Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1342/2009
Ședința publică din 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr.494/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față reține:
Sub dosar nr.- s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba -I acțiunea de dreptul muncii formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Sibiu și Ministerul Economiei și Finanțelor având ca obiect obligarea pârâților la:
- plata către reclamantă a sporului de stres și suprasolicitare în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu 1 august 2008 și până în prezent, în valoare actualizată cu indicele de inflația de la data la care trebuia acordat și data plății efective;
- acordarea lunară a acestui spor și pentru viitor;
- efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă;
- alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate,
- emiterea ordinului de salarizare care să conțină sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată în esență, că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar", drept urmare chiar dacă a intervenit abrogarea acestui articol prin art.50 din OUG nr.177/2002, această abrogare a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG 27/2006, act normativ care a înlăturat în totalitate nr.OUG177/2002. art.41 din.nr.OUG27/2006, susțin reclamanții, abrogă numai nr.OUG177/2002 și nu Legea nr.50/1996, drept pentru care aceștia apreciază că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/2996 este în vigoare și ca atare trebuie acordat.
Reclamanta susține că odată cu intrarea României în Uniunea Europeană condițiile de risc și suprasolicitare nu s-au schimbat ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, eficiența acestuia. La creșterea factorilor de risc și suprasolicitare în activitatea magistraților contribuie și presiunea indirectă din partea justițiabililor care abuzând de dreptul de petiționare au formulat împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamanții, plângeri penale, care s-au dovedit a fi nejustificate, precum și volumul sporit de activitate al magistraților, câmpul infracțional tot mai complex.
Pentru considerentele prezentate, reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum au formulat-o, solicitând judecarea cauzei în lipsa acestora potrivit art.242 pr.civ.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Apel Alba -I invocă excepția lipsei calității procesuale pasive considerând că în asemenea litigii, calitate procesuală pasivă are pârâtul Ministerul Justiției. Pârâta arată că nu are calitatea de ordonator principal iar responsabilitatea în materia salarizării revine ministerului, drept pentru care solicită admiterea excepției și pe cale de consecință respingerea acțiunii față de această pârâtă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor invocă excepția lipsei calității procesuale pasive considerând că acest minister are calitate de ordonator principal de credite dar elaborează propriul buget astfel încât din acest buget nu poate finanța cheltuielile altui minister. De asemenea, pârâtul subliniază că între reclamantă și acest minister nu există relații de subordonare deoarece reclamanta nu este angajata acestuia, drept pentru care solicită admiterea excepției.
În apărare, pârâtul invocă prevederile art.60 pr.civ. și art.25 din.nr.31/1954.
Ceilalți pârâți nu au depus întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr.141/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba -I a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu având în vedere că dispozițiile art. I și II din OUG nr.75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr.104 din data de 20 ianuarie 2009 și ca urmare în baza rt.284,alin.1 raportat la art.2, punct 1, lit. c pr.civ. și art.71 din Legea nr.168/1999, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Sibiu.
Din contextul probator administrat în cauză, instanța de judecată a constatat următoarele:
În perioada în litigiu, reclamanta a avut calitatea de judecător așa cum rezultă din Hotărârea de a nr.658/ 3 iulie 2008. în cadrul Judecătoriei Sibiu.
În ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba -I, instanța de judecată a constatat că aceasta este nefondată deoarece pârâta are calitate de ordonator secundar de credite iar în virtutea acestei calități are responsabilitatea de a asigura plata drepturilor salariale cuvenite personalului din cadrul instanțelor de judecată. Față de cele prezentate, instanța de judecată a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba -I ca fiind nefondată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de judecată a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece acest minister are competența de a aloca fondurile necesare achitării drepturilor salariale personalului din cadrul instanțelor de judecată, drept pentru care are calitate procesuală pasivă. Mai mult decât atât, în baza nr.OG22/2002 acest pârât răspunde de obligațiile de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii din sume aprobate în bugetele acestora la capitolul cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă și drept urmare, a respins această excepție.
Prin sentința civilă 494/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.-, s-a respins excepția invocată de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea în dreptul muncii formulată de reclamanta cu domiciliul procesual ales la udecătoria Sibiu,- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Alba -I cu sediul în A-I, str. -, nr.1, jud.A, Tribunalul Sibiu cu sediul în S,- și pe cale de consecință;
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Sibiu la plata către reclamantă a sporului de 50 % din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1 august 2008 până în prezent în valoare actualizată până la data plății efective, precum și pe viitor.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba -I la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea Ordinului de salarizare în acest sens.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor acordate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că problema acordării sau neacordării sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost tranșată pozitiv prin pronunțarea Deciziei nr.21/2008 de către ICCJ în recurs în interesul legii, așa încât din acest punct de vedere nu mai comportă nici un fel de discuții raportat la dispozițiile art.329 alin.3 proc.civ.
În privința pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, s-a avut în vedere că acesta este obligat la alocarea fondurilor necesare pentru acordarea sumelor solicitate de reclamantă în considerarea atribuțiilor ce-i revin în baza OG 22/2002 și a Legii 500/2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea recursului său și modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării obligării acestuia la alocarea de fonduri necesare plății.
În motivare arată că potrivit Legii 76/2009 pentru aprobarea OUG 75/2008 și a Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C din 2008 care stabilesc modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise, Ministerul Finanțelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, introduc modificările rezultate din aplicarea dispozițiilor ordinului și structura bugetului de stat și în volumul și structura bugetelor Ministerului Justiției.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Bas olicitat prin recursul său modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind emiterea unui ordin de salarizare care să conțină sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% pentru viitor.
în expunerea de motive arată că ordinul prevăzut la art.2 din OUG 71/2009 se referă la un ordin comun al ordonatorilor de credite prin care urmează a se stabili procedura de efectuare a plății titlurilor executorii și nu un ordin de salarizare, așa cum a solicitat reclamanta.
Deci, în cauză este vorba de executarea unei hotărâri judecătorești, care este posibilă numai în măsura în care în buget sunt alocate sume cu această destinație, iar nu de emiterea unui "ordin de salarizare" de către Ministerul Justiției.
Potrivit art.21 alin.1 și 22 alin.1 din același act normativ, se arată că atribuțiile Ministerului Justiției și Libertăților B în calitate de ordinator de credite constau în repartizarea unor credite bugetare aprobate, deci emiterea unui "ordin de salarizare" excede dispozițiilor legale aplicabile.
Învederează totodată dispozițiile art.75 din Legea 24/2000, art.299, 304 pct.9 și 312.proc.civ.
Nu s-au depus întâmpinări în cauză.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Prin Decizia XXI /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost limitat în timp, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat în această decizie, abrogarea unor drepturi de natură salarială din Legea 50/1996 nu se poate face decât printr- nouă lege de salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În acest sens, în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii se reține că "sporul în discuție a fost introdus prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, fiind efectiv plătit și fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat OG 83/2000, a fost emisă în baza art. 1 lit. a pct. 1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost obligat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să-și abroge această lege, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții art. I pct. 42 din OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 salin. 1 din Constituția României și își încetează efectele. De acea se impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. În consecință,normele care reglementează acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice".
Având în vedere această Decizie, coroborată cu dispozițiile art.329 al.2 proc.civ. care statuează că deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii, Curtea va respinge recursurile de față ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr.494/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE: Carmen Fiț - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu - - |
Grefier, - - |
Red. NV.
Tehnored. SM.
2ex/27.01.2010
Jud.fond:,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
