Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1321

Ședința publică de la 28 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu

JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș Sorina Romașcanu

- - -

GREFIER - - -

La ordine au venit spre pronunțare recursurile civile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.169/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 169/2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU, pronunțată sub imperiul OG75/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂV. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și cererea de chemare în garanție.

Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ să plătească reclamanților sumele reținute în perioada 2006 -2008 cu titlu de CAS, impozit pe venit, CASS și șomaj din sumele reprezentând contravaloarea a 6 călătorii în țară, dus-întors.

Au fost obligați Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate prin prezenta hotărâre.

În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr- reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, solicitând să se constate că în mod nelegal le-au fost reținute sume cu titlu de, impozit pe venit, și șomaj din cuantumul sumei ce se decontează potrivit art.80 din Legea 303/2004 republicată reprezentând contravaloarea a șase călătorii în țară dus-întors gratuite; să fie obligați pârâții să le restituie sumele reținute în mod nelegal cu titlu de CAS, impozit pe venit, și șomaj din cuantumul sumei ce se decontează potrivit art.80 din Legea 303/2004 reprezentând contravaloarea a 6 călătorii în țară dus-întors, călătorii efectuate în ultimii 3 ani; obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acestor despăgubiri.

Motivând în fapt cererea, reclamanții au arătat că au calitatea de procurori și că deși beneficiază conform art.80 din Legea 303/2004 de 6 călătorii în țară dus întors gratuite, serviciul contabilitate le- diminuat aceste sume prin aplicarea de restricții, încălcându-se astfel principiul interzicerii dublei impuneri.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.80 din Legea 303/2004.

În susținerea recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.

Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare, învederând instanței să aibă în vedere dispozițiile art.31 alin.1 din Legea 47/1992 cu raportare la deciziile 818, 819, 820/2008 ale Curții Constituționale. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că dreptul acordat reclamantelor de a beneficia de contravaloarea a 6 călătorii dus-întors nu se regăsește ca fiind neimpozabile conform prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal și ale Hotărârii de Guvern 44/2004.

S-a mai susținut că prin acest mod de a proceda nu se ajunge așa cum invocă reclamanta la o dublă impunere și o dublă contribuție.

Pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚa trimis relațiile solicitate de instanță și copii după adresele nr.50.098/2005 și nr.4821/2008 ale Ministerului Finanțelor Publice și respectiv Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, acestea din urmă venind în susținerea punctului de vedere că drepturile solicitate de reclamanți constituie avantaje impozabile.

Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat în temeiul dispozițiilor art.60-63 Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Examinând cererile în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile părților Curtea a constatat că atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de chemare în garanție sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantele au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, iar conform dispozițiilor art.80 din Legea 303/2004 beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus-întors,gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I auto, naval și aerian sau de decontare a 75 litri combustibil la de kilometri pentru 6 călătorii în țară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul.

Este adevărat că acest drept nu se regăsește printre cele neimpozabile conform prevederilor Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, așa cum a invocat pârâta Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.

Nu mai puțin adevărat este că această categorie a procurorilor din care fac parte și reclamanții beneficiază de o lege specială care reglementează statutul lor - Legea 303/2004 și o lege specială de salarizare așa cum e prevăzut în art.74 din Legea nr.303/2004 - "salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială" - respectiv OUG27/2006. Așadar, principiul care se aplică este acela că "specialul derogă de la general".

Contestatorii beneficiază de o serie de drepturi cu caracter social. Examinând dispozițiile legale ce le reglementează, instanța concluzionează că atunci când legiuitorul dorit să prevadă care anume drepturi cu caracter social se impozitează a prevăzut aceasta în mod expres. Astfel, conform art.81 din Legea 303/2004"judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 îndemnizații de încadrare sume brutecare se impoziteazăpotrivit legii". Atunci când a statuat însă asupra dreptului la decontarea a 6 călătorii dus-întors în țară, legiuitorul a stabilit că aceste călătorii suntgratuite, fără a menționa, așa cum a făcut-o când a reglementat dreptul la 7 îndemnizații, că se impozitează.

În ceea ce privește contribuția de asigurări sociale s-a reținut că baza de calcul la care se ia în considerare o constituievenitul brutindividual realizatlunar, atât în conformitate cu prevederile art.23 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cât și potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului 91/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale, ori, decontarea a 6 călătoriinu reprezintă un drept salarial acordat lunar,ci reclamanții beneficiază de acest drept anual ori, așa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ aflată la fila 70 dosar, contestatorilor le-au fost reținute cu titlu de contribuție la asigurări sociale din contravaloarea celor 6 călătorii.

Referitor la aplicarea procentelor reprezentând contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, este evident că acolo unde legiuitorul a dorit să prevadă că drepturile cu caracter social acordate procurorilor sunt supuse acestor contribuții a stabilit- în mod expres. Astfel, reglementând dreptul la asistență socială s-a prevăzut în art.25 din OUG27/2006 ce reprezintălegea specială desalarizarea reclamanților - "judecătorii, procurorii personalul asimilat acestora și magistraților asistenți în activitate sau pensionați beneficiază de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectăriidispozițiilor legaleprivind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate". Ori, atunci când reglementează dreptul la decontarea anuală a 6 călătorii legiuitorul nu a stabilit acestea, ci doar a prevăzut că procurorii beneficiază de 6 călătoriigratuite.

Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinarea formulată a solicitat a se lua act de deciziile Curții Constituționale nr.818,819,820/3 iulie 2008 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1, 3 și 27 alin.1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Este adevărat că aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță, dar ele nu sunt incidente în cauză, atâta timp cât cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.80 din Legea 303/2004, iar, reclamanții nu au solicitat în niciun moment a se constata că sunt discriminați în raport cu alte categorii profesionale. Singura referire la dispozițiile OUG137/2000 a fost făcută doar ca temei - alături de alte reglementări - al scutirii cererii de plata taxei de timbru.

Pentru considerentele sus-arătate și în baza dispozițiilor legale sus-menționate a fost admisă cererea de chemare în judecată și pe cale de consecință conform art.60 -63 Cod procedură civilă și cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei sentințe au promovat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, recursurile fiind înregistrate la, care, în temeiul deciziei mnr.104 al Curții Constituționale, a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de APEL BACĂU.

În motivarea recursului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a arătat că:

- în mod greșit s-a trecut peste excepția inadmisibilității acțiunii intimaților-reclamanți, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 36 al.2,2 din nr.OUG27/2006 republicat, cel nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație la organele de conducere ale instituției, ale căror hotărâri pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ; astfel, în cauză, fiind vorba despre o procedură administrativă, intimații aveau obligația să formuleze mai întâi contestație către ordonatorul de credite; o astfel de contestație nefiind formulată, acțiunea prezentă este inadmisibilă.

- instanța de fond a ignorat deciziile nr. 818-821 /2008 ale Curții Constituționale, care au declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile nr.OG137/2000, act normativ invocat de intimații-reclamanți în susținerea acțiunii;

- în mod greșit, instanța de fond a reținut că drepturile de care beneficiază personalul din sistemul justiției, judecători și procurori, obiect al litigiului de față, nu sunt impozabile, susținere ce vine în contradicție cu prevederile art. 55 al.1 din Legea nr. 571/2001 privind Codul fiscal, Normele de aplicare a acestuia, Ordinul nr. 1954/2005, HG44/2004, din ansamblul cărora rezultă că, se impozitează toate veniturile din salarii sau cele asimilate, încasate în baza unei relații contractuale.

- de asemenea, greșită este interpretarea instanței de fond cu privire la cuantumul contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, asupra contravalorii celor 6 călătorii gratuite prevăzute de lege.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4,pct.8,pct.9 Cod procedură civilă.

Recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU a invocat nelegalitatea hotărârii recurate, arătând că în mod eronat instanța de apel a considerat contravaloarea celor 6 călătorii gratuite ca fiind neimpozabilă, în contextul în care Codul fiscal nu o exceptează expres de la neimpozitare.

A mai invocat recurentul că hotărârea a fost pronunțată nu numai cu încălcarea dispozițiilor art. 298 pct. 44, art. 56 din Codul fiscal, ci și. nr.1954/2005, precum și art. 29 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, potrivit cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani sau natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă.

În susținerea recursului, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa depus înscrisuri.

Recurentul, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a criticat hotărârea sub aspectul greșitei rețineri a calității procesuale pasive, în condițiile în care nu derulează raporturi juridice de muncă cu intimații-reclamanți, atribuțiile sale fiind expres prevăzute de Legea nr. 500/2002,respectiv cele de elaborare proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. Civilă.

În raport de primul motiv de recurs invocat de recurentul Parchetul de pe lângă, respectiv inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art. 36 al.1,2 din nr.OUG 27/2006, potrivit cărora împotriva hotărârilor organelor de conducere se poate face plângere la secția contencios-administrativ și fiscal a, după caz Curtea de Apel București, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în considerarea dispozițiilor art. 36 al.1,2, din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, instanța apreciază că aceasta este nefondată.

Potrivit textelor normative invocate, personalul salarizat conform nr.OUG27/2006,republicată, personalul nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă ori, după caz, la Colegiul de conducere al

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile, împotriva hotărârilor organelor de conducere salariatul nemulțumit putând formula plângere la secția de contencios administrativ și fiscal a, după care, a Curții de Apel București.

Art.36 al.1,al.2 al OUG nr.27/2006,republ. face referire la modul de stabilire a drepturilor salariale, astfel cum acestea sunt definite în art.3,art-4,art.41,art.5-art.7 și stabilite conform art.9 din actul normativ anterior menționat, respectiv de Ministerul Justiției, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Procurorul General, printre aceste drepturi regăsindu-se dreptul la acordarea a 6 călătorii gratuite pe an personalului din sistemul justiției.

Pe cale de consecință, dreptul revendicat de intimații-reclamanți, nefiind inclus în categoria drepturilor salariale stabilite conform art. 9 din OUG nr.27/2006, soluționarea acestuia pe calea judiciară se face conform prevederii speciale, în speță art.36 alin.1,alin.2 din OUG nr.27/2006, republ. ci, potrivit dreptului comun în materie,respectiv Legea nr.188/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și Codului Muncii, care nu prevăd o procedură prealabilă promovării acțiunii de chemare în judecată.

În aceste condiții nu se poate reține excepția inadmisibilității acțiunii intimaților pe considerentul neparcurgerii procedurii administrative prealabile, invocată de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă

Acțiunea în reclamarea dreptului pretins de intimații-reclamanți fiind în atare condiții supusă procedurii de drept comun, urmează a fi înlăturată și excepția necompetenței materiale a instanței, invocată în temeiul art. 36 al.1,al.2 din OUG nr.27/2006, instanța competentă fiind cea prevăzută de Legea nr. 168/1999 art.72 coroborat cu art.2 lit.b,art.3 pct.3 Cod procedură civilă, respectiv tribunal - secția civilă, ca instanță de fond, și Curtea de Apel - secția civilă ca instanță de recurs.

În ce privește motivele de fond ale recursului, instanța reține că, și prin prisma aspectelor invocate, recursurile Ministerului Public - Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU sunt nefondate.

Intimații-reclamanți, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, beneficiază anual, în temeiul art. 80 din Legea nr. 303/2004,republ. de 6 călătorii în țară, dus-întors, gratuite ( transport auto, naval, aerian) sau, în echivalent, de decontarea a 75 combustibil la de Km pentru 6 călătorii în țară, dus-întors, în situația deplasării cu autoturismul.

Astfel cum s-a arătat și la instanța de fond, intimații-reclamanți beneficiază de statutul și salarizarea speciale, astfel cum acestea au fost conferite prin Legea nr. 303/2004, republ. privind statutul magistraților, respectiv OUG nr. 27/2006, privind salarizarea magistraților, act normativ emis în considerarea art. 74 din Legea nr. 303/2004, care prevede că salarizarea judecătorilor se stabilește prin lege specială.

În atare condiții, chiar dacă dreptul la contravaloarea a 6 călătorii gratuite nu este menționat de Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal) printre drepturile neimpozabile, nu se poate reține, în condițiile legii speciale, că acest drept este supus neimpozitării; admiterea ipotezei contrare ar însemna încălcarea principiului conform căruia specialul derogă de la general.

Este de reținut, totodată, că, art. 55 al.1 din Legea nr. 571/2003, invocat de recurenții MINISTERUL PUBLI Ca - Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU definește veniturile din salarii, regulile de impunere proprii din veniturile din salarii, tipurile de venituri considerate asimilate salariilor, la litera K ( la care fac trimitere cei doi recurenți), menționându-se " orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea neimpunerilor ".

Al.3 al art. 55 enumără ( enumerarea neavând caracter limitativ) avantajele nesupuse impozitării.

4 al. art. 55 stipulează expres sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile în înțelesul impozitului pe venit, drepturile prevăzute la pct. a-r, drepturi care astfel cum sunt definite, au caracterul unor drepturi salariale, a unor facilități sau gratuități de care beneficiază orice angajat în derularea raporturilor de muncă.

Ori, din interpretarea naturii drepturilor care nu sunt supuse regimului juridic al veniturilor din salarii supuse impozitării, astfel cum acestea sunt prev. de al.4 art. 55, rezultă că și dreptul la cele 6 călătorii gratuite, prevăzut de legile speciale, are caracterul unui drept salarial, a unei facilități oferite de legiuitor. Pe cale de consecință, chiar dacă în art. 55 al.4 al. Legii nr. 571/2003 ( Codul fiscal) dreptul reclamat de intimați nu este menționat expres ca fiind exceptat de la impozitare, natura socială a acestui drept îl circumscrie celor prevăzute la art. 4 al.1, al.2, al.4 pct. 1-r.

Se mai reține, de asemenea, că însuși art. 55 pct. 4 al.3 din Legea nr. 571/2003 prevede că nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute de al.4, realizate de persoane fizice, dacă acestea sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate de la buget.

Ori, astfel cum a arătat și prima instanță, dreptul în litigiu este menționat printr- lege specială, care, dacă pentru alte drepturi cuvenite magistraților prevede impozitarea, pentru acest drept astfel de sarcină nu este menținută.

În contextul arătat, în cauză nu sunt aplicabile nici. MF 1954/2005, HG 44/2004 și Normele de Aplicare a Codului fiscal, acestea neputând excede legii.

Referitor la contribuția de asigurări sociale aplicată asupra contravalorii celor 6 călătorii gratuite cuveniteanualmagistraților, se reține că și critica adusă sentinței sub acest aspect este nefondată, câtă vreme, așa cum corect a reținut prima instanță, baza de calcul aoc onstituie doar venitul brut individual lunar, astfel cum rezultă din disp. art. 23 din Legea nr. 1/2000 și OUG nr. 91/2007.

De asemenea, neîntemeiată este și critica ce vizează aplicarea procentelor reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate, instanța de fond procedând la o corectă aplicare a art. 25 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea magistraților.

Nefondată este și invocarea în motivarea recursurilor încălcării de către instanța de fond, a deciziilor art. 818-821 /2008 ale Curții Constituționale, prin care nr.OG 137/2000, repub. a fost declarată necontituțională, în contextul în care, în argumentarea hotărârii și adoptării deciziei au fost avute în vedere actele normative specifice și nu OG nr. 137/2000,repub., privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Referitor la motivul de recurs invocat de recurentul privind lipsa calității sale procesuale în cauză, se apreciază că și acesta este nefondat.

Astfel, în mod legal a procedat prima instanță, obligându-l să asigure sumele necesare plății drepturilor acordate prin hotărâre din moment ce legitimarea sa procesuală este dată de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002,modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i" ).

Având în vedere cele anterior arătate, apreciază, în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței apelate, instanța, în temeiul art. 3121Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile civile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.169/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 28.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

red.sent. /

red.dec. /27.11.

tehnored. /13 ex. /27.11.

Președinte:Liliana Ciobanu
Judecători:Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș Sorina Romașcanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Bacau