Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1117/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUDTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.924/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA pune concluzii de admiterea recursului așa cum fost formulat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba în dosar nr-, reclamanta a chemat in judecata pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții în solidar la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de risc si suprasolicitare psihică, in procent de 50% din indemnizația de baza bruta lunară in cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective începând cu data de 1.05.2004 - până la data pronunțării și în continuare.
- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamantei, conform prezentei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii se arată că începând cu data de 21.03.2005 are calitatea de grefier iar sporul solicitat este reglementat până in prezent de art.47 din Legea.nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, întrucât abrogarea adusă acestuia de Ordonanța nr.83/29 august 2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu a avut efecte in ceea ce privește acest articol de lege.
Prin efectul art.47 din Legea nr.50/1996 republicata in Monitorul Oficial nr.563/18 1999 magistrați, precum si personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc si suprasolicitare.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Punctul de V depus la dosar (14-16) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a precizat referitor la articolul 14 privind interzicerea discriminării, că în aprecierea Curții Europene a Drepturilor Omului, diferența de tratament devine discriminare, atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Pentru ca o faptă să fie calificată ca faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
A mai susținut că CNCD nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada mai 2004-25.03.2006.
Pe fondul cauzei a arătat în esență, că instanța nu poate dispune plata in continuare a sporului de risc si suprasolicitate neuropsihica, având în vedere că acesta s-a acordat în cadrul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție conform Ordinului 525/2009.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa depus întâmpinare ( 24-26) prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada mai 2004-23.03.2006.
Pe fondul cauzei a arătat în esență că se impune respingerea acțiunii întrucât art. 47 din L 50/1996 a fost abrogat prin art. 1 pct. 2 din OG 83/2000.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare ( 27-29), solicitând respingerea acțiunii, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada mai 2004-23.03.2006 și excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2007, întrucât nu a mai avut calitatea de angajator a reclamantei.
Pe fondul cauzei a arătat în esență că se impune respingerea acțiunii întrucât art. 47 din L 50/1996 a fost abrogat prin art. 1 pct. 2 din OG 83/2000.
Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare invocând excepției lipsei calității procesual pasive, deoarece nu are calitatea de ordonator de credite și nu are cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție un raport juridic obligațional, de garanție sau despăgubire.
Prin sentința civilă nr. 924 din 03 iunie 2009 pronunțată în cauză, Tribunalul Albaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat prin Direcția Generala a Finanțelor Publice A și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada mai 2004-22.03.2006, invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2007.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Direcția Națională Anticorupție cu sediul în B și în consecință:
A obligat pârâții, să plătească în favoarea reclamantei, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 23.03.2006-01.02.2007 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Direcția Națională Anticorupție să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, corespondent raportului de muncă avut de reclamantă cu fiecare pârât,conform prezentei.
A respins cererea reclamantei privind plata sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada mai 2004-22.03.2006.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamantă, împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința excepțiilor invocare că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și Libertăților și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Ca atare, Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a reținut că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2007 invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost admisă ca întemeiată reținând că după data de 01.12.2007 acesta nu a mai avut calitatea de angajator a reclamantei.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba prin întâmpinări, a reținut că aceasta este întemeiată cu motivarea că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar în baza dispozițiilor art.283 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003 cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, după cum reiese din rezoluția de primire, acțiunea a fost înregistrată la data de 23.03.2009, ceea ce atrage concluzia că a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, privind pretențiile pentru perioada mai 2004-22.03.2006.
Pe fondul cauzei a reținut că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Alba începând cu data de 1.12.2007, iar anterior acestei date a fost grefier in cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA iar prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Având în vedere că dezlegarea dată problemelor de drept soluționate pe calea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin 3 Cod de Procedură Civila, a reținut ca acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată pentru perioada 23.03.2006-01.02.2007 și în continuare.
Totodată, reținând incidența prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege 92/1976 modificat, a normele prevăzute de Legea 130/1999 și art. 296 din Legea 53/2003, a obligat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Direcția Națională Anticorupție în calitate de operatori al carnetelor de muncă, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA,Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Direcția Națională Anticorupție criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 304/1 Cod procedură civilă, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, plata pentru viitor a acestora și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, respectiv admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Sub prim aspect a solicitat instanței ca la soluționarea prezentului recurs să facă aplicarea Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Consideră că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
De asemenea, că în mod nelegal a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Separat de acestea, susține că în mod nelegal, raportat la dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1992 privind carnetul de muncă, s-a dispus și obligarea la operarea mențiunilor corespunzătoare a drepturilor câștigate prin sentință în carnetul de muncă deoarece sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, cum prevede textul de lege menționat.
A mai susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție în condițiile în care a admis acțiunea, înlăturând astfel în mod nelegal un mijloc de apărare al pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție întrucât în cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit căreia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În concluzie, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Direcția Națională Anticorupție prin recursul declarat a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei susținând că este netemeinică și nelegală în ce privește obligarea sa la plata sporului de solicitare neuropsihică de 50%, având în vedere faptul că în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte și că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat art. 1 alin. 4 din Constituția României, în plus, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora..
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba prin recursurile declarate au solicitat casarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată întrucât în perioada pentru care se solicită plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, reclamanta era salarizată potrivit OG nr. 8/2006, act normativ care nu face referire la sporul pretins.
În drept, a invocat art.299 Cod procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, precum și din oficiu, în limitele statuate dea rt.306 alin.2 Cod procedură civilă, se constată că recursurile sunt nefondate din următoarele considerente:
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, " judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În considerentele acestei decizii se reține că "Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă. .inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000. .
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiileart. 107alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", scopul acestui recurs fiind de a asigura previzibilitatea dreptului și uniformitatea în aplicarea acestuia.
Aplicând la speța dedusă judecății, norma legală în spiritul interpretării date de instanța supremă, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul celor invocate de recurenta Direcția Națională Anticorupție, ci dimpotrivă, a îndeplinit atribuțiile de aplicare a legii, consfințite de art. 124 din Constituția României și art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Cu referire la, deciziile Curții Constituționale este de menționat faptul că acestea nu produc nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de J în exercitarea atribuțiilor conferite de art.329 Cod procedură civilă. Efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a fi înfăptuite în viitor de către autoritățile implicate în conflictul de natură constituțională. Ca atare, decizia nr. 838/27.05.2009 invocată de recurent nu înlătură efectele Deciziei nr. 46/2008 pronunțată de în
În acest sens, Curtea Constituțională reține expres în conținutul considerentelor sale că "potrivit competențelor sale expres și limitativ prev. de art.146 din Constituție și din Legea nr.47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ,nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Sunt neîntemeiate și celelalte critici formulate.
Cu privire la acordarea și pe viitor a dreptului salarial critica pârâtului pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție se vizează a fi nefondată, deoarece o eventuală modificare legislativă nu împiedică părțile să aplice legea în vigoare la data respectivă. În acest sens, este de menționat că prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice s-a prevăzut acordarea unui atare spor judecătorilor.
Totodată, potrivit art. 269 - (1) din Codul muncii " Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul " iar dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 se coroborează cu art. 155 din actualul Cod al muncii, conform căruia "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri."
Față de cele ce preced, curtea, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1997 va respinge ca nefondat, recursurile cu care a fost investită de pârât, va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr.924/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr-
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
9 ex./2009
Jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
