Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 138/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.138/2008
Ședința publică de la 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii în conflict de muncă formulată de reclamanții, )., în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNA A, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările de la dosar instanța trece la soluționarea cauzei și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub nr-, reclamanții, (fostă ), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară începând cu luna septembrie 2000 - septembrie 2004, actualizat cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Blaj.
Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salarul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 s-a dispus abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996. Acest articol dintr-o lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, lege organică. normelor de abrogare impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, efectele acestuia urmând să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000. Rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% menționat, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a ICCJ - Secțiile Unite, s-a constatat că judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salarul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Decizia a fost publicată în Of. al României, partea I, nr. 444/13.06.2008 și este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Întrucât decizia nr. 21/2008 a ICCJ a constatat că sporul menționat se cuvine și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 rezultă că ÎCCJ a statuat cu putere obligatorie și asupra împrejurării că drepturile se cuvin magistraților și personalului auxiliar de specialitate, nefiind prescris dreptul la acțiune. O altă interpretare ar înfrânge principiul obligativității deciziei pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Și dacă termenul de prescripție ar fi fost depășit, există cauze temeinic justificate care au condus la această depășire. Faptul că până la pronunțarea deciziei nr. 21/2008 a ICCJ toți reclamanții au avut convingerea că dreptul pretins nu putea fi valorificat datorită abrogării este o asemenea cauză. Conduita pârâților a fost de negare a acestor drepturi. Până la pronunțarea deciziei în interesul legii practica judiciară a Tribunalului Albaa fost de respingere a unor astfel de acțiuni. În speță, ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, instanța, din oficiu, putând proceda la judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 19 alin. 1 din decretul nr. 167/1958 și art. 329 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
În susținerea excepției a susținut că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. De asemenea, potrivit art. 283 alin. 1 lit.c din Legea nr. 53/2003 cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Momentul nașterii dreptului la acțiune este cel la care dreptul a fost încălcat sau contestat, or, în lipsa unei încălcări sau contestații, data la care el trebuie exercitat. Având în vedere acest aspect și în considerarea motivării deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ rezultă fără echivoc faptul că termenul de prescripție a început să curgă la data publicării în Monitorul Oficial a OG nr. 83/2000.
În consecință, se solicită a se constata că dreptul la acțiune, pentru perioada septembrie 2000- septembrie 2004, este prescris.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare prin care a invocat, la rândul ei, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Aas olicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității sale procesual pasive față de prevederile art.282 Codul muncii.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pe perioada septembrie 2000 - septembrie 2004, excepție invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA, se reține că prin acțiunea de față reclamanții solicită acordarea sporului prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 începând cu luna septembrie 2000, considerând că prin Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ au fost repuși în termen, admiterea excepției echivalând cu refuzul aplicării deciziei ÎCCJ.
Prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001.
Analizând considerentele deciziei menționate se constată că singura problemă de drept asupra căreia s-a aplecat instanța supremă și care a făcut obiectul recursului în interesul legii a fost abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În acest context este evident că ÎCCJ nu s-a pronunțat asupra altor probleme cum ar fi termenul de prescripție al formulării unor acțiuni sau repunerea în termenul de exercitarea a acțiunii bazate pe acest text de lege.
Prin urmare, aceste probleme de drept au fost lăsate în sarcina instanțelor de judecată sesizate cu judecarea unor acțiuni întemeiate pe textul de lege în discuției.
În nici un caz nu se poate susține că prin formularea cuprinsă în decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ potrivit căreia sporul se datorează "și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000" s-a dorit a se stabili că acest drept se va plăti magistraților și personalului auxiliar pe întreaga perioadă cuprinsă între data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până în prezent.
Ceea ce a stabilit cu forță obligatorie ÎCCJ este că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după acest moment (septembrie 2000).
Faptul că este vorba de un drept supus prescripției rezultă cu claritate din formularea dispozitivului deciziei menționate unde se face referire la "dreptul" la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În acest context, se reține că potrivit art. 1, alin. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958"dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
Orice clauza care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă".
De asemenea, la art. 7 alin. 1 din același act normativ se menționează că"prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Acțiunea prin care reclamanții tind la dobândirea acestui drept are natura unui conflict de muncă, art. 283 alin. 2 Codul muncii prevăzând că dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de trei ani de la data nașterii dreptului.
Dreptul la acțiune s-a născut la 1 ianuarie 2001, data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, din acest moment putându-se pune în discuție neregularitatea actului de abrogare, aspect cunoscut de reclamanți.
Cauzele în care se suspendă sau se întrerupe cursul prescripției sunt expres și limitativ reglementate la art. 13, 14 și 16 din Decretul Lege nr. 168/1958 și nu se regăsesc în prezenta cauză.
Pârâții nu au recunoscut nici un moment aceste pretenții pentru a se putea reține întreruperea cursului prescripției, iar reclamanții nu au făcut dovada vreunei piedici în promovarea acțiunii, pasivitatea în care s-au aflat datorându-li-se.
Față de cele de mai sus, fiind vorba de prestații succesive, pentru fiecare prestație curgând un termen de prescripție distinct, se apreciază prescrise pretențiile aferente perioadei septembrie 2000- septembrie 2004.
În ce privește excepția lipsei calității procesul pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, se constată că este fondată, pentru următoarele motive:
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
În raport de cele de mai sus, instanța va admite excepțiile invocate de pârâți și pe cale de consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții de ord. 1,3 și 4 ca fiind prescrisă iar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin A, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin A cu sediul în A I,-, jud.
Respinge acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții, (fostă ), toți cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Blaj, în B,-, jud. A împotriva pârâților Ministerul Justiției-B, cu sediul în B,-, sector 1; Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 1, Tribunalul Alba,cu sediul în AIP -ța - -, nr.24, jud.A și Curtea de APEL ALBA IULIA,cu sediul în A I, str. -, nr.1 jud.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.11. 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
- - - -
Asistenți judiciari
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Thred.20ex.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Doriani Ana, Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
