Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1074/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - -JUDECĂTOR 3: Cismaru Monica
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr.120/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și nu sunt alte cererii formulate la dosar împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr--urmarea trimiterii prin Încheierea din 5 august 2008, de la ribunalul Hunedoara, în temeiul dispozițiilor art. II alin.2 din OUG 75/2008 -reclamanții:, A, i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați la plata diferențelor salariale, raportat la perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de normele legale incidente, pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum astfel:
- pentru perioada 1-iunie 2005 - 30 septembrie 2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei conform OG 9/2005.
- pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conform OG 9/2005.
- pentru perioada 1 februarie 2006 -31 august 2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG 3/2006.
- pentru perioada 1 septembrie 2006 -31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială de 331,4 lei conform OG 3/2006.
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 -31 martie 2007 la valoarea de referință sectorială de 358,4 lei conform OG 10/2007.
- pentru perioada 1 aprilie 2007 -30 septembrie 2007 la valoarea de referință sectorială de 365,4 lei conform OG 10/2007.
și la plata diferențelor salariale actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanții arată că au calitatea de judecători la ribunalul Hunedoara, iar potrivit dispozițiilor art.2 și 4 din din Lg.154/1998 această lege se aplică persoanelor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică
Conform art.1 din OG 134/1999 începând cu septembrie 1999 valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor din organele autorității judecătorești este egal cu valoarea de referință sectorială prevăzute de Lg.154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, valoarea ce se actualizează periodic în raport de cu evoluția prețurilor de consum.
Dispozițiile art.1 din OG 83/2000 pentru modificarea Lg.50/1996 sunt în același sens art.1cât și art 2 alin.1 din OG 177/2002.
Prin OUG 27/2005 s-a prevăzut că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanță.
Conform anexei 1 din OG 27/2005 valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei, prevedere care încalcă principiile Constituției României, Lg.303/2004 și Legea privind combaterea discriminării deoarece prevăd o valoare de referință sectorială și coeficienți de multiplicare diferiți de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Astfel OG 3/2006 prevede valoarea de 312, 5 lei pentru funcțiile de demnitate publică.
Prevederile legislative din ordonanțele 27/2005 și 8/2007 sunt în contradicție cu prevederile art.74 din Lg.303/2004 și încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute de Lg.nr.24/2000 cât și principiile cu privire la teoria dreptului câștigat.
Prin întâmpinare Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că pârâta nu are calitate de angajator al reclamanților și nu are nici o obligație în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor, responsabilitatea exclusivă având Ministrul Justiției.
La rândul său, prin întâmpinarea formulată Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Hunedoara de a judeca în primă instanță cauza iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.120/10.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - în cauză s-a respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut următoarele: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA este nefondată deoarece această pârâtă are calitatea de ordonator secundar de credite; referitor la fondul cauzei Curtea constată că cererea reclamanților este nefondată, deoarece pentru perioada în discuție, actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamanților judecători au fost OUG177/2002 aprobată prin Legea 347/2003 și OUG7/2006; legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22 07 2003 când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prev. de art.80 din Legea nr. 168/1999, au declarat recurs reclamanții:, A, pentru motive de nelegalitate, în condițiile art.304 pct 7 și 9.pr.civ; solicitând casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată astfel, cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții arată că instanța de fond în mod greșit le-a înlăturat susținerile în conformitate cu care în emiterea ordonanțelor de urgență care au stabilit în mod distinct valoarea de referință pentru magistrați, fără raportare la funcțiile de demnitate publică a fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice; prevederile din Anexa nr.I a nr.OUG 27/2006 încalcă principiile Constituției, ale Legii nr. 303/2004 și ale Legii privind combaterea discriminării. În sensul susținerilor lor, recurenții atașează practică judiciară: sentința civilă nr. 1263/2008 Tribunalul Prahova, sentința civilă nr. 649/2008 Tribunalul Botoșani și 498/2008 Tribunalul Arad, precum și punct de vedere asemănător- Plenul M în ședința din 4.10.2007.
Pârâtă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă, în această fază procesuală, a solicitat respingerea recursului, arătând că la fond a invocat excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât în litigiile având ca obiect drepturi salariale ale magistraților, calitate procesual pasivă are doar Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, constatându-se că nu există discriminare prin efectul legii, arătând că nu există temei legal pentru a proceda la acordarea altor drepturi salariale decât cele expres prevăzute de lege. În acest sens se invocă deciziile Curții Constituționale din 3.07.2008.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse, și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul reclamanților este nefondat.
Astfel, reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamanților au fost pentru perioada 19.06.2005 la zi, nr.OUG 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și nr.OUG 27/2006.
Potrivit acestor acte normative:
OUG nr. 177/2002: art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrări în vigoare a ordonanței la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.
Legea nr. 347 din 10 iulie 2003 în vigoare din 22.07.2003unic. - Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, cu următoarele modificări și completări:
1. Alineatul (1) al articolului 2 va avea următorul cuprins:
"Art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
În anul 2004 valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 2.380.593 lei ROL.
În temeiul OG23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL începând cu data de 1 octombrie 2005.
OUG 27/2006"art. 3 - (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
La data intrării în vigoare a ordonanței valoarea de referință sectorială era de: 257 RON.
În consecință pentru perioada în discuție, 01.06.2005 la zi, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost în mod expres cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22.07.2003 când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
Susținerea recurenților reclamanți în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice, așa cum corect a reținut prima instanță, este nefondată. Stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat printr- ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege( Legea 347/2003). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați ( la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.
"Art. 1 - (1) Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
De asemenea nu sunt fondate nici susținerile reclamanților referitoare la faptul că prin modul de stabilire a valorii de referință sectorială le-au fost încălcate drepturile câștigate prin stabilirea unei valori de referință sectorială într-un cuantum mai mic decât cel de care beneficiau la data modificării legii. La momentul la care prin lege valoarea de referință pentru magistrați a fost stabilită distinct de cea prevăzută în lege pentru funcțiile de demnitate publică cuantumul acesteia s-a menținut același (1.833.754 ROL înainte și după intrarea în vigoare a Legii 347/2003) în consecință " dreptul câștigat " nu a fost afectat.
Faptul că ulterior acestui moment evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați a fost diferită față de cea pentru funcțiile de demnitate publică nu semnifică o atingere adusă drepturilor magistraților în sensul încălcării "dreptului câștigat". O astfel de problemă s-ar putea eventual ridica dacă s-ar considera că "dreptul câștigat" îl reprezintă dreptul de stabilire a valorii de referință sectorială prin raportare la funcțiile de demnitate publică și atunci pretinsa încălcare s-a produs prin voința legiuitorului la adoptarea Legii 347/2003 când a fost eliminată raportarea la funcțiile de demnitate publică.
De altfel în motivare reclamanții susțin că salarizarea este un element ce trebuie avut în vedere la analizarea noțiunii de echilibru al puterilor în stat și concluzionează că în acest context evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați nu putea, în mod constituțional, să fie alta decât cea pentru funcțiile de demnitate publică și că legiuitorul neprocedând în această manieră a instituit o formă de discriminare.
Referitor la discriminarea reclamată Curtea constată că în mod constant Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. În speță este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi în afara sferei sale de reglementare.
De altfel în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. (Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională).
Altminteri, ar însemna că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și, "in terminis", ea să creeze o nouă lege - lex tertia - cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești
De asemenea, nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției normelor constituționale și normelor europene, deoarece art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei)nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale"
În fine, cu referire la hotărârile judecătorești depuse de recurenți în cauze similare este de reținut faptul că în sistemul nostru de drept, practica judiciară nu este izvor de drept.
Față de cele menționate, se constată că soluția primei instanțe are la bază o corectă aplicare și interpretare a legii la speța dedusă judecății, așa încât în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, curtea, va respinge ca nefondat recursului cu judecarea cărora a fost investită de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.120/10.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA -Secția conflicet de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 26.10. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.AD
Tehnored.AD/TM/2ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Doriani Ana, Cismaru Monica
