Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1044/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1044
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 848 din 18 VI 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:-, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, MINISTERUL FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr- reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, TRIBUNALUL VASLUI, Curtea de APEL IAȘI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Finanțelor Publice la plata actualizată a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 15.04.2009 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, pe viitor.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta arată că a fost angajată începând cu data de 16.04.2009 la Judecătoria Bârlad, în baza Deciziei nr. 77 Curții de APEL IAȘI cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, pe un post de grefier cu studii superioare juridice, gradul III.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 (republicată), "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Ulterior, prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților acest spor a fost abrogat, dar pentru personalul auxiliar de specialitate aceste prevederi au rămas în vigoare.
Mai mult, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General și s-a dispus că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariu de bază brut lunar. Prin neacordarea acestui spor este grav discriminată, întrucât se află în aceeași situație juridică și faptică cu restul personalului care beneficiază de acest spor.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri, în copie.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de, motivat de faptul că în februarie 2007 intrat în vigoare o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar, nr.OG 8/24.01.2007, care la art. 30 prevede că la data intrării acesteia în vigoare se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul organelor autorității judecătorești.
În consecință, susține pârâtul, sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 au fost abrogate în întregime.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că acest minister nu este ordonator principal de credite pentru reclamantă și nici nu are calitate de angajator al acesteia.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, atribuțiile sale, în calitate de instituție abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, sunt cele privind constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de nr.OG 137/2000.Consiliul apreciază că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, ci doar în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința civilă nr. 848 din 18 iunie 2009, TRIBUNALUL VASLUIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, excepție invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice V și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut, actualizate cu rata inflației la data plății efective, începând cu data de 15.04.2009 până la data pronunțării hotărârii și în continuare pe viitor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o, motivat de faptul că acest pârât nu are calitatea de ordonator principal de credite și nici de angajator pentru reclamantă.
Se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din OG137/2000 a fost citat doar în calitate de expert în discriminare.
Reclamanta a fost angajată la Judecătoria Bârlad conform Deciziei nr. 77/16.04.2009 a Curții de APEL IAȘI, pe perioadă nedeterminată, pe un post de grefier cu studii superioare juridice gradul III.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art. 47 din această lege au fost într-adevăr abrogate prin art. 42 din OG83/2000. Însă, această abrogare este nelegală deoarece, potrivit dispozițiilor art. 107 alin.3 din Constituția României ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori, prin art. 1 punctul Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Din dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
Deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților și personalului auxiliar, prin faptul privării lor de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice."
De asemenea s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Mai mult s-a susținut că " efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 - se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
În ceea ce privește actualizarea sumelor corespunzătoare drepturilor solicitate, în raport cu rata inflației se reține, că, potrivit art. 1 alin. 2 din OG5/2001 privind procedura somației de plată, creanțele bănești certe, lichide și exigibile asumate prin act și însușite de părți, precum și dobânzile, majorările și penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport de rata inflației aplicabilă la data plății efective. De asemenea, art. 371 indice 2 alin. 3 Cod proc. civilă stabilește că " dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea ei", iar conform Deciziei nr. 72/2002 a Curții Constituționale, actualizarea în raport cu rata inflației se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Deoarece prin prevederile din nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, rezultă că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege. Drept consecință, instanța va obliga pârâții la plata acestor drepturi bănești și în continuare, pe viitor, până la reglementarea acestui spor prin lege.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008 care este obligatorie pentru instanțe în temeiul dispozițiilor art. 329 Cod proc. civilă, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și în consecință va obliga pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI să-i plătească lui drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut, actualizate cu rata inflației la data plății efective, începând cu data de 15.04.2009 până la data pronunțării hotărârii și în continuare pe viitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților susține, în primul rând, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate, atribuindu-și atribuții de legiferare. În acest sens, Curtea Constituțională, în ședința din 27 mai 2009, constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Autoritatea Judecătorească, pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte. Instanța de control constituțional a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.În al doilea rând, recurentul susține că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Începând cu 1.02.2007, sporul de 50% nu mai subzistă, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime prin art. 30 din OG nr. 8/2007.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, care are putere numai pentru viitor, nu reprezintă un motiv de casare a hotărârii pronunțate de prima instanță, în condițiile art. 304 pct. 4 Cod proc. civilă. Constatarea existenței unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și a faptului că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, nu are efecte asupra unor decizii în interesul legii pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție.În prezenta cauză, prima instanță a avut în vedere decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Din examinarea dispozițiilor art. 147 din Constituția României și a dispozițiilor art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, nu rezultă că deciziile Curții Constituționale prin care se constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și alte autorități publice, pe de altă parte, au efecte asupra hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, inclusiv asupra deciziilor în interesul legii pronunțate de instanța supremă.
În ceea ce privește "aplicarea greșită a legii" de către prima instanță, se constată că, potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Or, așa cum a reținut și prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege." Decizia în interesul legii, prin care s-a reținut că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% produc în continuare efecte juridice, a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, deci ulterior datei de 1.02.2007, care este data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, act normativ prin care s-a abrogat Legea nr. 50/1996. Așadar, prima instanță nu "a interpretat în mod eronat dispozițiile ICCJ", ci, dimpotrivă, a respectat "dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii".
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 848 din 18 VI 2009 Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. /23 XI 2009
/26 XI 2009
2 ex.
Tribunal V:- Judecători:-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Georgeta
