Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1182/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1182
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Dorohoi -, județul B, împotriva sentinței nr. 604 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și pârâții intimați Tribunalul Botoșani, Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la 29 august 2008 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând să se constate în contradictoriu cu aceștia discriminarea lor prin art. 11 alin. 1 și 2 rap. la art. 3 și 4 din OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea 45/2007, coroborat cu art. 1 alin. 2 lit. și art. 27 din OG 137/2000.
De asemenea, au solicitat anularea situației create în urma discriminării prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prev. în anexa 1 lit. a pct. 6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei începând cu data intrării în vigoare a OUG 27/2006 (respectiv 10.04.2006) până la zi și pe viitor, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a asigura sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt judecători în cadrul Judecătoriei Dorohoi și, deși prin Hotărârea 185/2005 CNCD a constatat că art. 28 alin. 4 din OUG 24/2004 și art. 24 din Legea 504/2004 instituiau o discriminare directă judecătorilor față de procurorii din cadrul DNA și DIICOT, iar legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin Decizia VI din 15.01.2007 a CJ - Secțiile Unite, cu toate acestea, prin legea ulterioară de salarizare discriminările respective ar fi fost menținute.
Astfel, OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea 45/2007 în loc să înlăture discriminarea respectivă o adâncește mai mult prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate, aceștia fiind salariați distinct potrivit criteriilor 6-13 de la lit. a din Anexa 1, încât beneficiază de un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23 în timp ce judecătorii cu grad de tribunal (deși judecă tocmai dosarele instrumentate de acești procurori) au, de exemplu, coeficientul 15.
În plus, procurorilor respectivi li se mai acordă - conform art. 11 alin. 1 din OUG 27/2006 - "și drepturile prevăzute expres pentru aceștia, prin alte acte normative".
Or, în acest mod ar fi afectat însuși principiul unității procesului penal întrucât se recunoaște urmăririi penale superioritate în raport cu judecata. Iar acordarea unei importanțe vădit superioare activității desfășurate de procurorii din cadrul DNA și DIICOT raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de către judecători, nu este justificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit, și anume de "reducere a fenomenului de corupție".
Prin sentința civilă nr.604 din 6.05.2009, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepțiile invocate că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în condițiile în care s-a solicitat obligarea acestuia la punerea la dispoziția Ministerului Justiției a fondurilor necesare plății eventualelor sume rezultate din hotărârea judecătorească și nu obligarea directă la plataunor asemenea sume.
În ceea ce-l privește pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării Tribunalul a arătat că nu are calitate procesuală pasivă motivat de faptul că nu este nici ordonator de credite și nici angajator al reclamanților, neavând nici un rol în legătură cu plata despăgubirilor.
Pe fondul cauzei a considerat instanța că potrivit deciziei nr.818 din 3.07.2008 a Curții Constituționale instanța nu are competența de a constatat existența vreunei discriminări determinate de dispozițiile legale în vigoare, neputându-se substitui legiuitorului și, că dispozițiile art.11 din OUG nr.27/2006 nu instituie o discriminare întrucât T este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar acordarea coeficienților de multiplicare 19 - 23 pentru procurorii din cadrul T este făcutăîn considerarea nivelului parchetului unde funcționează.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive, recurenta arată că decizia Curții Constituționale la care face referire instanța de fond în considerentele hotărârii sale nu are nici o legătură cu litigiul de față deoarece au cerut drepturi bănești care li se cuvin în raport de munca prestată și nu modificarea grilelor de salarizare sau instituirea unor noi norme de salarizare.
Mai arată că doar deciziile Înaltei Curți de Casare și Justiție sunt obligatorii pentru instanță și că în motivarea hotărârii pe care o critică nu se face nici o referire la decizia nr.IV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justuiție.
Consideră recurenții că distincția care se face între magistrați ținându-se seama de apartenența la categoria celor implicați în soluționarea cauzelor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scară ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie în sensul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Susține că, deși au făcut dovada că au soluționat litigii de o dificultate deosebită instrumentate de procurorii li se refuză pretrențiile bănești solicitate, cu ignorarea doctrinei juridice și a practicii judiciare.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că nu poate fi reținută discriminarea între reclamanții recurenți și procurorii T, și că aceasta nu rezidă în posibilitatea magistraților judecători de a judeca asemenea cauze ci eventual în îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, acțiunea formulată de reclamanți este nefondată, având în vedere că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și ale art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 au fost declarate neconstituționale în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze și să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative (deciziile nr.818, 819, 820 și 821, toate din 03.07.2008).
Contrar celor susținute de recurenți, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie conform art.31 alin.9 din Legea nr.47/1992.
Apreciază Curtea că, potrivit art.2 din pactul Internațional cu privire la drepturile civile și a dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale acțiunea este admisibilă, dar este neîntemeiată.
Aceasta întrucât condițiile de numire în funcție și atribuțiile procurorilor din cadrul A și sunt diferite față de ceilalți magistrați, primii aflându-se sub incidența dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea, ale art.75 alin.3 și 4 din Legea nr.304/2004, pe când celor din urmă le sunt incidente dispozițiile art.31 alin.1, art.33 alin.1 din legea nr.303/2004 indemnizația de încadrare brută - lunară, fiind stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din legea nr.303/2004.
În esență, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetul la care funcționează, nefiind situații analoage sau comparabile între acestea, motiv pentru care nu există nici discriminare.
Așa fiind, față de considerentele mai sus- expuse, Curtea, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Dorohoi -, județul B, împotriva sentinței nr. 604 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
-
Tehnored.. ex.2/10.11.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
