Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 13/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13/
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Adrian Bobocea
ASISTENT JUDICIAR - - -
ASISTENT JUDICIAR -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamantele, cu domiciliul ales în B, nr.47 și pârâții TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B, nr.47, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.10.2008.
CURTEA
Asupra acțiunii civile înregistrată sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut începând cu data de 16 iulie 2007 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au mai solicitat obligarea pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au considerat că, instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a anumitor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute de art. 19 pct.3 din Legea nr.50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor lor, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâșii neputând invoca propria lor culpă discriminatorie.
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din componența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în afara celor de la executări penale, sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, în vederea egalității de tratament se impune acordarea drepturilor salariale solicitate întrucât îndeplinesc în virtutea funcțiilor o muncă egală cu primii și trebuie să beneficieze de toate sporurile acordate acestora, eliminând astfel discriminarea prin încălcarea principiului egalității între salariați: salariu egal la muncă egală.
În drept, au invocat disp.art.6 al.2 din Codul muncii, OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea 27/2004 (art.1 alin.2), art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 53 din Constituția României.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a lipsa calității procesuale pasive pentru faptul că nu are raporturi juridice directe cu reclamantele deoarece nu are calitate de angajator al acestora.
Tribunalul Brăila, prin încheierea din 03.09.2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Curtea de Apel Galați, conf.art.1 din OUG nr.75/2008.
La Curtea de Apel Galați, cauza a fost înregistrată la Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză,instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază ca nefondată, aceasta are calitatea de a vira fondurile necesare pentru a efectua plățile conform Legii nr. 500/2002 privind fondurile publice.
Pe fondul cauzei, acțiunea este apreciată ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
La data de 12.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.24 prin care a admis recursul în interesul legii și a stabilit că disp.art.19 al.3 din Legea 50/1996, și ale art.3 al.8 din OG8/2007, se interpretează în sensul că,indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Față de toate considerentele arătate mai sus,se vor respinge excepțiile ca nefondate.
Se va respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, cu domiciliul ales în B, nr.47 în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B, nr.47, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 07Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Asistent judiciar, |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
: /22.10.2008
: DC/2 ex/23.10.2008
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Adrian Bobocea
