Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1296/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1296
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Maierean
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții: Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr. 470 din 6 martie 2008 Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursurilor de față au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2009, ora 12,00.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția civilă la data de 22.01.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanții, ta, HG, au chemat în judecată pârâții Guvernul României B, Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Curtea De APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B Și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării,pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, majorări egale cu cele acordate conform dispozițiilor din OG 10/2007 tuturor salariaților contractuali ai statului și repararea în acest fapt a prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării, obligarea la plata dobânzii legale a sumelor datorate începând cu data scadenței și până la efectuarea plății, efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în carnetele de muncă.
În motivarea cererii arată reclamanții că prin OG nr. 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat potrivit OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
În condițiile în care pârâții refuză să le recunoască aceleași majorări salariale ca și celorlalți angajați ai săi arată reclamanții că se încalcă dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. "e" pct. 1 din OG 137/2000 precum și ale Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, precizând că instanța de contencios administrativ a Curții de Apel este competentă să soluționeze prezentul litigiu. Totodată a mai invocat excepția lipsei calități procesuale pasive deoarece acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă și nu poate figura ca parte în litigiul dedus judecății, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 470/06.03.2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, ta, HG, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României B, Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Curtea De APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B Și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și cererea de intervenție în interes propriu.
Pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați să acorde reclamanților și intervenientului în interes propriu creșterile salariale de 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepțiile ridicate de pârâtul Guvernul României, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu Guvernul României obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale.
Ei nu au atacat un act emis un act emis de această autoritate publică centrală, situație în care și-ar fi găsit aplicarea dispozițiile art. 1 și 3 din Legea 554/2004.
Or, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 Codul muncii coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, competența în prima instanță pentru soluționarea conflictelor de muncă aparține tribunalului.
Art. 282 lit. a și d din Codul muncii stabilește că părți în conflictele de muncă sunt angajatorii și alte persoane care au această vocație în temeiul legilor speciale.
Or, Guvernul României nu are, raportat la obiectul acțiunii și statutul reclamanților, nici una din calitățile impuse de dispoziția legală mai sus arătată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005, Ministerul Finanțelor Publice este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetar de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice, cel dintâi fiind practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
OG 10/2007 în art. 1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din OG 16/2007: "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
Prin OG 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României se prevede, de asemenea majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5%, respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești nu au beneficiat de aceste majorări salariale, fiind discriminate în raport de celelalte categorii de salariați ai statului astfel cum au fost menționate anterior. Aceasta cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin OG 10/2007, OG 16/2007 și OG 27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de câtre fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG 137/2000, prima instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Ministerul Justiției și Guvernul României.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de pârâtul Ministerul Justiției, raportul juridic dedus judecății fiind unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că în speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 1 al. 2 din nr.OG 137/2000, întrucât faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități cu magistrații care beneficiază de creșterile salariale acordate nu echivalează cu o muncă egală, deoarece competențele, atribuțiile și responsabilitățile sunt diferite, nefiind vorba astfel despre persoane aflate în situații comparabile. A invocat decizia nr. 239/05.06.2003 a Curții Constituționale.
În consecință, a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În drept, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat disp. art. 304 pct. 9 și 304/1 Cod procedură civilă.
Pârâtul Guvernul României a criticat sentința recurată exclusiv raportat la aspectele consemnate la paragraful 4 al dispozitivului acesteia.
Astfel, deși instanța a reținut ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României în speța dedusă judecății, în alin. 4 al dispozitivului hotărârii a admis acțiunea inclusiv în contradictoriu cu această autoritate.
Apreciind contradictorii aceste dispoziții, pârâtul Guvernul României a solicitat rectificarea dispozitivului sentinței recurate, în sensul eliminării acestei autorități a puterii executive din formularea dispoziției cu privire la admiterea acțiunii.
Pârâtul Ministerul Justiției a arătat, sub un prim motiv de recurs, întemeiat pe disp. art. 309 pct. 4 Cod procedură civilă, că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Al doilea motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este acela că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr. 137/2000. Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul nr.OG 137/2000. A mai arătat că Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României. Totodată, nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispozițiile legale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii, știut fiind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului. Pretențiile afirmate de reclamanți constând în majorări salariale pentru anul 2007 sunt neîntemeiate, de vreme ce aceștia au beneficiat și beneficiază în continuare în baza prevederilor legale deja de majorări.
Al treilea motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, este acela că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că nu rezultă care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
În consecință, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 15.10.2009, din oficiu, instanța de recurs a invocat excepția tardivității introducerii recursului de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate din oficiu, astfel după cum impune art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea o constată ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă dispune că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii atacate.
Hotărârea atacată a fost comunicată recurentului Ministerul Finanțelor Publice la data de 24.03.2009, astfel după cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de fond (f 229), iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 07.04.2009 ( 75 dosar recurs), cu nerespectarea termenului de 10 zile impus de dispoziția legală mai sus arătată.
Astfel, art.101 alin.1 Cod procedură civilă prevede că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s- sfârșit termenul.
Prin urmare, ultima zi pentru declararea recursului era 06.04.2009, în timp ce cererea de recurs a fost depusă la data de 07.04.2009, cu depășirea, deci, a termenului legal de 10 zile.
Față de această împrejurare, Curtea constată că recursul declarat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S este tardiv introdus, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea apreciază că motivele invocate, care, în drept, se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 Cod procedură civilă, sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea reține următoarele:
În cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât prin chiar cererea introductivă au fost invocate dispozițiile legislației în materie, ale CEDO și ale nr.OG 137/2000, iar prima instanță a analizat acțiunea reclamanților în raport cu dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, în limitele învestirii.
Curtea constată că potrivit disp. art. 27 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Articolul 1 din OG10/2007 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Potrivit disp. art. 1 din OG 16/2007, "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
Prin OG 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României se prevede, de asemenea majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5%, respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Curtea constată că aceste majorări salariale nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane. În astfel de cazuri, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut însă în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Din acest motiv, Curtea nu poate reține punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că trebuie admis că suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra personalului auxiliar față de alte categorii de personal.
De asemenea, Curtea constată că împrejurarea că sunt singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, nu poate conduce la concluzia că efectele negative ale deprecierii monedei naționale și scăderii nivelului de trai ca urmare a inflației, nu sunt resimțite și de către reclamanții intimați.
Astfel, reclamanții intimați au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și nu au beneficiat de aceste majorări salariale, în timp ce celelalte categorii de salariați ai statului sus-menționate menționate, au beneficiat de aceste majorări.
În condițiile în care prin majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au fost avute în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, Curtea constată că în mod corect prin hotărârea primei instanțe au fost acordate reclamanților creșterile salariale prevăzute de OG10/2007, având în vedere că sumele rezultate din indexarea drepturilor salariale nu au fost acordate în cursul anului 2007 personalului din justiție.
Astfel, acordarea indexărilor salariale constituie o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin dispozițiile art. 53 din Constituția României, art. 155 din Codul muncii, art. 1 din Protocolul 1 la CEDO și justificată de necesitatea atenuării efectelor inflației, prin corelarea salariului real cu cel nominal.
Potrivit art. 16 al. 1 din Constituția României, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", iar potrivit art. 53 al. 1 din Constituția României, "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenești; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Articolul 5 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) prevede că:
"(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe", iar art. 6 al. 1 din aceeași lege prevede că "Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare."
De asemenea, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, (ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în Of. partea I nr. 135 din 31 mai 1994), prevede că "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
În condițiile în care prin majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au fost avute în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, Curtea apreciază că prin neacordarea creșterilor salariale solicitate de către reclamanții intimați, s-ar crea o stare de discriminare între aceștia și alte categorii de salariați, care au beneficiat de astfel de creșteri salariale, discriminare care ar fi de natură să conducă la încălcarea art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Potrivit disp. art. 20 al. 2 din Constituția României, "Dacă există neconcordanțe între pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."
Prin urmare, în prezența unei atare neconcordanțe, Curtea constată că, în conformitate cu disp. art. 20 alin. 2 din Constituție, au prioritate reglementările internaționale sus-menționate.
Față de cele reținute, nu va fi primită critica pârâtului Ministerul Justiției, potrivit căreia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către pârâtul Ministerul Justiției, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât nu rezultă care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale, Curtea îl apreciază ca fiind neîntemeiat.
Astfel, în considerentele sentinței recurate nu s-a reținut că intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
Prin urmare, nefiind făcută această mențiune, nu era necesar să se motiveze care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Guvernul României, Curtea îl apreciază ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Față de această împrejurare, Curtea constată că în mod greșit s-a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu inclusiv cu pârâtul Guvernul României, în mod corect fiind admiterea acțiunii formulată de reclamanți doar în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B și cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 al. 1, 2 Cod procedură civilă și a dispozițiilor legale mai sus-arătate, Curtea va respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S împotriva sentinței nr. 470/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe, va admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, va modifica în parte sentința nr. 470/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți doar în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B și cererea de intervenție în interes propriu și va menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 470/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S împotriva sentinței nr. 470/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.
Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința nr. 470/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții, ta, HG, doar în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B și cererea de intervenție în interes propriu a numitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 470/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:.
Jud.
Ex.2/ 19.11.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Dana, Maierean
