Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1252
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei nr. 949 din 2 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul contestatorului, intimații, (), -, -, R, -, și, precum și reprezentanții intimaților Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând contestația în anulare în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 1001/39/13.08.2009, contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat, în contradictoriu cu intimații, (), -, -, R, -, și, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 949 din 2.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că instanța de recurs, Curtea de APEL SUCEAVA, a omis să cerceteze motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel cum acesta a fost invocat în cuprinsul cererii de recurs, precum și să țină seama de nr.OG 8/2007.
Mai arată contestatorul că, la momentul pronunțării hotărârii atacate cu recurs, instanța de fond trebuia să aibă în vedere exclusiv decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale și să considere art. 47 din Legea 50/1996 abrogat.
De asemenea, arată că, în măsura în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, deoarece s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză, aspect semnalat în cuprinsul cererii de recurs și asupra căruia instanța de control judiciar a omis să se pronunțe.
A mai arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, în sensul că, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009.
A mai arătat contestatorul că a indicat faptul că reclamanții, și sunt personal conex și nu personal auxiliar de specialitate, cum în mod eronat a reținut prima instanță.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației a depus la dosar, în copie, decizia civilă nr. 3242/R/12 mai 2009 pronunțată de Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- ( 5 - 12).
Intimații, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra contestației în anulare, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 949 din 2.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr- au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 400 din 24.III.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr. 509 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
În cuprinsul cererilor de recurs, Ministerul Justiției și Libertăților a invocat faptul că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Prin urmare, arată recurentul, instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu a luat în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi începând cu data de 1.02.2007, când a intrat în vigoare legea specială de salarizare pentru această categorie profesională.
A mai arătat recurentul că, în măsura în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, deoarece s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, a arătat recurentul că, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, însă decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale a fost invocată prima dată în cuprinsul contestației în anulare.
Art. 318 Cod procedură civilă reglementează contestația în anulare specială și prevede două motive pentru admisibilitatea acestei contestații: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Omisiunea există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a discutat motivul în hotărârea sa.
Analizând decizia atacată pe calea contestației în anulare, reține Curtea că, într-adevăr, instanța de recurs nu a analizat motivul invocat, în sensul că nu ar mai exista temei legal pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 1.02.2007, când a intrat în vigoare OG8/2007, legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
În ce privește motivul de recurs vizând posibilitatea cumulului dobânzii legale cu actualizarea în raport de indicele de inflație, reține Curtea că instanța a cercetat acest motiv, în cuprinsul deciziei arătându-se că "stabilind că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la drepturile salariale ale reclamanților, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 al. 1, art. 161 pct. 4 din Codul muncii și art. 1088 din Codul civil".
În ce privește depășirea limitelor puterii judecătorești, instanța de recurs a motivat prin invocarea deciziei nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care, potrivit art. 329 al. 3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe.
Art. 318 Cod procedură civilă are în vedere exclusiv motivele formulate de parte, recurentul neputând pretinde că instanța a omis să examineze din oficiu un anumit motiv pe care el nu l-a formulat.
Astfel, recurentul nu a invocat în fața instanței de recurs că instanța de fond trebuia să aibă în vedere exclusiv decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale și să considere art. 47 din Legea nr. 50/1996 abrogat.
Drepturile instanței de recurs s-au epuizat odată cu pronunțarea hotărârii prin care a respins recursul.
După acest moment, nici dispozițiile art. 306 al. 2 Cod procedură civilă nu se mai aplică. Altfel, s-ar șterge limita dintre judecata în calea recursului și calea contestației în anulare.
În ce privește greșeala materială invocată de contestator, reține instanța că, greșeala materială la care se referă art. 318 Cod procedură civilă nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze dispoziții legale, ceea ce se invocă practic în speță, deoarece dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a acelui recurs.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, având în vedere motivul de recurs care nu a fost analizat de instanța de recurs, mai sus arătat, urmează ca instanța să admită contestația în anulare și să anuleze decizia nr. 949/2.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul -.
Va trimite cauza Arhivei Curții de APEL SUCEAVA în vederea repartizării aleatorii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva deciziei nr. 949 din 2 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Anulează decizia nr. 949 din 2 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-.
Trimite cauza Arhivei Curții de APEL SUCEAVA, în vederea repartizării aleatorii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
27.10.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Sas Laura, Bratu
