Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1244/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1244/2009
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 865 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Aaî nregistrat la dosar Întâmpinare.
Instanța, față de actele depuse în dosar și împrejurarea că se solicită atât în cuprinsul motivelor de recurs cât și în întâmpinare judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub număr de dosar -, reclamanții, -, personal auxiliar de specialitate (specialiști IT) la Tribunalul Alba au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Tribunalul Alba, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării:
1. să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu 01.01.2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor;
2. să plătească drepturile de mai sus, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești (plata efectivă);
3. să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
4. să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art.3 din Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază"
În aceeași ordine de idei, prin art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile OG nr.19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și altor informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr.444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art.30 alin.3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Or, deși personalul auxiliar de specialitate, conform art.78 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt obligați ă păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Conform art.21 alin.1 din OG 137/2000, au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG 137/2000, modificată și completată de Legea 324/2006. Având în vedere că faptele de discriminare directă la care sunt supuși sunt săvârșite de instituții la care sunt încadrați în muncă, în cadrul raporturilor noastre de muncă, despăgubirile trebuie să le solicite potrivit dreptului comun al muncii.
In drept, au invocat dispozițiile art.30 alin.3 din ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind acordarea sporului de confidențialitate personalului din Aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pe prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 prin care s-a acordat acest spor membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și pe art.3 din OG nr.19/2006 prin care s-a acordat acest spor procurorilor militari, pe prevederile art.21 alin.1 din OG 137/2000, invocând un act de discriminare, situație în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sectorul 1, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.137/2000, modificată și completată prin Legea nr.324/2006, trebuie citat din oficiu în cauză, art.16 din constituție și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului purtând titlul "interzicerea discriminării".
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare ( 20-21), invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți si nu există nici un raport de garanție sau despăgubire cu Ministerul Justiției.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Punctul de V depus la dosar ( 23-25) a arătat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Pentru ca o faptă să fie calificată ca faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
Existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție și referință.
Existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2, alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată.
Susține de asemenea că CNCD nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Prin întâmpinarea formulată (fila 32) pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA solicită să se admită acțiunea în limita prevăzută de dispozițiile Deciziei nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de J în dosarul nr. 46/2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al parchetului de pe lângă
Invocă prescripția acțiunii pentru perioada anterioară datei de 21.04.2006.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea formulată (27-31.) solicită a se constata că prezenta acțiune este neîntemeiată și pe cale de consecință să se dispună respingerea acesteia, susținând că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate personalului auxiliar. Personalul auxiliar al instanțelor reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin lege specială.
Cu privire la starea de discriminare invocată de reclamanți arată că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Invocă prescripția acțiunii pentru perioada anterioară datei de 21.04.2006
Prin sentința civilă nr. 865/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată din oficiu.
A fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01.2005-20.04.2006, invocată de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Alba și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamanților, și, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 21.04.2006-22.05.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamantului, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 20.12.2006-22.05.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamantului, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.07.2006-22.05.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamantului, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 21.04.2006-21.07.2008, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei.
A fost respinsă cererea reclamanților privind plata sporului de confidențialitate, în procent de 15%, pentru perioada 01.01.2005-20.04.2006.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță conform art. 137 Cod procedură civilă s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-au reținut următoarele:
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2005-20.04.2006, invocată de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților s-a reținut a fi întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar în baza dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
După cum reiese din rezoluția de primire, acțiunea a fost înregistrată la data de 21.04.2009, ceea ce atrage concluzia că a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, privind pretențiile pentru perioada 01.01.2005-20.04.2006.
Ca urmare, instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților, constatând ca prescrisă cererea privind pretențiile pentru perioada mai sus menționată.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate - specialiști IT în cadrul Tribunalului Alba, conform adeverinței depuse la fila 33din dosarul cauzei.
Potrivit art.78 din Legea 576/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea este obligat sa păstreze secretul profesional, confidențialitatea in legătura cu faptele si informațiile despre care ia cunoștința in exercitarea funcției, cu privire la procese aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Potrivit art. 3 alin 1 din legea nr. 567/2004, astfel cum a fost ulterior modificată - personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Cu privire la cererile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești de recunoaștere a sporului de confidențialitate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 46/2008 pronunțată in cadrul unui recurs în interesul legii.
Astfel, instanța supremă a decis că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Conform art. 329 alin 3 Cod de Procedură Civilă, dezlegarea dată problemelor de drept soluționate pe calea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Având în vedere această dispoziție legală, precum și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 46/2008 pronunțată in cadrul unui recurs în interesul legii prevederilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, s-a reținut că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, fiind admisă în parte, corespondent raportului de serviciu al fiecărui reclamant și în limita termenului de prescripție de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, susține că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Acțiunea este inadmisibilă deoarece tinde la modificarea actelor normative. O astfel de hotărâre este considerată de Curtea Constituțională drept o depășire a puterii judecătorești.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 838/2009 a constatat un conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. Înalta Curte de Casație și Justiției nu poate să înlăture, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
După pronunțarea acestei decizii, Decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față.
Reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, astfel că admiterea acțiunii de față constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, prin admiterea acțiunii instanța de fond a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar.
Invocând dispozițiile pct.9 al art. 304 Cod procedură civilă, pârâtul apreciază că hotărârea atacată este lipsită de temei legal.
Astfel, dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar de specialitate nu este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare. Acesta nu face obiectul art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea 232/29.08.2007 a statuat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În cadrul raporturilor de muncă obligația salariatului este prestarea muncii, iar obligația corelativă a angajatorului este plata salariului. Teza ridicată la de principiu al dreptului muncii de către instanța de fond, potrivit căreia oricărei îndatoriri privită analitic în mod separat, îi corespunde un spor, nu are nici un temei legal sau doctrinar.
Drepturile salariale pentru personalul instituțiilor publice sunt stabilite expres și limitativ de lege și nu pot fi completate sau indexate ori de câte ori salariații în cauză constată apariția unor așa zise temeiuri pentru acordarea unor drepturi salariale suplimentare.
Sporul de confidențialitate nu este prevăzut de nici un act normativ în vigoare pentru categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate. apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salarială nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Între personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar nu există o stare de discriminare, legiuitorul fiind în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în discuție în continuare, aceste drepturi fiind eventuale, nefiind născute și actuale.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Alba, calitate în care, potrivit art. 78 din Legea 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare.
Așa cum corect a observat prima instanță cu privire la solicitările reclamanților vizând recunoașterea sporului de confidențialitate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 46/2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
Instanța supremă a decis că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculată la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept soluționate pe calea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Admițând acțiunea formulată de reclamanți cu motivarea mai sus arătată, contrar susținerilor pârâtului recurent, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale, invocată de pârât nu a desființat Decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici nu putea face acest lucru, câtă vreme aceasta decide numai pentru viitor, fără efect asupra hotărârilor judecătorești anterior pronunțate în materie, printre care și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în discuție.
Drept urmare, toate susținerile pârâtului în sensul că sentința recurată reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești m sunt lipsite de relevanță.
De asemenea, lipsite de relevanță sunt și susținerile pârâtului privind inexistența unei stări de discriminare între personalul auxiliar de specialitate și alte categorii de salariați din sistemul bugetar, câtă vreme prima instanță, în considerentele sentinței atacate, nu a emis judecăți de valoare în acest sens.
Este neîntemeiată critica formulată de pârât în privința acordării sporului în discuție pentru viitor, câtă vreme personalul auxiliar de specialitate, ca efect al Deciziei nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se bucură de acest drept pentru prezent, dar și pentru viitor, nu mai târziu de intervenția legiuitorului în domeniu, spre exemplu prin intrarea în vigoare a legii unice de salarizare.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței nr. 865/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.CV, 8 ex. IM
Jud.fond-,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
