Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1324/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 1324/2009
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Pop JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă împotriva sentinței civile nr. 518/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Sibiu întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate și rejudecând pe fond respingerea acțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub nr. de dosar - reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând:
- să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la nivelul salariului brut lunar, începând cu data numirii în funcție-01.07.2008 până la zi și pentru viitor;
- plata reactualizată la zi a sumelor cuvenite la data plății efective, avându-se în vedere indicele de inflație și dobânda legală;
-obligația a se face mențiunile cu privire la acest spor și aceste sume în cartea de muncă.
In motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că este îndreptățită la plata sporului pretins,potrivit legii,așa cum s-a statuat și prin decizia în interesul legii pronunțată de nr. 21/10.03.2008.
Prin sentința civilă nr. 42/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAs -a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, cauza fiind înregistrată la acest tribunal la data de 18.03.2009.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice -solicitând în situația admiterii acțiunii să se ia act de obligativitatea Ministerului d e Finanțe de a adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 518/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%,calculat la nivelul salariului de bază brut lunar pentru perioada 01.07.2008 -1.03.2009 actualizat la data plății efective cu indicele de inflație și dobânda legală. A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost respinsă în rest acțiunea. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta are calitatea de magistrat, iar acțiunea promovată are ca obiect plata unor drepturi salariale -în atare situație -în lipsa oricăror raporturi de muncă a reclamantei cu Ministerul Finanțelor -excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, iar pe fondul cauzei pretențiile reclamantei sunt fondate doar în parte pentru următoarele considerente:
Conform art.47 din Legea 50/96 -magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază. Prin actele normative ulterioare respectiv OG 83/2000 și OUG 177/2002 art.47 din Legea 50/96 a fost abrogat, iar prin OUG nr.27/2006 s-a dispus abrogarea în mod expres doar a OUG 177/2002.
În atare situație,instanța constată că au fost încălcate normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel art.108(3) din Constituție prevede "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzut de acestea"
Prin art. l punct a din Legea nr.125/2000 -guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii, dar în pofida acestor prevederi legale precum și a dispozițiilor art.55-62 din Legea nr.24/2000, prin OG.83/2000 s-a procedat la abrogarea unor dispoziții din Legea nr.50/1996.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii prin ordonanțe emise s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
In atare situație abrogarea prevăzută de art.47 din Legea 50/96 este una nelegală, sens în care s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în recursul în interesul legii -în dosarul nr. 5/2008.
Întrucât începând cu data de 1 martie 2009 în baza Deciziei nr.19/2009 -fila 25 dosar - reclamanta beneficiind de sporul de 50% acțiunea a fost admisă doar în parte în sensul obligării pârâților la plata sporului de 50% calculat la nivelul salariului de bază brut lunar pentru perioada de 01.07.2008 -1.03.2009 actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății.
A fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva Ministerului Finanțelor pentru lipsă calitate procesuală pasivă și cererea de chemare în garanție,întrucât prezentei cauze nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.60
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în baza art. 304 pct. 9 Cpc admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală a drepturilor salariale acordate.
În expunerea de motive s-a arătat că în mod nelegal s-a dispus înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor sentinței, întrucât conform art. 11 alin 2 din Decretul nr. 92/1976 se înscrie retribuția tarifară de încadrare, or drepturile salariale acordate se adaugă la retribuția tarifară, iar nu se includ în aceasta.
S-a mai arătat că Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, iar plata actualizată cu indicele de inflație se poate face numai prin o intervenție a legiuitorului.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice, întrucât conform art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Având în vedere inaplicabilitatea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 și a art. 1088 Cod Civil, solicită respingerea capetelor de cerere privind plata dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea recursului. Arată în esență că între această instituție și recurent nu există un raport de garanție, iar raporturile de serviciu există între instituția angajatoare și reclamantă. Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea acestora, iar nu intimatul.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond privind înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor sentinței, se reține că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea neîntreruptă în muncă, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Art. 11 din același act normativ dispune că datele privind activitatea depusa pe baza unui contract de munca se înscriu în carnetul de munca, așa cum acestea rezulta din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin. Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurata, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinata, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta si, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie
În conformitate cu Ordinul nr. 136 din 26.07.1976, pentru aprobarea metodologiei de înlocuire, completare, păstrare și evidența carnetului de muncă, emis de Ministrul, "în coloana 2, la începerea raporturilor de muncă, se înscriu: denumirea completă a unității, localitate unde acesta își are sediul", pct. 4 lit., în cadrul aceluiași Ordin precizându-se că, în coloana 6 se înscrie retribuția tarifară de încadrare așa cum rezultă din actul organului competent care a stabilit aceasta. În cazul în care persoana încadrată în muncă beneficiază de retribuție tarifară mai mare sau de o indemnizație care, potrivit dispozițiilor legale, se include în retribuția tarifară de încadrare, în carnetul de muncă se menționează retribuția tarifară de încadrare, iar dedesubt, majorarea sau indemnizația ce se include în aceasta, făcându-se mențiuni corespunzătoare la încetarea situației.
Sporul recunoscut de instanța de fond având un caracter permanent, trebuie menționat în carnetul de muncă prin includerea în retribuția tarifară de încadrare, astfel cum în mod corect a dispus Tribunalul Sibiu.
În mod corect instanța de fond a obligat pârâții la plata sumelor datorate cu titlu spor de risc și suprasolicitare psihică, actualizate cu rata inflației, precum și dobânda legală, întrucât actualizarea sumei și dobânda au temeiuri și scopuri diferite.
Conform art. 161 alin 4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului( iar sporul de 50% este o componentă a acestuia, conform art. 155 din Codul Muncii ), poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prevederile Codului Muncii cu privire la executarea obligațiilor se întregesc cu dispozițiile legislației civile, astfel cum prevede art. 295 din același act normativ, respectiv cu art. 1088 Cod Civil, care dispune că la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate.
Conform art. 2 din OG nr. 9/2000, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală, astfel cum în mod corect a dispus instanța de fond.
Recurentul interpretează greșit art. 1 din OG nr. 9/2000, considerând că nu se pot datora dobânzi dacă în speță între părți nu s-a încheiat o convenție, căci art. 1 instituie principiul libertății părților la stabilirea dobânzii doar în cazul încheierii unei convenții, însă în speță este aplicabil art. 2 din OG nr. 9/2000, care prevede că, dacă dobânzile sunt datorate în baza legii și nu este prevăzut cuantumul acestora, se datorează dobânda legală.
Actualizarea sumei privește repararea prejudiciului produs persoanei prin neplata la termen a sporului de 50%, suma datorată devalorizându-se de la data când a devenit exigibilă până la data executării obligației. Deci, actualizarea privește înlăturarea efectelor devalorizării monetare, în condițiile procesului inflaționist din economie.
Plata sumelor actualizate conform inflației, la care se adaugă dobânda legală, nu încalcă dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, pârâtul fiind obligat ca la întocmirea bugetului de cheltuieli să solicite alocarea sumelor datorate conform hotărârii judecătorești atacate, care reprezintă titlu executoriu.
Cu referire la cererea de chemare în garanție formulată de recurent împotriva Ministerul Finanțelor Publice, aceasta a fost în mod corect respinsă de prima instanță, neexistând un raport obligațional între reclamanta și această instituție a statului, iar rolul Ministerul Finanțelor Publice în elaborarea proiectului de stat excede cadrul procesual de față, raporturile juridice dintre instituțiile statului fiind de altă natură decât de dreptul muncii, respectiv administrativă. Este adevărat, astfel cum invocă recurentul, că activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat, însă Ministerul Finanțelor Publice doar elaborează proiectul bugetului de stat, nefiind ordonator principal de credite pentru recurent, fiecare minister elaborându-și propriul buget.
Față de cele ce preced, sentința fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute expres și limitativ de art.304 punct 1-9 cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă împotriva sentinței civile nr. 518/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.12. 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
4 ex. / 7.01.2010
Jud. fond./
Președinte:Mirela PopJudecători:Mirela Pop, Manuela Stoica, Ana Doriani
