Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1057/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1057/R-CM
Ședința publică din 01 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.470/CM din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatul-reclamant, intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că, la data de 26.01.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor, Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților să calculeze și să plătească începând cu 1.11.2008, creșterile salariale de 18% prev.de nr.OG10/2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data de 1.11.2008 și până la plata efectivă, precum și obligarea pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.92/1976.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin acte normative au fost prevăzute creșterii salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii. În acest fel s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat doar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și celor două categorii care au fost exceptate.
Prin sentința civilă nr.470/CM/4 martie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis acțiunea formulată de și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea de 18% începând cu data de 1.11.2008 la zi și pe viitor, față de drepturile salariale încasate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Conform Decretului nr.964/20.10.2008 al Președintelui României, reclamantul a fost numit în funcția de judecător la Curtea de APEL PITEȘTI, începând cu data de 23.10.2008.
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007; 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.01.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Trebuie observat că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal:
1.- Personalul bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2.- personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru peroane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Însă, reclamantul se află în situație comparabilă cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că este tot persoană salariată de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu poate beneficia decât de acele creșteri salariale care îi sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că magistrații au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficientului de salarizare, sporul de vechime etc.), nu poate fi considerat un scop legitim, de vreme ce, așa cum s-a arătat mai sus, acordarea acestor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor nu numai unora dintre ei.
Pe de altă parte, disp.art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din Legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării sub orice formă.
În aceste condiții, instanța a apreciat ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între salariații bugetari.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficiul creșterilor salariale.
Față de considerentele arătate, acțiunea reclamantului s-a considerat a fi întemeiată și a fost admisă, iar pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PITEȘTI au fost obligați să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea de 18%, începând cu data de 1.11.2008 la zi și pe viitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
- - instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 Cod pr.civilă. Instanța de fond ar fi trebuit să constate că reclamantul este salarizat în baza unei legi speciale și nu poate beneficia decât de drepturile ce sunt expres prevăzute în favoarea sa prin această lege, iar atunci când legiuitorul a conferit magistraților și alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare, a reglementat această situație ca pe una cu caracter excepțional. Așa fiind, atunci când a obligat pe recurent la plata drepturilor salariale reprezentând creșterile de 18% către reclamant, instanța și-a încălcat atribuțiile conferite puterii judecătorești, adăugând la textul de lege.
În acest sens este și decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerului Justiției și s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 și OG nr.137/2000 sunt neconstituționale.
- - hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Situația în speță nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum a fost dată prin OG nr.137/2000, reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000. Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege, în afara legii neputându-se vorbi de discriminare în sensul ordonanței.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale în anii 2006 - 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute în scopul acoperirii creșterii inflației nu reprezintă o situație care să-i plaseze pe magistrați într-o stare de discriminare, cu atât mai mult cu cât dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituție.
- în mod greșit instanța a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație întrucât din interpretarea dispozițiilor art.1088 cod civil rezultă că ar fi putut pretinde creditorul obligației având ca obiect o sumă de bani, drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârzierea la executare, numai dobânda stabilită de lege.
- în mod greșit s-a dispus acordarea pentru viitor a despăgubirilor egale cu diferențele de drepturi de natură salariale până la încetarea stării de discriminare, întrucât solicitarea reclamantului se referă la un drept pe viitor care nu s-a născut încă, iar prin acțiunile în justiție pot fi valorificate numai drepturi recunoscute și ocrotite de lege, deci cele prevăzute de legislația în vigoare.
Recursul este nefondat, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
Este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri doar pentru unele categorii de persoane s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art.16 alin.1 din Constituția României și respectiv cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin normele internaționale (decizia nr.6/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea susținerea recurentului în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
Prin deciziile Curții Constituționale nr.818, nr.819, nr.820 și nr.821 din 3 iulie 2008, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1din nr.OG137/2000, au fost declarate neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Aceste dispoziții legale fiind declarate neconstituționale, ele nu mai pot fi aplicate în speță, însă așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar acă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală. Este interzisă orice discriminare și prin art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale (adoptate de Adunarea Generală a și ratificate de România în anul 1974), precum și prin art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr.30/1994).
Aceste acte internaționale își găsesc aplicabilitatea în speță, astfel încât susținerea recurentului apare ca nefondată.
Motivul de recurs ce se referă la nelegalitatea obligării pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2% și 5% prevăzute de nr.OG10/2007, susținându-se că astfel instanța și-a depășit astfel atribuțiile puterii judecătorești, este de asemenea nefondat.
Analizând acest motiv se constată că prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și magistraților, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din Declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care Curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1 - personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2 - personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamantul se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamantul a beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Și critica privind greșita reactualizare a sumelor cu rata inflației este neîntemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art.161 din codul muncii, salariul se plătește în bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul de muncă.
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.161 alin.4 codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamantului prin neplata salariului indexat, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Cum în speță, prin neplata la termen a drepturilor solicitate s-a creat un prejudiciu intimatului, în mod legal a fost admis acest capăt de cerere.
Cu privire la critica privind greșita admitere a capătului de cerere referitor la acordarea pentru viitor a dreptului solicitat se constată că deși este reală susținerea recurentului în sensul că una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea acțiunii civile este ca dreptul să fie actual, critica este neîntemeiată.
Art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite promovarea unei acțiuni înainte de împlinirea termenului, în cazul prestațiilor periodice, instituind astfel o excepție de la regula enunțată mai sus. Salariul fiind o prestație periodică, rezultă că în mod corect instanța a făcut aplicarea art.110 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, recursul este nefondat și va fi respins conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.470/CM/4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./17.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
