Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 126/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 126/2008
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantelor cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 1.10.2000 - 14.11.2003.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Hunedoara, din data de 15.11.2003, și că anterior, în perioada 1993-14.11.2003 au fost angajate ca grefiere la Curtea de Conturi a României - Colegiul jurisdicțional
Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salarul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 s-a dispus abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996. Acest articol dintr-o lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, lege organică. normelor de abrogare impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, efectele acestuia urmând să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000. Rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% menționat, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a ICCJ - Secțiile Unite, s-a constatat că judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salarul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Decizia a fost publicată în Of. al României, partea I, nr. 444/13.06.2008 și este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Întrucât decizia nr. 21/2008 a ICCJ a constatat că sporul menționat se cuvine și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 rezultă că ÎCCJ a statuat cu putere obligatorie și asupra împrejurării că drepturile se cuvin magistraților și personalului auxiliar de specialitate, nefiind prescris dreptul la acțiune. O altă interpretare ar înfrânge principiul obligativității deciziei pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 19 alin. 1 din decretul nr. 167/1958 și art. 329 Cod procedură civilă.
Pârâții deși legal citați nu au depus întâmpinare.
Prealabil analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța din oficiu a ridicat excepția prescripției extinctive dreptului la acțiune pe perioada 1.10.2000 - 14.11.2003, astfel că în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții care face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pe perioada 1.10.2000 - 14.11.2003, excepție invocată de instanță din oficiu, se reține că prin acțiunea de față reclamantele solicită acordarea sporului prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu 1.10.2000, considerând că prin Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ au fost repuse în termen și că admiterea excepției echivalează cu refuzul aplicării deciziei ÎCCJ.
Prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001.
Analizând considerentele deciziei menționate se constată că singura problemă de drept asupra căreia s-a aplecat instanța supremă, și care a făcut obiectul recursului în interesul legii, a fost abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În acest context este evident că ÎCCJ nu s-a pronunțat asupra altor probleme cum ar fi termenul de prescripție al formulării unor acțiuni sau repunerea în termenul de exercitarea a acțiunii bazate pe acest text de lege.
Prin urmare, aceste probleme de drept au fost lăsate în sarcina instanțelor de judecată, sesizate cu judecarea unor acțiuni, întemeiate pe textul de lege în discuție.
În nici un caz nu se poate susține că prin formularea cuprinsă în decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ potrivit căreia sporul se datorează "și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000" s-a dorit a se stabili că acest drept se va plăti magistraților și personalului auxiliar pe întreaga perioadă cuprinsă între data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până în prezent.
Ceea ce a stabilit cu forță obligatorie ÎCCJ este că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după acest moment (septembrie 2000).
Faptul că este vorba de un drept supus prescripției rezultă cu claritate din formularea dispozitivului deciziei menționate unde se face referire la "dreptul" la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În acest context, se reține că potrivit art. 1, alin. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958"dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
Orice clauza care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă".
De asemenea, la art. 7 alin. 1 din același act normativ se menționează că"prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Acțiunea prin care reclamantele tind la dobândirea acestui drept are natura unui conflict de muncă, art. 283 alin. 2 Codul muncii prevăzând că dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de trei ani de la data nașterii dreptului.
Dreptul la acțiune s-a născut la 1 ianuarie 2001, data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, din acest moment putându-se pune în discuție neregularitatea actului de abrogare, aspect cunoscut de reclamante.
Cauzele în care se suspendă sau se întrerupe cursul prescripției sunt expres și limitativ reglementate la art. 13, 14 și 16 din Decretul Lege nr. 168/1958 și nu se regăsesc în prezenta cauză.
Pârâții nu au recunoscut nici un moment aceste pretenții pentru a se putea reține întreruperea cursului prescripției, iar reclamanții nu au făcut dovada vreunei piedici în promovarea acțiunii, pasivitatea în care s-au aflat datorându-li-se.
Față de cele de mai sus, fiind vorba de prestații succesive, pentru fiecare prestație curgând un termen de prescripție distinct, se apreciază prescrise pretențiile aferente perioadei 1.10.2000 - 14.11.2003.
În raport de cele de mai sus, instanța va admite excepția invocată de instanță și pe cale de consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantele, cu domiciliu procesual ales la Tribunalul Hunedoara, cu sediul în D,-, jud. împotriva pârâților CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 1, ca fiind prescrisă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 3: Sebastian Nașcu Eugen Frunză Elena Truță
ASISTENȚI JUDICIARI,
GREFIER
Red.
Tehnored. 6 ex
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Sebastian Nașcu Eugen Frunză Elena Truță
