Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1044/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1044
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile 389/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și Zîncă și pârâții intimați Tribunalul C-S și Curtea de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Dată fără citarea părților.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea aceleiași zile, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 18 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 389/14.04.2009, Tribunalul Arada respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și admis cererea formulată de către reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL C-
De asemenea, a obligat pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut din data de 01.08.2008 și până la zi, precum și pentru viitor, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, cu aplicarea dispozițiile art. 3, al. 3 din nr.OG 9/2000, reprezentând despăgubiri civile.
Tribunalul a obligat pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor privind sporul de 50%, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor în baza disp. art. 137 Cod procedură civilă, reținând că Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art. 3 din HG nr. 208/2005 și ale art. 3 din HG nr. 386/2007.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. Dispozițiile art. 1 din nr.OG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă sunt aplicabile în speță.
Tribunalul a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, în temeiul art. VI din nr.OG 9/1997 și modificată prin OG56/1997, OUG75/1997 și Legea nr. 154/1998: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest art. 47 fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000.
Totodată, prin art. 50 alin. 2 din OUG177/2002 a fost abrogat art.11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, din Legea nr. 50/1996
La rândul său, OUG177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit. a din OUG27/2006.
De altfel, art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 prevede că "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Pe de altă parte, însă, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamante, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În plus, văzând și dispozitivul deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite, în dosarul cu nr. 5/2008, instanța reține că recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, privitor la interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost admis și în consecință s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
În temeiul art. 1082 cod civil și art. 161 alin. 4 Codul munciis -a apreciat că cererea privind actualizarea drepturilor în raport de indicele de inflație este întemeiată sub forma daunelor interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, reținând că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri de eliminare a discriminărilor.
Potrivit art. 1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație. De asemenea pârâții vor fi obligați în baza disp. art. 3, al. 3 din G nr. 9/2000 și la plata dobânzilor legale, pentru drepturile salariale solicitate de reclamante cu începere din luna august 2008 și până la momentul efectuării plății sumelor restante și revendicate, cu titlu de despăgubiri civile.
Tribunalul a obligat angajatorul pârât, în speță Curtea de APEL TIMIȘOARA, în calitate de operator al carnetelor de muncă, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, ale reclamantelor, după caz și conform cu disp.art.6, 7și 8 din Decretul nr.92/1976, actualizat.
Articolul 6, al. 1 și 2 din decret stipulează că: " Modificările intervenite în executarea contractului de munca, după întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor. In termenul prevăzut la alin. (1), socotit de la data prezentării actului, se înscriu și schimbările intervenite în ceea ce privește starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului. Actele care atesta astfel de schimbări vor fi prezentate de către titular în termen de 15 zile de la data producerii schimbării."
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea acestuia, pentru motivul prevăzut de art.304 pct. 9 din Codul procedură civilă, cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.
Hotărârea este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 1088 Cod civil, precum și art. 1082 Cod civil, în sensul că pentru prejudiciul încercat prin întârziere la executare se poate solicita de către creditorii în speță doar dobânda legală percepută din ziua chemării în judecată.
Pe de altă parte, în cauză ar fi incidente prevederile art. 1082 Cod civil doar în situația în care debitorul nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină care nu îi poate fi imputată.
Obligarea debitorului la plata către creditor a debitului principal actualizat în funcție de cursul monedei naționale, precum și la plata dobânzii aferente acestuia, încalcă atât principiul echității, cât și al îmbogățirii fără justă cauză.
În același sens este și practica Curții Constituționale, care a reținut că actualizarea în raport cu rata inflației se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală. Dobânzile, majorările sau penalitățile se acordă numai dacă ele sunt stipulate în contract, în statut sau alt înscris însușit de părți.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, prin recursul formulat în termen legal, a solicitat modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate, arătându-se că Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, la fel ca și Ministerul Justiției și Libertăților, nu poate fi obligat la plata drepturilor salariaților altor instituții, neexistând raporturi de muncă în reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice.
Conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
S-au invocat prevederile art. 3 din OUG nr. 75/2008, față de care pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are nicio atribuție în alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți.
Examinând sentința pronunțată sub aspectul motivelor de recurs invocate precum și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților ca fiind fondat în parte, în sensul celor ce urmează:
Prima instanță a obligat pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut începând cu data de 01.08.2008 până la zi, precum și pentru viitor, sume ce urmează a fi reactualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, cu aplicarea art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, cu titlu de despăgubiri civile.
astfel, prima instanță a aplicat greșit atât dispozițiile art. 1082 Cod civil cu raportare la art. 161 alin. 4 Codul muncii, cât și dispozițiile art. 1084 Cod civil și art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, apreciind în baza acestor temeiuri juridice că reclamanților li se cuvin "despăgubiri civile alăturate creanțelor ce urmează a le executa".
Astfel, dispozițiile art. 1088 Cod civil stabilesc obiectul daunelor interese sub forma dobânzii legale, care se aplică în situația neexecutării în favoarea creditorilor a unei creanțe, cum este și cea din cauză - o sumă de bani.
Având în vedere dispozițiile art. 1082 Cod civil, care prevăd obligația în sarcina debitorului de a plăti daune interese pentru neexecutarea unei obligații, precum și dispozițiile art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, care stabilesc cuantumul dobânzii legale în funcție de dobânda practicată de, se constată că în speță acordarea atât a daunelor interese - aplicarea indicelui de inflație la creanța stabilită, cât și a dobânzilor legale determină o reparare inechitabilă a prejudiciului constând în anatocism, care este inadmisibil, cât și în nerespectarea principiului îmbogățirii fără justă cauză pentru reclamanții creditori.
În considerarea celor de mai sus, se impune modificarea parțială a hotărârii primei instanțe, în sensul acordării dobânzilor legale la sumele aferente în temeiul art. 1088 Cod civil raportat la art. 3 din OG nr. 9/2000 de la data introducerii acțiunii, respectiv 21.01.2009.
Examinând recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la excepția lipsei calității procesuale acestui minister se apreciază că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite, însă obligația ce îi incumbă nu este de a plăti drepturile salariale cuvenite angajaților Ministerul Justiției și Libertăților, nefiind vorba despre un raport juridic direct de dreptul muncii dintre reclamanți-angajați ai Ministerului Justiției și angajator, ci despre obligația Ministerului Finanțelor Publice conferită potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2008, respectiv Legea nr. 388/2007, aceea de a constitui volumul veniturilor și al cheltuielilor pe destinații și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat.
Astfel, obligația stabilită în sarcina Ministerului Finanțelor Publice în raport de obiectul cererii nu se referă la reglementările din art. 25 din nr.OUG 37/2008, strict cu privire la plata drepturilor salariale pentru angajații Ministerului Justiției. Totodată, acest minister, potrivit legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, coordonează activitățile privind sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice, care în temeiul ordonanței Guvernului nr. 22/2007 vor executa obligațiile de plată potrivit cu titlurile executorii.
Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 389/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților declarat împotriva aceleiași hotărâri, pe care o modifică parțial, în sensul că acordă dobânzi legale de la data introducerii acțiunii, respectiv 21.01.2009.
Menține în rest dispozițiile hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă
PREȘEDINTE SECȚIE,
Judecător,
GREFIER,
- -
Red. / 15.07.2009
Tehnored./16.07. 2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul C-S
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
