Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1080
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
La ordine, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.446din1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Cluj N, Ministerul Finanțelor Publice B, Tribunalul Bistrița N și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bistrița N sub nr- din 14.04.2008, reclamanta a formulat cerere de intervenție în nume propriu în dosarul nr-, prin care a arătat că solicită aceleași drepturi ca și reclamanții din acest dosar, dar pentru perioada 15 mai 2006 - 1 mai 2007, perioadă în care a fost încadrată în funcția de grefier la Judecătoria Bistrița și că solicită se judece în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Tribunalul Bistrița N.
Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2008, Tribunalul Bistrița Na dispus disjungerea cererii de intervenție formulată de reclamanta și formarea unui nou dosar.
Cererea a fost înregistrată la data de 15.04.2008 sub nr-.
La termenul de judecată din 19.05.2008, reclamanta și-a motivat acțiunea, arătând că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși, pentru magistrați, acest spor a fost abrogat prin OUG nr. 177/2002, pentru personalul auxiliar de specialitate dispozițiile legale menționate au rămas în vigoare până la abrogarea lor prin OG 8/2007, ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
De asemenea, reclamanta a afirmat că la stabilirea acestui spor - prin art. 47 din Legea 50/1996 - legiuitorul a avut în vedere condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții care în prezent s-au acutizat întrucât au crescut cerințele de calitate și eficiență ale înfăptuirii actului de justiție.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe disp. art. 47 din Legea 50/1996.
La data de 15.07.2008 Ministerul Justiției a depus la dosar cerere de declinare a competenței materiale în favoarea Curții de Apel Cluj, având în vedere prevederile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 2 din OG 75/2008.
Prin încheierea nr. 452/F/2008 Tribunalul Bistrița N, în temeiul art. II alin. 2 din nr.OUG 75/ 11.06.2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 27/D/2008 din 23.09.2008 Curtea de Apel Cluja admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL SUCEAVA.
La data de 10 octombrie 2008 depus întâmpinare Ministerul Finanțelor Public - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N prin care a invocat prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de APEL SUCEAVA sub nr- din 23.10.2008.
Prin încheierea de ședință nr. 73 din 05.02.2009 Curtea de APEL SUCEAVAa scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani Secția civilă luând în considerare Decizia 104 /2009 a Curții Constituționale a României prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. I și II din OUG 75/2008, dosarul fiind reînregistrat sub nr- din 12.02.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 446/01.04.2009 a Tribunalul Botoșani - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice față de care s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesual pasive.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bistrița N, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției și Libertăților.
Pârâții Tribunalul Bistrița N, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Libertăților au fost obligați să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale rezultate prin aplicarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la salariul de bază brut pentru perioada 15.05.2006-30.04.2007 față de drepturile salariale efectiv plătite pentru această perioadă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod proc. civilă, prima instanță a soluționat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, pe care a admis- Astfel, a reținut că obiectul acțiunii fiind reprezentat de drepturi salariale, acest pârât nu este titularul obligației în raportul de dreptul material dedus judecății, între acesta și pârâta neexistând raporturi de muncă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a activat la Judecătoria Bistrița N în perioada 15.05.2006 - 30.04.2007, în calitate de grefier.
Tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996 republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 s-a prevăzut abrogarea acestui articol.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, înlimiteleși condițiile prevăzute de aceasta".Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată"
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completareașiabrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art. 1 pct. Q 3 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitate neuropsihică solicitat de reclamantă fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a modificat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Convenția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel, prima instanță a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
Cu privire la acordarea acestui spor s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată la recursul în interesul legii, obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Față de cele anterior reținute, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel încât pârâții Tribunalul Bistrița N, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Libertăților au fost obligați la plata diferenței de drepturi salariale rezultate prin aplicarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la salariul de bază brut pentru perioada 15 mai 2006 -30.04.2007.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al. 3 teza finală Cod procedură civilă, admiterea recursului și modificarea sentinței criticate.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, că prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. De asemenea, a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel încât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Recurentul a solicitat să se constate că nr.OG 8/2007 privind salarizarea și alte
Drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea reglementează drepturile de care beneficiază această categorie profesională, în mod exhaustiv, astfel că reclamantul nu poate beneficia decât de drepturile stabilite prin lege în favoarea sa.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, încălcându-se astfel, atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Aceasta, întrucât potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Ori, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deci, cu toate că prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
De asemenea, Curtea reține că prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a modificat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu rezultă care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile, prima instanță reținând în mod corect că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât a dat preponderență și a făcut aplicarea acestui din urmă text legal.
Referitor la celălalt motiv de recurs invocat, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel încât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Art. 73 alin. 3 lit. l din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Ori, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești - lege organică, iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.446din1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 22.10.2009
jud.fond.
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
