Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1399/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1399
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii:, împotriva sentinței nr. 43 din 20 noiembrie 2008 Curții de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit contestatorii și reprezentanții intimaților: Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că prezenta contestație în anulare trebuie soluționată în complet de 2 judecători (președinte - - și judecător - - -), întrucât a fost formulată împotriva sentinței civile nr. 43/20.11.2008 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a soluționat cauza în primă instanță.
Constatând contestația în anulare în stare de judecată, instanța a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin acțiunea adresată Curții de Apel Suceava înregistrată sub nr- din 11.08.2008, reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Judecătoria Dorohoi,-, jud. B, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B și Tribunalul Botoșani, și citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizată la data plății în funcție de indicii de inflație la data plății.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că magistrații au beneficiat de acest drept, conform art. 411din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, și cu toate că această dispoziție a fost considerată abrogată, situație reținută prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este o măsură discriminatorie neacordarea acestui drept în continuare din moment ce a fost acordată altor categorii de personal din sistemul justiției. Au mai susținut reclamanții că nu au beneficiat de acest drept decât pentru anii 2001 și 2002, invocând prevederile legilor bugetare anuale prin care, anual, în mod succesiv, acest drept a fost suspendat cu încălcarea dispozițiilor art. 38 și 39 din Constituție și încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Au fost invocate și dispozițiile art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și art. 14 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 alin. 2 și 3 din Codul Muncii privind interzicerea discriminării, precum și decizia 23 din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 modificată prin nr.OG 83/2000.
S-a susținut că prin nr.OUG 146/2007, Guvernul României a înțeles să înlăture discriminarea în domeniul salarizării dispunând plata acestor sume începând cu anul 2001 și, cum Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate ulterior a stabilit că acordarea primelor de concediu de odihnă este justificată pentru alte categorii de personal, au solicitat admiterea acțiunii în considerarea dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a Protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând dispozițiile art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/2003 și a art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii. Pe fondul cauzei, a susținut că dispozițiile art. 41 alin.1 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate începând cu data de 1.01.2003, prin intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002, sens în care s-a pronunțat și prin soluționarea recursului în interesul legii, statuând că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu de odihnă numai pentru anii 2001 și 2002, decizie obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă. Cât privește invocarea dispozițiilor nr.OG 137/2000, s-a arătat că prevederile art. 1 și 2 din această reglementare au fost declarate neconstituționale prin decizii pronunțate de Curtea Constituțională.
Prin sentința nr. 43 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava respins ca nefondată acțiunea reclamanților, reținând că dispoziția legală ce reglementa plata primei de concediu în favoarea magistraților pentru perioada 2003 - 2006 fost abrogată, astfel încât nu se poate vorbi nici de discriminare în înțelesul nr.OG 137/2000, fiind vorba despre un drept care nu mai este ocrotit de lege. Prin nr.OUG 146/2007, a fost reglementată modalitatea de plată a primelor de concediu pentru situația în care acest drept a fost doar suspendat la plată, în conformitate cu legile bugetare anuale succesive, neputându-se vorbi despre o discriminare în raport cu personalul ce urmează a beneficia de dispozițiile acestui act normativ, întrucât nu sunt situații comparabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care au reiterat susținerile din acțiunea inițială privind îndreptățirea lor la acordarea primei de concediu pentru perioada 2003 - 2006, invocând ca temei juridic decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv nr.OUG 146/2007, act normativ prin care autoritățile române au încercat să înlăture discrepanțele ce au apărut între diferitele categorii de salariați bugetari. Reclamanții au criticat faptul că instanța nu a avut în vedere conținutul expres al ordonanței de guvern, dispozițiile acesteia făcând menține expresă despre "alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale", text care se referă și la magistrați. Totodată au invocat nesoluționarea excepției privind prescripția dreptului la acțiune, invocată de către pârât, respectiv neanalizarea efectului excepției de neconstituționalitate invocată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la.OUG nr. 75/2008, privind competența de soluționare a prezentei cauze.
Prin decizia nr. 517/30.04.2009 a Curții de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Botoșani, și intimatul parte în proces Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, împotriva sentinței nr. 43 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în primele de concediu pentru anii 2003 - 2006, invocând ca temei legal dispozițiile legii referitoare la interzicerea discriminării, astfel cum sunt cuprinse în nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile nr.OUG 146/2007.
În aplicarea dispozițiilor art. 411din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la plata unei prime de concediu în perioada 2001 și 2002, după această perioadă dreptul la un astfel de premiu anual fiind abrogat, astfel că nu poate fi apreciat că este o măsură discriminatorie, doar pentru că a fost acordată altor categorii de personal din interiorul și din afara sistemului justiției.
În cazul reclamanților, dreptul nu era recunoscut și ocrotit de lege începând cu 01.01.2003 fiind abrogată dispoziția legală ce reglementa plata primei de concediu, OUG146/2007 referindu-se doar la salariații pentru care dispozițiile legale ce reglementau plata primei de concediu au fost suspendate succesiv și nu abrogate, cum este cazul reclamanților.
În cazul personalului specificat de dispozițiile nr.OUG 146/2007, dreptul la prima de concediu era prevăzut de legile de salarizare, situație care nu este valabilă pentru magistrați, aceștia putând eventual beneficia de dispozițiile actului normativ indicat doar în măsura în care dreptul la prima de concediu va fi mai întâi stabilit/constatat în favoarea acestora.
Întrucât în prezenta cauză, reclamanții nu au făcut dovada stabilirii acestui drept în favoarea lor într-un alt mod, dispozițiile normative invocate de aceștia neavând drept efect îndreptățirea acestora la plata primei de concediu pentru perioada 2003 - 2006, instanța urmează a constata acțiunea formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată.
Constatându-se recursul ca fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, acesta a fost respins ca nefondat.
Împotriva sentinței civile nr. 43/20.11.2008 a Curții de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, numiții, au formulat contestație în anulare, solicitând desființarea acestei sentințe și trimiterea cauzei pentru soluționare Tribunalului Botoșani - secția civilă.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat, în esență, că i-a surprins respingerea recursului, întrucât se așteptau să se desființeze sentința și să se trimită cauza spre soluționare la Tribunalul Botoșani, pentru a beneficia de cele două grade de jurisdicție.
Contestatorii au invocat în drept art. 317 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. S-a pronunțat această sentință de către un complet din cadrul Curții de Apel Suceava în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 75/11.06.2008, deși majoritatea instanțelor din țară, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție au așteptat soluționarea de către Curtea constituțională a excepției de neconstituționalitate, fiind evident pentru toată lumea că această ordonanță nu era constituțională, încălcând o lege organică. Pe de altă parte, contestatorii au arătat că practica judiciară neunitară în materie cu privire la acest gen de acțiuni a fost lămurită la 01.04.2009, anexând în acest sens un extras din Nota privind problemele de drept soluționate în mod neunitar în materie civilă în trimestrul IV 2008, care au format obiectul întâlnirii organizate la sediul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 01.04.2009.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, întrucât din motivele invocate nu rezultă modul în care ar fi fost încălcat art. 317 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea dispozițiilor privitoare la competență, întrucât la data pronunțării sentinței nr. 43/20.11.2008, Curtea de Apel Suceava era competentă să judece cauza reclamanților având ca obiect plata primei de concediu, conform prevederilor nr.OUG 75/2008
Analizând contestația în anulare, în conformitate cu prevederile art. 317 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată.
Astfel, art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, prevede că "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență."
Deși contestatorii au invocat dispozițiile art. 317 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele arătate nu se pot încadra în cazul prevăzut de acest articol, întrucât sentința civilă nr. 43/20.11.2008 a Curții de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr- nu a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Astfel, potrivit disp. art. I din OUG nr. 75 din 11 iunie 2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, "(1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivitOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prinLegea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivitOrdonanței Guvernului nr. 8/2007privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prinLegea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție."
De asemenea, potrivit disp. art. II din același act normativ, "(1) Dispozițiileart.se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.
(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."
Prin urmare, Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale era competentă să soluționeze în primă instanță acțiunea formulată de reclamanți.
Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în Dosarele nr-, -, -, -, -, -, -, -, -, - și - și s-a constatat că dispozițiileart.șiIIdin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției sunt neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie", astfel încât, ulterior s-a revenit la dispozițiile din Codul d e procedură civilă referitoare la competența materială.
Prima instanță nu avea niciun motiv să "aștepte" soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a art. I, II din nr.OUG 75/2008.
Aceasta, întrucât în cauza ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Suceava nu se invocase această excepție de neconstituționalitate, iar amânarea judecării cauzei ar fi condus la încălcarea disp. art. 286 al. 1 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), potrivit căruia "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență."
De altfel, contestatorii au beneficiat de cele două grade de jurisdicție prevăzute pentru litigiile având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă, iar judecarea cauzei a avut loc potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, astfel încât motivele invocate în contestația în anulare apar ca fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.317 - 321 cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii:, împotriva sentinței nr. 43 din 20 noiembrie 2008 Curții de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela
