Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/2010
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - - JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1328/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar civil nr- reclamanții, și intervenienții în interes propriu, și au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, TRIBUNALUL ALBA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților:
1. să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând septembrie 2004 și pe viitor sume care să fie actualizate în raport cu indicele de inflație de la data solicitată și până la data plății efective a drepturilor bănești
2. Curtea de APEL ALBA IULIA să fie obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților;
3. Paratul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții arată că în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Conform art. 15 alin. 1 si 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament."
Potrivit rt. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicata privind statutul judecătorilor și procurorilor, onstituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Potrivit rt. 149 alin.(2) lit. e din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, constituie abateri disciplinare ale personalului auxiliar de specialitate:
e) nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi in situația unei fapte de discriminare, trebuie sa existe doua situații comparabile la care tratamentul aplicat sa fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie sa urmărească sau sa aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel, pe de o parte, judecătorii militari, precum si membrii Consiliului Director al CNCD, beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar judecătorii civili (care controlează inclusiv actele CNCD) și personalul auxiliar de specialitate nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinara.
Acest fapt determina incidenta unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței si exercitării, in condiții de egalitate, a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
In temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
In baza art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr. 48/2002, nr.OG 77/2003 si Legea nr. 27/2004, in toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a arătat că potrivit articolului 14 privind interzicerea discriminării, O a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Pentru ca o faptă să fie calificată ca faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
Existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție și referință.
Existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2, alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată.
Susține de asemenea că nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că nu are calitatea de ordonator principal de credite și nu există un raport juridic obligațional intre pârât și Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea formulată, solicită a se constata că prezenta acțiune este neîntemeiată și pe cale de consecință să se dispună respingerea acesteia, susținând că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul reclamanților de a primi spor de confidențialitate, aceștia reprezentând o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 303/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin lege specială.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA solicită admiterea acțiunii în limita deciziei nr. 46/2008 a ICCJ.
Prin sentința civilă nr. 174/2009 Curtea de APEL ALBA IULIAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Prin sentința civilă nr.1328/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD și
fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.09.2004-06.10.2004, invocată de instanță din oficiu.
Acțiunea a fost admisă în parte, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Hunedoara să plătească în favoarea reclamanților, corespondent raportului de serviciu sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate în procent de 15% din indemnizația brută lunară pentru perioada 07.10.2004-14.10.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Astfel, au fost obligați pârâții, să plătească în favoarea reclamanților și intervenienților în interes propriu, corespondent raportului de serviciu, după cum urmează:
- reclamanta pentru perioada 01.07.2005-14.10.2009 și în continuare;
- reclamanta pentru perioada 07.10.2004-06.08.2008;
- reclamanta pentru perioada 07.10.2004-23.07.2007;
- reclamanta pentru perioada 16.07.2007-14.10.2009 și în continuare;
- reclamantul pentru perioada 16.07.2007-14.10.2009 și în continuare;
- reclamanta pentru perioada 07.10.2004-01.08.2007;
- reclamanta pentru perioada 07.10.2004-01.10.2007;
- intervenientul în interes propriu pentru perioada 03.03.2008-14.10.2009 și în continuare;
- intervenienții în interes propriu și pentru perioada 03.01.2008-14.10.2009 și în continuare;
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților conform sentinței.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului CNCD și pârâtul MFP ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării că, potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Rezultă în acest context că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, prin urmare instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe fondul cauzei a reținut în esență că, otrivitp. art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, magistrații au obligația să păstreze secretul profesional, confidentialitatea în legatură cu lucrările care au acest caracter.
Cu privire la cererea magistraților din cadrul instanțelor judecătorești de recunoaștere a sporului de confidențialitate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 46/2008 în cadrul unui recurs în interesul legii.
Prin decizia sus menționată, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit - în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora - că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Conform art. 329 alin 3 Cod de Procedură Civila dezlegarea dată problemelor de drept soluționate pe calea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În expunerea de motive arată că la data de 12.11. 2009 intrat în vigoare Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Conform art.4 alin1 din anexa VI la lege judecătorii beneficiază, printre altele, de sporul de confidențialitate în procent de 5 % din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 12.11.2009 sporul de confidențialitate este de 5 %, iar de la 01.01.2010 de 10% și va fi inclus în indemnizația de încadrare brută lunară. În aceste condiții se impune modificarea sentinței recurate în sensul respingerii capătului ce cerere privind acordarea sporului după data de 12.11.2009.
Pronunțând hotărârea recurată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege,o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Deși J s-a pronunțat prin Decizia 46/15.12.2008 în sensul că magistrații au dreptul la un spor de confidențialitate în cuantum de 15% la data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că ÎCCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora. De la această dată, constatându-se o ingerință de nepermisă a puterii judecătorești în sfera prerogativelor puterii legislative și executive, Decizia 46/2008 a ÎCCJ nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
Recurentul apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal în ceea ce privește drepturile acordate pentru perioada anterioară datei de 12.11.2009. Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar situația lor neputând fi considerată comparabilă cu cea a personalului militar sau funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. În situația lor, confidențialitatea apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariului nefiind o condiție de validitate a cestei obligații.
Anterior intrării în vigoare a legii salarizării viitoare nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției.
În drept invocă art.304 pct.4 și 9.pr.civ.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA solicită respingerea acțiunii în ceea ce o privește, întrucât este ordonator de credite secundar și nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești în discuție decât în limita sumelor aprobate de ordonatorul principal de credite.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr.civilă, în limitele statuate de art.306 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursurile de față ca nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerentele:
Recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a admis cererea formulată de reclamanți, obligând pârâții să le acorde sporul de confidențialitate în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioadele solicitate și pe viitor sumele urmând a fi indexate cu indicele de inflație.
Este adevărat că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru magistrați stipulându-se sporul de confidențialitate de 5% din indemnizația brută lunară începând cu 12.11.2009 și până la 31.12.2009 și de 10% începând cu 01.01.2010.
În privința criticilor formulate pentru segmentul din hotărâre vizând acordarea "și în continuare" a drepturilor salariale solicitate, Curtea le apreciază ca fiind nefondate.
Analiza legalității hotărârii atacate se raportează la momentul pronunțării ei, respectiv 14.10.2009, dată la care Legea nr.330/2009 nu era încă în vigoare.
Chiar și dacă situația ar fi fost alta, este clar că dispoziția instanței referitoare la acordarea "și în continuare" a drepturilor salariale își va produce efectele până la momentul schimbării sau modificării cadrului legislativ,avut în vedere lapronunțarea hotărârii,în speță până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Mai mult decât atât, această critică ar putea comporta discuții eventual cu ocazia punerii în executare a hotărârii în situația în care s-ar solicita drepturile bănești și după data de 12.11.2009, ceea ce eventual ar deschide alte căi în justiție debitorului referitoare la executare, nicidecum nu poate constitui motiv de recurs atâta timp cât instanța aplicat corect la data pronunțării hotărârii atacate, dispozițiile legale în vigoare.
Contrar susținerilor pârâtului, acordând reclamanților sporul în discuție, prima instanță nu a depășit atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, prin Decizia nr. 46/15.12.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă a statuat că magistrații au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară.
Potrivit art. 329 alin. 3 cod proc. civ. deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe în ce privește dezlegarea dată problemelor de drept.
Aplicând, la speța dedusă judecății, norma legală în spiritul interpretării date de instanța supremă, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci, dimpotrivă a îndeplinit atribuțiile de aplicare a legii consfințite de art. 124 din Constituția României și art. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judecătorească.
Cu referire la deciziile Curții Constituționale este de menționat faptul că acestea nu produc efecte cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 324 cod proc. civ. Efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a fi înfăptuite în viitor de către autoritățile implicate în conflictul de natură constituțională. Ca atare, decizia invocată de recurent, nr. 838/27.05.2009 nu înlătură efectele Deciziei nr. 46/2008 pronunțată de în recurs în interesul legii.
În acest sens, Curtea Constituțională reține expresiv conținutul considerentelor sale că " potrivit competențelor sale expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și din Legea 47/1992, acesta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
De asemenea, nefondate sunt și criticile recurentei Curtea de APEL ALBA IULIA referitoare la calitatea sa în prezenta cauză.
Astfel, potrivit art. 43 alin. 2 din Legea 304/2004 președinții curților de apel exercită atribuții de coordonare și control ale instanțelor din circumscripție, iar potrivit art. 44 alin. 21 din același act normativ au calitatea de ordonatori de credite, răspunzând, conform art. 10 lit. ț din Hotărârea 387/2005, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești și de folosirea, conform legii a sumelor primite de la buget.
Ministerul Justiției și Libertăților asigură fondurile necesare pentru instanțe, în calitate de ordonator principal de credite,iar curțile de apel,în calitate de ordonatori secundari de credite, poartă răspunderea folosirii sumelor primite de la buget și efectuează plata drepturilor salariale către personalul încadrat în instanțe.
De asemenea, potrivit art. 64 alin. 1 lit. a din Hotărârea 387/2005, curțile de apel, prin intermediul referentului de la compartimentul personal, completează și ține la zi carnetul de muncă pentru întregul personal al instanțelor din circumscripție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.(1) pr.civ, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile nr.1328/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.FC
Tehnored.FC M/35 ex
23.02.2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
