Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
OPERATOR date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 123/R-CM
Ședința publică din 27 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.824 din data de 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, venit ca urmare, de la Tribunalul Vâlcea.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice-V, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului și se retrage pentru deliberare asupra acestei excepții.
După strigarea cauzei și reținerea acesteia, pentru deliberare, s-a prezentat consilier juridic, pentru intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-reprezentat de
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acesta citat - în temeiul art.27 pct.3 din nr.OG137/2000 republicată - pentru opozabilitatea hotărârii, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, începând cu data de 01.12.2008 și pe viitor, cât și la plata dobânzilor egale aferente acestui spor, de la data nașterii drepturilor și până la efectuarea plății efective, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", text abrogat prin art. pct. 42 din nr.OG 83/2000, ordonanță emisă de guvern cu încălcarea art.144 din Constituția României, în vigoare la acea dată, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice, în acest sens fiind invocate dispozițiile art.114 alin.1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din 2003, cât și cele ale art.72 pct.3, lit.h și l, salariul fiind un element esențial al raporturilor de muncă.
faptul că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică", de care beneficiau magistrații și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat cu încălcarea art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la. că prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă, ordonanța de guvern nu poate modifica dispozițiile actului normativ superior, respectiv legea, în condițiile în care dispozițiile art.155, 165, 236, 239, 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor, făcând trimitere și la Directiva - cadru 89/391 care prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, precum și la Decizia nr.21/10.03.2008 a care a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu adresa înaintată la fila 42 dosar, în urma demersului făcut de instanță, reclamanta a precizat că aceasta este angajată ca aprod la Judecătoria Drăgășani, începând cu data de 01.12.2008.
Prin întâmpinarea de la filele 11-12 dosar, formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de V, s-a solicitat respingerea acțiunii față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, iar pe cale de apărare, a învederat că cererea reclamantei este lipsită de interes, față de Decizia nr.21/2008 prin care a statuat că judecătorii procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, iar pe de altă parte, chemarea în judecată a pârâtului este și prematură deoarece ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției - nu a cerut deschiderea de credite pentru reclamantă, singurele părți care pot avea calitate procesuală în raportul de muncă fiind angajatul și angajatorul.
În final, pârâtul a precizat că reclamanta nu a făcut dovada culpei procesuale a Ministerul Finanțelor Publice pentru a cădea în pretenții, solicitând admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea de la filele 15-16 dosar, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea pretențiilor formulate de reclamantă, arătând că prin Decizia nr.21/2008, a constatat doar că judecătorii procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, însă sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Referitor la pretenția de obligare la plata de dobânzi, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, invocând prevederile art.1082 și art.1088 Cod civil, în cauză neputând fiind pretinsă decât actualizarea sumelor conform ratei inflației.
Prin întâmpinarea de la filele 20-22 dosar, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece în temeiul art.27 din nr.OG137/2000, republicată, nu poate fi chemat în această calitate, dat fiind că în baza art.16-20 din nr.OG137/2000, Consiliul are alte atribuții și competențe, iar numai judecarea cauzei are loc cu citirea obligatorie a în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei incriminate, în continuare pârâtul prezentând pe larg liniile directoare de care trebuie să se țină cont, potrivit legii la soluționarea unei pricini având ca obiect încălcarea principului nediscriminării și a celui al egalității de tratament.
Prin sentința civilă nr.824 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respingând acțiunea față de acesta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a admis acțiunea formulată de reclamantă, fiind obligați pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut, lunar, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 01.12.2008 și în viitor.
Pârâtul Tribunalul Vâlceaa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind dobânzile legale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă, cu motivarea că în aplicarea dispozițiilor art.3 din nr.HG208/2005, acest minister are atribuții referitoare la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și, potrivit art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele lor cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația.
Așa fiind, reținând că aceste atribuții circumscriu calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, neavând relevanță în cauză că litigiul se desfășoară între reclamantă și alte persoane, în calitate de angajator și, respectiv, de ordonatori de credite, pentru drepturi cuvenite în derularea unui raport de muncă, instanța a respins excepția formulată ca fiind neîntemeiată.
Pe de altă parte, s-a reținut că nu sunt întemeiate nici celelalte aspecte invocate de același pârât, pe cale de apărare, fiind înlăturate ca atare.
Astfel, nu s-a confirmat susținerea pârâtului în sensul că acțiunea formulată de reclamantă ar fi lipsită de interes, dat fiind că existența Deciziei nr.21/2008 prin care, deși obligatorie, este de natură să conducă la concluzia că fiecare persoană îndreptățită poate beneficia de acordarea drepturilor la care aceasta din urmă se referă (sporul de 50% calculat la salariul de bază brut lunar) fără concretizarea existenței unui asemenea drept și printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în condițiile dreptului comun.
De asemenea, nu a fost reținută susținerea pârâtului cum că chemarea în judecată a pârâtului este și prematură, deoarece ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției și Libertăților, neavând cum să ceară deschiderea de credite pentru reclamantă, acest demers putând fi realizat în aceleași condiții, respectiv după obținerea unei hotărâri și depunerea titlului executoriu de petentă, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice având obligația de a aloca fondurile necesare plății sumelor datorate cu acest titlu, calculate ca atare în baza sentinței.
Cât privește excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, față de dispozițiile legii speciale, și anume reglementarea cuprinsă la art.16-19 din OG nr.137 din 31 august 2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fixează obiectul de activitate și atribuțiile acestei autorității, instanța a constatat că este întemeiată, fiind admisă.
În concret, reclamanta nu justifică în acest proces calitatea de "pârât" a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, așa cum în mod corect a învederat pe cale de excepție această instituție, însă în calitatea sa de expert și singură autoritate în materia faptelor ce constituie discriminare în înțelesul legii, se impunea citarea obligatorie în prezenta cauză, pentru opozabilitatea soluției, așa cum statuează art.27 alin.(3) din nr.OG137/2000, text invocat de Consiliu.
Prin urmare, admițând excepția, a fost respinsă acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neavând calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a îndeplinit și îndeplinește și în prezent funcția de aprod în cadrul Judecătoriei Drăgășani, iar salarizarea acesteia, în categoria personalului personal auxiliar de specialitate, raportat la perioada arătată în acțiune a fost stipulată de dispozițiile Legii nr.50/1996, act normativ care, în adevăr, în forma inițială, nu prevedea sporul în discuție de 50% ca parte componentă a salariului.
Însă, prin nr.OG56/1997, care a completat nr.OG9/1997, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art.47 din Legea nr.50/1996, s-a introdus dreptul reclamantei de a se acorda un spor de risc și pentru suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.114 alin.(1) din Constituția României, în vigoare la acea dată, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
În conformitate cu art.72 pct.3 lit.h și l din Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă, fiind evident că un element esențial al raportului de muncă este salariul, ceea ce impune ca acesta să fie reglementat numai prin lege organică, fapt învederat și de reclamantă.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 s-a dispus în sensul că textul art.47 se abrogă.
Legea nr.24/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, precizează la art.57, 58 și 62, că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unor articole ori alineate și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea constă în introducerea de dispoziții noi, pe când abrogarea se referă la prevederile contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Ca atare, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de parlament, aceasta presupunând că la data intentării acțiunii dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea, ci, dimpotrivă, ele și-au produs și în continuare efectele juridice.
În cauza de față, pretențiile formulate de reclamantă se întemeiază pe un serviciu deja prestat ce constituie bun, în sensul practicii, a căror proprietate îi conferă dreptul de a nu fi lipsită de ele în mod nejustificat din perspectiva art. 1 din Primul Protocol adițional la. coroborat cu art.44 din Constituție. Potrivit art.1 din Primul Protocol adițional la. orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% solicitat de reclamantă constituie un drept de creanță (bun în sistemul de drept unional european), susceptibil de a fi protejat de art.1 din Primul Protocol adițional.
În speță, existând un conflict între art.I pct.42 din OG nr. 83/2000 și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la. în conformitate cu art.20 alin.(2) din Constituție, instanța a dat preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui culpă s-a cauzat, a-l repara.
Pe cale de consecință, apreciind că s-a dovedit cu certitudine că există un prejudiciu creat reclamantei care nu a mai putut beneficia legal de sporul de 50%, luând în considerație și aspectele statuate prin Decizia nr. 21 / 10.03.2008 adoptată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, potrivit cu care: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001", găsind justificate în parte pretențiile deduse judecății, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că au fost obligați pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut, lunar, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 01.12.2008 și în viitor, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Capătul de cerere privind actualizarea despăgubirilor pretinse constând în sporul de 50% s-a constatat a fi justificat întrucât, în temeiul art. 1082 Cod civil, debitorul este obligat să plătească daune - interese pentru neexecutarea obligației sau executarea cu întârziere, chiar dacă fapta pârâților nu este săvârșită cu intenție, afară numai dacă nu se va dovedi că neexecutarea provine dintr-o cauză străină.
De asemenea, a fost admis capătul de cerere referitor la înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, avându-se în vedere că prezintă interes sub aspectul modalității de calcul a pensiei, la momentul când va interveni o astfel de situație, dispunându-se obligarea pârâtului Tribunalul Vâlcea să se conformeze în acest sens.
Având în vedere că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se acordă, în condițiile arătate, ca și debit actualizat la data plății, în prezenta cauză neputând fiind pretinsă decât actualizarea sumelor conform ratei inflației, cererea privind acordarea dobânzii legale aferente a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr.824/15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând motivele prev. de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, pârâtul a susținut că prin sentința pronunțată prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Legea nr.50/1996 care prevedea sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogată prin nr.OG83/2000, iar ulterior, prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin decizia nr.838/2009, Curtea Constituțională, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. Însă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, deși prin Decizia nr.21/2008, dată de în interesul legii, s-a stabilit că și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, ulterior prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/2006, astfel că după data de 01.02.2007 nu mai există temei legal pentru acordarea sporului în litigiu.
Sentința a fost criticată și sub aspectul admiterii capătului de cerere pe viitor, având în vedere dispozițiile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.762/09.11.2009, precum și faptul că reclamanta nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile.
Examinând recursul de față se constată că este tardiv formulat.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond.
În speță, sentința civilă nr.824/15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost comunicată recurentului la data 9 noiembrie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosar (fila 74), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârât la data de 23 decembrie 2009, deci peste termenul imperativ de 10 zile prevăzut de lege, astfel că în raport de dispozițiile legale mai sus-citate urmează a fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.824 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Drăgășani,-, județul V, pârâții TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1, județul V, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.8/01.02.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
