent de data emiterii acestuia, poate fi oricând cercetată în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Consideră că instanța trebuia să verifice legalitatea actului administrativ pentru a putea soluționa litigiul.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întemeiată pe neîntrunirea cerințelor de formă cuprinse în dispozițiile art. 302 ind.1 alin.1 Cod proc.civ. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului.
Intimata Curtea de APEL IAȘIa formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, însă urmează a se proceda la substituirea motivării.
Astfel, în mod greșit s-a reținut că Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006 este un act administrativ ce trebuia contestat în termenele și condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În realitate, prin acest act, emis în baza HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, Legii nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune și ale Legii nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune, a fost reîncadrat personalul din serviciile de probațiune, în cuprinsul anexei nr. 12, poziția nr. 34, figurând reclamanta ca fiind reîncadrată în funcția de șef serviciu de probațiune, gradul II, cu un coeficient de multiplicare de 5,500. Ca urmare, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006, s-a procedat la reîncadrarea reclamantei, împrejurare care rezultă și din conținutul carnetului de muncă, poziția nr. 30.
Acest act de reîncadrare nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual, care să atragă competența prevăzută de Legea 554/2004 și posibilitatea examinării legalității sale pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, așa cum susține recurenta. El este un act emis în baza unei legi speciale de salarizare, respectiv Legea 327/2006 (art.22 alin.2), potrivit căreia, personalul angajat la data intrării în vigoare a prezentei legi se reîncadrează în funcție potrivit vechimii în specialitate și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă" și are natura juridică a unui act de dreptul muncii, respectiv o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea unor elemente ale raportului de muncă putând fi atacat în condițiile și termenele prevăzute de art. 281 și 283 din Codul muncii, cu referire la art.295 din Codul muncii.
În atare condiții, legalitatea acestui act nu putea fi cercetată decât la solicitarea expresă a reclamantei, ori aceasta nu a formulat o asemenea cerere decât în fața instanței de recurs, contrar dispozițiilor art. 316 cu referire la art.294 alin.1 Cod proc.civ.
Fiind investit doar cu soluționarea cererii de obligare a pârâților la plata diferențelor salariale pentru perioada 19 august 2006 - 18 mai 2009, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.6 Cod proc.civ. în mod corect a reținut TRIBUNALUL VASLUI că acestea nu-i pot fi acordate reclamantei atât timp cât Ordinul Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006 nu a fost atacat și modificat în ceea ce privește gradul și coeficientul de salarizare al funcției pe care a fost reîncadrată.
Raportat tuturor considerentelor expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de reclamanta și va menține sentința primei instanțe, cu substituirea motivării prin aceea a prezentei decizii în ceea ce privește natura juridică a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2073/C/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2549 din 03.11.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
17.02.2010 - 02 ex.
TRIBUNALUL VASLUI -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
