Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1126/2009

Ședința publică de la 05 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru judecător

- - - judecător

- - judecător

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1117/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și CNCD pentru opozabilitate, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de 50% din salariu de bază brut lunar pe perioada 01.10.2000-31.01.2006, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

Deși acest articol a fost abrogat prin OUG nr. 177/2002, acest ultim act normativ a fost abrogat în totalitate, astfel că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.

Pe de altă parte, chiar dacă art. 47 fost abrogat printr-o ordonanță, întrucât acest act normativ este de nivel inferior Legii nr. 50/1996, abrogarea contravine dispozițiilor constituționale și prevederilor Legii nr. 24/2000 care consacră posibilitatea exclusivă a restrângerii sau limitării unui drept material și/sau subiectiv câștigat doar printr-un act normativ de aceeași forță și putere de dispoziție.

În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiunea s-a susținut că sunt îndeplinite dispozițiile art. 1004 și 1005 cod civil referitoare la condiție. În speță este vorba de obligația pârâților de a achita sporul de 50%, iar evenimentul de a cărui existență depinde a fost soluția dată în recursul în interesul legii. Cum condiția s-a realizat la 10.03.2008, iar prescripția extinctivă începe să curgă numai de la data împlinirii condiției, cererea nu este prescrisă.

Pârâtul prin DGFP Aad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

CNCD a depus punct de vedere.

Pentru termenul din 29.01.2009 reclamata depus o precizare de acțiune prin care a introdus în cauză în calitate de pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia. Precizarea nu a fost comunicată cu această parte deoarece la acel termen s-a dispus suspendarea cauzei conform art. 147 din Constituția României.

Ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 Curtea de Apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba prin sentința civilă nr. 90/2009.

După înregistrarea pe rolul Tribunalului Alba reclamanta a depus adeverință pentru a dovedi că a avut calitatea de grefier la udecătoria Câmpeni pe durata menționată în acțiune.

Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia și pârâtul Ministerul Justiției nu au depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1117/2009 Tribunalul Alba admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților CNCD și MFP, admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2000-06.11.2005 și admite în parte acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Alba aceștia fiind obligați în solidar să plătească în favoarea reclamantei sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 07.11.2005-01.02.2006 sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație. A fost respinsă cererea reclamantei privind plata sporului pe perioada 01.10.2000-06.11.2005 și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, față de CNCD și MFP acțiunea fiind respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că MFP nu este ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere, astfel că nu poate fi obligat să asigure plata unor drepturi salariale pentru salariații altei instituții, iar CNCD nu poate fi citat ca pârât ci doar în calitate de expert în domeniul discriminării pentru a-și exprima poziția.

Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, instanța a reținut că reclamanta a solicitat prin acțiune plata sporului începând cu data de 1 octombrie 2000, acțiunea fiind introdusă în luna 2008.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii termenul de prescripție este de trei ani, astfel că s-a constatat că o parte a petitului acțiunii reclamantei este formulat cu depășirea termenului de trei ani, astfel că excepție este întemeiată și a fost admisă.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea este întemeiată, raportat la decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ și dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept soluționate pe calea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.

A fost respinsă cererea reclamantei de obligarea la plata dobânzii legale deoarece acoperirea prejudiciului urmează a se face prin actualizarea sumei cu indicele de inflație.

Împotriva acestei sentințe, în termen, legala declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției prin care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești având în vedere că a acordat un drept care nu este reglementat de nici un act normativ, iar decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ nu mai poate produce efecte față de decizia Curții Constituționale nr. 828/2009.

Intimații nu au depus întâmpinare.

CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse precum și din oficiu, în limitele statuate de art. 3041și art. 306 Cod procedură civilă reține:

Recursul este fondat în următoarele limite:

Prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul din 29.01.2009 (fila 46 dosar fond Curtea de Apel) reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Curții de Apel Alba Iulia.

Cum la același termen cauza a fost suspendată în temeiul art. 147 din Constituția României, iar la termenul pentru care s-a dispus reluarea judecății s-a invocat necompetența materială a instanței de a judeca cauza, precizarea nu a mai fost comunicată de către prima instanță.

Această obligație revenea în situația dată tribunalului căruia acțiunea a fost trimisă spre competentă soluționare.

Fără a observa depunerea la dosar a acestei precizări de acțiune, tribunalul pășește la judecarea cauzei.

Soluția astfel pronunțată este netemeinică din mai multe puncte de vedere.

Potrivit art. 129, alin. 5 și 6 Cod procedură civilă judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății, având obligația de a stăruia prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

La primul termen de judecată, reclamanta a solicitat termen pentru a-și angaja apărător, pentru ca la al doilea termen să depusă completarea de acțiunea prin care extinde cadrul procesual în ceea ce privește pârâții inițial indicați.

Cererea este făcută cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin.1 Cod procedură civilă.

Cum comunicarea cererii nu a mai putut fi făcută de către Curtea de Apel, care era competentă la acel moment să judece în fond litigiile în această materie, datorită unui complex de împrejurări de natură constituțională, comunicarea trebuia să se facă de către tribunal, căruia cauza i s-a trimis spre competentă soluționare.

Cu toate acestea, instanța fondului ignoră această completare de acțiune, astfel că nu pronunță sentința în contradictoriu cu toate părțile cu care reclamanta a înțeles să se judece și cu care a investit legal instanța.

Or, potrivit art. 85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părților, Curtea de Apel Alba Iulia nefiind niciodată citată în cauză.

În aceste condiții este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 teza a II-a Cod procedură civilă.

Un alt motiv de nelegalitate a sentinței atacate este că deși instanța a respins capătul de cerere referitor la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei în motivarea sentinței nu există nici o motivarea a acestei respingeri, astfel că instanța de recurs nu este în măsură să verifice dacă soluția pronunțată este corectă sau.

Față de cele menționate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul cu soluționarea căruia a fost investită, va casa sentința atacată și o trimite spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

În rejudecare, tribunalul va comunica completarea de acțiunea cu partea pârâtă Curtea de Apel, care va fi citată în cauză pentru a se respecta principiile disponibilității și contradictorialității care trebuie să guverneze orice proces civil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NIMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr.1117/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 05.11.2009.

PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru

- - -

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa

- -

JUDECĂTOR 3: Victor

-

Grefier,

Red. CM.

Tehnored CM/20.11.2009

2ex/

Jud.fond:

Președinte:Monica Maria Cismaru
Judecători:Monica Maria Cismaru, Nicoleta Vesa, Victor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Alba Iulia