Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar -
DECIZIA CIVILĂ NR.1139/2009
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrașcu Adriana Stoica Manuela președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței civile.922/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru pârâții recurenți Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâților recurenți solicită respingerea recursului casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
În deliberare constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar civil nr.- reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților:
1. să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu data de 1.07.2004 și în continuare, adică și pe viitor, sume care să fie actualizate în raport cu indicele de inflație de la data solicitată și până la data plății efective a drepturilor bănești,
2. să fie obligat prin ordin ordonatorul principal de credite sa stabilească cuantumul sporului de confidențialitate
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate." Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
De asemenea, in temeiul dispozițiilor art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut ca sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
In temeiul rt. 231. alin. 3 OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "entru p. păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului., tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Acest fapt determina incidenta unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței si exercitării, in condiții de egalitate, a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ICCJ prin întâmpinare a invocat în principal excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că reclamanții solicită drepturi salariale în baza unui text de lege abrogat.
A mai arătat că reclamantele nu sunt nici funcționari publici cu statut special, nici personal civil dintr-o instituție militară, și nu sunt îndreptățite la acordarea sporului solicitat.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii ca este inadmisibilă, întrucât admiterea cererii ar însemna depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești.
A mai arătat că reclamantele nu sunt nici funcționari publici cu statut special, nici personal civil dintr-o instituție militară, și nu sunt îndreptățite la acordarea sporului solicitat.
Solicitarea este inadmisibilă, întrucât admiterea cererii ar însemna depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești.
Prin încheierea din data de 2.07.2008 Tribunalul Albaa trimis cauza spre soluționare Curții de APEL ALBA IULIA, conform OUG 75/2008.
Prin sentința nr. 188 din data de 27.04.2009 Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalul Alba.
Prin sentința civilă nr. 922 din 03 iunie 2009 pronunțată în cauză, Tribunalul Alba a espins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat prin Direcția Generala a Finanțelor Publice
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în consecință:
A obligat pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamantelor, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.07.2004-03.06.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A obligat pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor, conform prezentei.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamante, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 109 Cod procedură civilă, orice persoana care pretinde un drept se poate adresa unei instanțe, temeinicia sau netemeinicia acestuia urmând a fi stabilita de către instanța. Abrogarea unui text legal sau activitatea lui este o chestiune care privește fondul cauzei, neputând a fi soluționata pe cale de excepție, motiv pentru care a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat prin Direcția Generala a Finanțelor a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei a reținut că reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate - grefieri în cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - serviciul Teritorial Hunedoara, conform adeverinței depuse la fila 22 din dosarul nr. - al Curții de APEL ALBA IULIA iar potrivit art.78 din Legea 576/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea este obligat sa păstreze secretul profesional, confidențialitatea in legătura cu faptele si informațiile despre care ia cunoștința in exercitarea funcției, cu privire la procese aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Cu privire la cererile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești de recunoaștere a sporului de confidențialitate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 43/2008 pronunțată in cadrul unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, în sensul că are dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar, considerent pentru care a admis acțiunea reclamantelor formulată împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism solicitând casarea ei și respingerea acțiunii reclamantelor.
În expunerea de motive, criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 4 și 9 Cod procedură civilă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au susținut că în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea lor la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind inadmisibilă.
Au mai susținut că prin admiterea acțiunii și acordarea acestui spor și pe viitor, instanța de fond a adăugat la legea specială de salarizare a personalului auxiliar.
Apreciază că în mod nelegal a dispus instanța plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca instituții bugetare, nu pot înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Au mai susținut că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta iar sporul solicitat se adaugă, nu se include în aceasta, astfel că nu sunt întrunite nici cerințele prevăzute de art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1992 privind carnetul de muncă.
Sub alt aspect, au susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, formulată în termen legal, înlăturând în mod nelegal un mijloc de apărare al recurentului.
Au precizat că în cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta, există în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat ca și chestiune prealabilă hotărârea Curții Constituționale din 27.05.2009 prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Guvern și Parlament pe de altă parte și a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în mod definitiv și obligatoriu, că exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. art. 126 alin. 3 din Constituție de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este compatibilă cu "instituirea, modificarea sau abrogarea unor norme juridice cu putere de lege".
Întrucât hotărârea atacată se întemeiază pe decizia nr. 43/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect soluționarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, apreciază că aceasta este nelegală întrucât contravine atribuțiilor constituționale ale instanței supreme.
Pe fondul cauzei a susținut că hotărârea este nelegală întrucât sporul solicitat de reclamanți nu este prevăzut printr-un act normativ în favoarea lor iar instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz să adauge la lege. Acordarea sporurilor solicitate este de competența exclusivă a puterii legiuitoare.
Mai mult, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării a soluționat o cauză care are ca obiect constatarea discriminării prin neacordarea personalului din autoritatea judecătorească a sporului de 15% pentru confidențialitate pronunțând în acest sens Hotărârea nr. 437/05.11.2007 prin care nu au fost reținute aspecte care intră sub incidența art. 2 alin. 1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinarea depusă Ministerul Finanțelor Publice a arătat referitor la recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că lasă la aprecierea instanței soluția ce se impune referitor la aspectele de fond ale cauzei solicitând ca în caz de admitere a recursului să fie respinsă cererea de chemare în garanție pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui minister.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a observat prima instanță cu privire la solicitările reclamantelor vizând recunoașterea sporului de confidențialitate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 46/2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
Astfel, prin decizia mai sus menționată, - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Admițând acțiunea formulată de reclamante cu motivarea mai sus arătată, contrar susținerilor pârâtului recurent, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale, invocată de recurenți nu a desființat Decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici nu putea face acest lucru, câtă vreme aceasta decide numai pentru viitor, fără efect asupra hotărârilor judecătorești anterior pronunțate în materie, printre care și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în discuție.
Drept urmare, toate susținerile acestora în sensul că sentința recurată reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești sunt nefondate.
Este neîntemeiată și critica privind acordarea sporului în discuție pentru viitor, câtă vreme personalul auxiliar de specialitate, ca efect al Deciziei nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se bucură de acest drept pentru prezent, dar și pentru viitor, nu mai târziu de intervenția legiuitorului în domeniu, spre exemplu prin intrarea în vigoare a legii unice de salarizare.
Contrar celor susținute de recurenți, instanța s-a pronunțat asupra cererii formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, la termenul din 5 martie 2008 când a dispus prin încheiere - fila 13, disjungerea acestei cereri, conform dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă și transpunerea acesteia spre competentă soluționare în favoarea Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Alba, având în vedere că între cele două entități nu există un raport juridic pe dispozițiile Codului muncii.
Nici critica privind obligarea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor nu poate fi primită, întrucât noțiunea de retribuție tarifară de încadrare prevăzută de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 a fost înlocuită cu cea de salariu prin Codul muncii și potrivit art. 155 din acest act normativ, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursurile de față.
(continuare decizie civilă nr.1139/2009)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței civile.922/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosar nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AP
Tehnored.AP/TM
Jud.
Președinte:Petrașcu Adriana Stoica ManuelaJudecători:Petrașcu Adriana Stoica Manuela, Doriani Ana
