Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 137/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 137/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
or - -
Asistenți judiciari - -
-
Grefier
Pe rol fiind judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanți -, -, -, și în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, lipsă fiind reclamanții -, -, -, -, și, precum și pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor și a participantului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar, prin serviciul registratură, s-a depus de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC, notă de ședință cu privire întâmpinarea depusă de chematul în garanție MEF.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesual pasive a MEF, reprezentantei pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, care solicită respingerea acestei excepții întrucât acest pârât are obligația de a aloca fondurile necesare din bugetul de stat. De asemenea solicită respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de chematul în garanție MEF, considerând că această excepție este ca o apărare de fond.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare de MINISTERUL PUBLIC, lasă la aprecierea instanței.
Instanța deliberând, respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acest pârât prin întâmpinarea aflată la fila 120 dosar pentru următoarele motive:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta prin întâmpinarea depusă la fila 125 dosar și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC prin întâmpinarea depusă la fila 106 instanța le va analiza odată cu fondul.
Întrebată fiind de instanță, reprezentanta pârâtului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta pârâtului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV solicită respingerea acțiunii reclamanților arătând că nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate întrucât nu există nici un act normativ care să prevadă acordarea sporului. Art.1, 2 și 27 din OG 137/2000, prin deciziile Curții Constituționale nr.821, 818 și 820/2008 au fost declarate neconstituționale.
Pentru toate aceste considerente, expuse pe larg în scris, solicită respingerea acțiunii, depune concluzii scrise.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 15.10.2008 reclamanții -, -, -, -, și, au chemat in judecata pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de confidențialitate de 15%, începând cu luna octombrie 2004 la zi și pe viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legala până la data achitării.
De asemenea se solicită obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de munca al fiecărui reclamant și obligarea MEF la fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții funcționează ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.
Referitor la petitul privind acordarea sporului de confidențialitate prin acțiune se arată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamanți - art.3 din Legea nr. 444/2006,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază".
Rămâne, prin dispozițiile art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 s-a prevăzut un spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% care se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Sporul respectiv se mai acordă și personalului din aparatul Consiliului pentru Disciminare care se calculează la salariul de bază brut.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat cerere de chemare în garanție a MEF pentru ca acesta săia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugertului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile din acțiune.
Prin întâmpinare, MINISTERUL PUBLICa solicitat respingerea acțiunii arătând că solicitarea privind plata "pe viitor" pretențiile din acțiune depășește atribuțiile puterii judecătorești adăugându-se la lege.
Referitor la dispozițiile OG nr.137/2000 ce stă la baza pretențiilor se arată că, prin decizia nr.821/2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invodcată de Ministerul Justiției s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11 și art.27 din această ordonanță sunt neconstituționale în măsura în care lasă posibilitatea de a fi interpretarea de o asemenea manieră în care instanțele de judecată au posibilitatea să anuleze prevederi legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
În concluzie, MINISTERUL PUBLIC solicită respingerea petitului privind acordarea sporului de 15% întrucât este evidentă voința legiuitorului de a acorda acest spor doar anumitor categorii de personal printre care nu se numără și reclamantul, în acest sens pronunțându-se și CNCD prin Hotărârea nr.437/5.11.2007.
Prin întâmpinarea formulată de se invocă lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte având în vedere că nu există nici un fel de raporturi juridice între această instituție și reclamant iar, pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în conformitate cu prevederile art. 285 raportate la cele ale art.281 din legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.
Cu privire la excepțiile invocate, curtea s-a pronunțat înainte de închiderea dezbaterilor.
Pe fond, curtea reține că în speță nu suntem în prezența unei discriminări în sensul OUG nr.137/2000 care să justifice acordarea de despăgubiri.
În acest sens, s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit prin Hotărârea nr.232/29.08.2007 că neacordarea sporului de confidențialitate magistraților, deși aceștia au obligația păstrării secretului profesional, nu reprezintă un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din nr.OUG137/2000. Deși această hotărâre nu este obligatorie pentru instanță, aceasta va reține ca fiind întemeiate considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției.
În esență reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv ( Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de aceste categorii de funcționari publici care beneficiază de acest spor deoarece cele două categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei, pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
Conform principiului separării puterilor de stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanțele de judecată au menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează reclamanții din acțiunea de față.
În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin deciziile 818, 819, 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr.137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, acțiunea reclamanților are la bază o greșită înțelegere a noțiunii de discriminare în ceea ce privește aplicarea acestui principiu pe tărâmul dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală, precum și o greșită interpretare a dispozițiilor legale interne și internaționale ce consacră acest drept și a practicii CEDO cu privire la aceste aspecte.
Art.28 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că "toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală"
Același drept este reglementat și de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentate - art.14 sau, după data de 1 noiembrie 2006, art.1 Protocolul nr.12.
Interpretând aceste texte de lege CEDO a subliniat în repetate rânduri că există discriminare atunci când pentru persoane aflate în situații identice se aplică în mod diferit un drept recunoscut prin lege, dar și invers, persoanele aflate în situații diferite trebuie să beneficieze de un tratament diferit.
Ori, în situația noastră, cadrele militare, funcționarii publici și celelalte categorii profesionale prevăzute de Legea 444/2006, nu se află în aceeași situație cu magistrații, întrucât prestează o muncă diferită și beneficiază de legi de salarizare diferite. A se vedea în acest sens cauze Thlimmenos contra Greciei, și alții contra Marii Britanii, sau cauza Burder împotriva Marii Britanii. În acest din urmă caz CEDO a subliniat:"Curtea a stabilit în spețele sale că, pentru a putea exista o încălcare a art.14 trebuie să există o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferență de tratament este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu se urmărește un țel legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmărit Statul contractant se bucură de o marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și această marjă este de obicei largă atunci când este vorba de măsuri de strategie economică sau socială".
Față de aceste considerente, curtea va respinge acțiunea reclamanților iar pe cale de consecință va fi respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.2004-15.2005.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov,-, corp B, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul ales la reprezentantul în teritoriu DGFP B cu sediul în B, B- - nr.7, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,-, ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 1.2004 - 15.2005 și ca nefondată pentru restul pretențiilor.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 10 2008.
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu - - | or, - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari;
- - -
Grefier,
Red: CȘ/11.12.2008
Dact: MD/15.12.2008 - 18 ex.
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
