Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 14/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14/
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Adrian Bobocea
ASISTENT JUDICIAR - -
ASISTENT JUDICIAR
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamantele - și, ambele cu domiciliul ales în B, nr. 47, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL B, cu sediul în B, nr. 47 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.10.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.10.2008.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru a fi obligați să le plătească ajutorul bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate pentru nașterea minorilor și, astfel cum prevede art.51 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010.
Reclamantele au arătat în motivarea acțiunii că, în temeiul art.51 lit.c din CCM 2007-2010 trebuia să i se plătească de către angajator ajutorul bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate.
Conform disp. art. 241 lit. d din Codul muncii, dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național le sunt direct aplicabile.
Obligația plății ajutorului rezultă și din dispozițiile art.3 din CCM 2007-2010 și revine tuturor angajatorilor, indiferent de forma de organizare.
diferită a personalului din justiție în sensul neacordării ajutorului solicitat creează o reală discriminare așa cum este prevăzută prin disp. OUG nr. 137/2000 și este în contradicție cu Convenția OIM nr.102/1952, privind securitatea socială, Regulamentul nr.883/2004 a Consiliului Europei, care au în vedere asigurarea unui cadru protector pentru copilul nou născut și pentru familia din care face parte.
În drept, au mai invocat disp. art. 16 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Deciziile Curții Constituționale nr. 1/1994 și 135/1996, art. 5 și 295 din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii, au depus la dosar copiile certificatelor de naștere seria - nr. - și seria - nr. -, adresa nr. 1652/41A/22.05.2008 emisă de Tribunalul Brăila.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări a depus la dosar un punct de vedere prin care se precizează că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul di criteriile prevăzute de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor le una dintre categoriile prevăzute de lege.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are atribuții de legiferare ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta este salarizată și beneficiază de drepturi bănești prevăzute de legi speciale (Legea nr.303 și 304/2004) care nu prevăd acest ajutor, iar dispozițiile CCM 2007 -2010 nu-i pot fi opozabile, neputând adăuga la legile speciale individualizate mai sus.
Tribunalul Brăila, prin Încheierea din data de 26.06.2008, în baza disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea pentru soluționare la Curtea de Apel Galați.
Pârâta Ministerul Justiției a depus la dosar note scrise prin care a precizat că, la data de 03.07.2008, s-au pronunțat mai multe decizii late Curții Constituționale prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate a dips. art. 1, 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă instanța analizează cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Justiției, reținând că este nefondată.
Obiectul prezentei cauze este obligarea pârâtelor la plata unor drepturi salariale ceea ce atrage calitatea de pârât a Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite.
Motivarea pârâtului în ceea ce privește excepția antamează fondul cauzei astfel că nu poate fi reținută, astfel că se va respinge excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantele au funcția de judecător și își desfășoară activitatea la Tribunalul Brăila. La data de 27.04.2008, reclamanta a dat naștere minorei iar, la data de 25.08.2007, reclamanta a data nașterea minorei, conform certificatelor de naștere depuse la dosar.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă unic la nivel național, la art. 51 litera c, se prevede că, în afara ajutoarele prevăzute de lege la care au dreptul, salariații pot beneficia și de următoarele ajutoare: un salariu mediu pe unitate plătit mamei pentru nașterea fiecărui copil, însă această prevedere nu se aplică și reclamantelor.
Dispozițiile Codului muncii, art. 241 și ale art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă la diferite niveluri: unitate, grup de angajatori, ramuri de activitate, la nivel național, la fiecare nivel încheindu-se contracte colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite nivele se referă la salariați.
Ori, reclamantele, îndeplinind funcția de judecător, activitatea lor este reglementată de o lege specială și anume Legea nr. 303/2004 cu modificările ulterioare.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
În cazul magistraților, negocierea acordării unor drepturi nu operează dat fiind specificul muncii lor.
Salarizarea acestora și acordarea unor drepturi sunt stabilite prin acte normative și nu pe bază de negociere.
Disp. art. 295 din Codul muncii nu se aplică întrucât nu se poate reține că reglementările speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care face parte reclamantele nu sunt complete.
De altfel, chiar contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, invocat în cauză, referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că aceștia pot încheia contracte colective de muncă și că prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Ori, așa cum s-a arătat mai sus, magistrații nu pot încheia contracte colective de muncă și nici nu pot negocia drepturi salariale inclusiv celelalte drepturi, acestea fiind expres prevăzute în legislația care-i acordă aceste drepturi.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamantei cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care pot beneficia magistrații nu prevăd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantelor că, în cest fel, s-ar crea o discriminare, invocând dreptul internațional, întrucât magistrații beneficiază, în mod expres, de anumite drepturi prevăzute de legea specială, drepturi de care alți salariați nu beneficiază, fiecare categorie profesională având propriile drepturi și obligații, în funcție de specificul muncii prestate și a răspunderii.
Prin Convenția OIM nr. 183/2000 privind protecția maternității nu se prevede acordarea unui ajutor bănesc, în plus față de indemnizațiile acordate tuturor femeilor pentru absentarea de la locul de muncă, acest ajutor suplimentar fiind lăsat, deci, la latitudinea fiecărui stat.
La acest gen de protecție socială se referă Convenția mai sus amintită, în sensul acordării în special, a concediului de maternitate și a prestațiilor în bani pentru absența de la locul de muncă ce nu trebuie să coboare sub un anumit cuantum, alături de alte facilități.
De altfel, prin decizia nr. 821/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 și a statuat că prevederile acestor texte sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile existenței discriminării pentru a fi aplicabile disp. art. 16 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, urmând a respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Justiției, ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantele - și, ambele cu domiciliul ales în B, nr. 47, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,- și TRIBUNALUL B, cu sediul în B, nr. 47, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Asistent judiciar, |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
: / 28.10.2008
:DC/ 8 ex/06.11.2008
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Adrian Bobocea
