Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1169 /2009
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 429 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Întrucât domnul judecător lipsește din instanță la termenul din 12.11.2009, inițial fiind desemnat în completul de judecată al prezentei ședințe, s-a procedat la suplinirea acestuia de către doamna judecător -, conform planificării de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că din partea pârâtului intimat a fost înregistrată la dosar Întâmpinare, iar din partea reclamantului recurent s-au înregistrat concluzii intitulate Memoriu.
Instanța, față de înscrisurile depuse în dosar și împrejurarea că recurentul solicită judecarea pricinii în absența sa, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr-, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SIBIU, solicitând:
-obligarea pârâților să-i plătească echivalentul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 01.09.2000 până la data pensionării 01.09.2001;
-recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.09.2001, în sensul că la stabilirea cuantumului sumelor cuvenite să fie inclusă în pensia de serviciu și sporul de 50% mai sus arătat;
-sumele cuvenite să fie actualizate, cu indicele de inflație pe întreaga perioadă.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că a ocupat funcția de judecător în cadrul Judecătorie M, până la data de 01.09.2001, când s-a pensionat și că potrivit Legii nr.50/1996 trebuia să beneficieze de sporul pretins; care a fost efectiv plătit până la data de 01.09.2000-dată de la care a fost ilegal suspendat în baza unui act normativ neconstituțional. Invocă în acest sens Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de
Stabilindu-se că înainte de data pensionării era îndreptățit să primească și acest spor, reclamantul apreciază că ulterior la stabilirea cuantumului pensiei de serviciu trebuia să se țină seama ne aparat și de echivalentul acestui spor, motiv pentru care solicită reactualizarea și actualizarea pensiei de serviciu cu începere de la data pensionării.
Solicită ca sumele ce i se cuvin să fie actualizate la zi cu indicele de inflație pe întreaga perioadă.
În probațiune depune următoarele înscrisuri: Decizia nr. 21/2008 a J, deciziile nr.60395 din 09.05.2007 și 18.12.2008 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta Sas olicitat respingerea acțiunii, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile salariale solicitate și implicit recalcularea pensiei în baza acestora, față de dispozițiile. nr.167/1958.
Prin sentința civilă nr. 429/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SIBIU.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, a reținut cu referire la actele și lucrările dosarului și prev. art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art. 283. că dreptul material la acțiune, în cauză, este prescris, Decizia nr. 21/2008 a Jn eproducând efecte pentru trecut, ci doar înlăuntrul termenului legal de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, solicitând desființarea acesteia ca nelegală și judecarea cauzei în baza dispozițiilor legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că respingerea ca prescrisă a cererii sale din acest dosar pentru acordarea sporului de 50% pe perioada 1.09.1990-1.09.1991, când efectiv a fost încadrat în muncă, este total nelegală, deoarece dispozițiile nr.OG83/2000 prin care s-a suspendat acordarea acestui spor au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.21/2008 a J, or fiind vorba de o nulitate absolută, nu se pune problema prescripției.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 în limita statuată de art. 306 alin2. cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă "dreptul la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege"
Potrivit art. 283 alin.(1) Codul Muncii: cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: lit.c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat-.
De asemenea, potrivit art.3 alin.1 din decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
Potrivit art.12 din dec.167/1958 "în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită"
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, atât art.283 Codul Muncii cât și art. 7 din dec. 167/1958 se referăla data nașterii dreptului.
În același sens, art.8 din.167/1958 prevede "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de le data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Aplicând aceste prevederi legale la speță, se constată că în mod corect, tribunalul a reținut momentul nașterii dreptului, ca fiind cel al intrării în vigoare a nr.OG 83/2000- act normativ în baza căruia recurentului reclamant nu i-a mai fost recunoscut sporul de 50% prev. de art.47 din Legea nr. 50/1996- și pe cale de consecință prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturi aferente perioadei 01.09.2000-01.09.2001, solicitate prin cererea adresată instanței abia la data de 19.01.2009. (mențiune -fila 2).
Este adevărat că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de J- secțiile unite s-a statuat că:"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată s-a constata că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul al un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001", dar această decizie produce efecte pentru viitor și nu are efecte asupra cursului termenului de prescripție. Prin această decizie s-a recunoscut temeinicia dreptului, dar asta în condițiile în care valorificarea lui s-a cerut cu respectarea termenului legal de prescripție.
Fiind vorba de un drept salarial, valorificare acestuia în instanță cade obligatoriu sub incidența termenului prev. de art.283 alin.1 codul muncii, nefiind imprescriptibil așa cum nefondat susține recurentul. Așa dar, în mod justificat prima instanță, a analizat cererea reclamantului prin prisma nomelor legale sus enunțate referitoare la prescripția extinctivă și a dat eficiență sancțiunii decăderii prevăzute de art.1 din.167/1958.
Față de cele ce preced, curtea constatând că soluția primei instanțe face o interpretare și aplicare corectă a legii la speța dedusă judecății; nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii, expres și limitativ prev. de legiuitor în conținutul art.304 punct 1-9 cod procedură civilă;
În conformitate cu art. 312 alin.1 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 429/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Tehnored. AD, 5 ex.IM 23.11.2009
Jud.fond-,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Nicoleta Vesa, Ana
