Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1134/2009
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.927/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanta a chemat in judecata pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Alba, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții, la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de risc si suprasolicitare psihică, in procent de 50% din indemnizația de baza bruta lunară in cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective începând cu data de 13.06.2008-până la data pronunțării și în continuare.
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei.
In motivarea acțiunii se arată că sporul solicitat este reglementat până in prezent de art.47 din Legea.nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, întrucât abrogarea adusă acestuia de Ordonanța nr.83/29 august 2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu a avut efecte in ceea ce privește acest articol de lege.
Prin efectul art.47 din Legea nr.50/1996 republicata in Monitorul Oficial nr.563/18 1999 magistrați, precum si personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc si suprasolicitare.
Reclamanta mai arată că, prin dispozițiile Ordonanței nr.83/2000,act emis de Guvernul României care are natura unui act juridic de putere inferioara legii, le-a fost retras acest spor. Potrivit art.108 din Constituția României, Ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitate,in limitele si in condițiile prevăzute de aceasta.
Prealabil emiterii Ordonanței nr.83/2000, Guvernul a fost abilitat, prin art.1 pct.1 litera Q din legea nr.125/2000, să emită ordonanțe pentru perioada de la data intrării in vigoare a acestei legi si pana la reluarea lucrărilor Parlamentului in cea de-a doua sesiune ordinara a anului 2000 in următoarele domenii:
1. Modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,republicata:
Guvernul a depășit competenta legislativă delegata de parlament potrivit art.115 din Constituție si a dispus abrogarea art.47 din legea nr.50/1996,care reglementa drepturile pe care reclamanta arată că le solicită prin acțiunea dedusă judecății.
Se arată că Legea nr.24/2000 republicata,privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, reglementează principiile de legiferare cat si cele de abrogare,care înlătura orice posibilitate de imixtiune a actelor Guvernului in actele Parlamentului, executivul având doar un drept limitat si expres prevăzut.
Cum executivul nu a fost abilitat sa abroge dispozițiile art.47 din legea nr.50/1996 reclamanta solicita a se constatat ca acest text normativ este in vigoare si sa le fie acordate drepturile astfel reglementate.
Reclamanta mai arată că, abrogarea dată prin legea nr.334/2001,nu poate acoperi nelegalitatea si neconstituționalitatea abrogării dispusă fără drept de către executiv.
Reclamanta concluzionează ca, ordonanța nr.83/2000 este un act putativ care nu a operat asupra textului art.47 din legea 50/1996 invocând in acest sens si dispozițiile constituționale care statuează principiul separației si echilibrului puterilor-legislativa, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea formulată (fila 18) solicită a se constata că prezenta acțiune este neîntemeiată și pe cale de consecință să se dispună respingerea acesteia, susținând că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de risc și solicitare neuropsihică.
Din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești - OG nr.8/24.01.2007.
Prin art.30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/10.03.2008 a avut în vedere doar OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a solicitat admiterea acțiunii civile în limita prevăzută de dispozițiile Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că acesta nu se află în culpă pentru a fi obligat ca ordonator principal de credite la acordarea de sporuri pentru angajații altui ordonator de credite. Pe cale de excepție Ministerul Finanțelor Publice invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că acesta nu se află în nici o culpă pentru a fi obligat la acordarea acestor sporuri pentru angajații altui ordonator de credite.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și Libertăților și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice conform art.137 pr.civilă, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.927/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat prin Direcția Generala a Finanțelor Publice
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ALBA IULIA, și Tribunalul Alba și în consecință:
Au fost obligați pârâții, să plătească în favoarea reclamantei, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 13.06.2008 -03.06.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, corespondent raportului de muncă avut de reclamantă,conform prezentei.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta are calitatea de grefier la udecătoria Aiud, calitate în care a solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzută de art.47 din Legea nr.50/1996.
Acest text legal a fost abrogat din OG nr.83/2000, însă Decizia 21/2008 a ICCJ în recurs în interesul legii a stabilit că acest spor se cuvine inclusiv categoriei profesionale a grefierilor calculat la indemnizația brută lunară.
În drept s-au reținut dispozițiile art.329 al.3 Cod procedură civilă și art.6 și 7 din Decretul 92/1978, Legea nr.130/1999 și art.196 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În expunerea de motive a invocat depășirea limitelor puterii judecătorești (art.304 pct.4 Cod procedură civilă) prin prisma dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale din 27.05.2009, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească,pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul,pe de altă parte, arătând că ICCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Deci, Decizia nr.21/2008 a ICCJ nu poate constitui temei al acțiunii reclamantei.
Pe fondul cauzei, susține că sporul de 50% pentru personalul auxiliar nu se mai cuvine începând cu februarie 20007, de când a intrat în vigoare OG nr.8/2007, care a abrogat Legea 50/1996.
În drept invocă art. 304 pct.4 și 9 raportat la art.312 Cod procedură civilă. În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Față de primul motiv de recurs invocat este a se reține că în speță Decizia 21/10.03.2008 a are deplină aplicabilitate întrucât Decizia Curții Constituționale din data de 27.05.2009, prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între puterea legislativă și cea executivă, pe de o parte, și cea judecătorească, pe de altă parte, în sensul că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 al.3 din Constituție, are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor consacrat de art.1 al.4 din Constituția României și că "J nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora", produc efecte numai pentru viitor, asupra soluțiilor ce se vor pronunța, nu și pentru trecut, Decizia 21 fiind anterioară celei a Curții Constituționale (prima din 10.03.2008, iar cea de-a doua din 27.05.2009).
Mai mult decât atât, nu pot fi ignorate prevederile art.329 al.3 Cod procedură civilă potrivit cărora deciziile pronunțate de în recurs în interesul legii suntobligatorii,motiv pentru care criticile formulate de recurent nu mai pot fi luate în considerare, atâta timp cât în chiar momentul pronunțării Deciziei 21/2008, era deja în vigoare OG 8/2007 invocată prin intermediul motivelor de recurs.
Față de aceste aspecte Curtea apreciază sentința atacată ca legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr.927/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2009.
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru - - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Victor - |
Grefier, |
Red. NV.
Tehnored. SM.
Jud.fond:
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Nicoleta Vesa, Victor
