Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.143/2010
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - - JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1277/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr-, reclamanții, și au chemat in judecata pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Alba, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții, la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de risc si suprasolicitare psihică, in procent de 50% din indemnizația de baza bruta lunară in cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective începând cu data de 10.04.2006 și în continuare.
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantele au calitatea de grefieri, în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA. Sporul solicitat este reglementat până în prezent de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, întrucât abrogarea adusă acestuia de Ordonanța nr. 83/29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu a avut efecte în ceea ce privește acest articol de lege.
Prin efectul art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată în Monitorul Oficial nr. 563/18 noiembrie 1999 magistrați, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc și suprasolicitare.
Reclamanții mai arată că, prin dispozițiile Ordonanței nr. 83/2000, act emis de Guvernul României care are natura unui act juridic de putere inferioara legii, le-a fost retras acest spor. Potrivit art. 108 din Constituția României, Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitate, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
Prealabil emiterii Ordonanței nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, prin art. 1 pct. 1 litera Q din legea nr. 125/2000, să emită ordonanțe pentru perioada de la data intrării în vigoare a acestei legi și la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinara a anului 2000 în următoarele domenii:
1. Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Guvernul a depășit competenta legislativă delegata de parlament potrivit art. 115 din Constituție și a dispus abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementa drepturile pe care reclamanții arată că le solicită prin acțiunea dedusă judecății.
Se arată că Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, reglementează principiile de legiferare cât și cele de abrogare, care înlătură orice posibilitate de imixtiune a actelor Guvernului în actele Parlamentului, executivul având doar un drept limitat și expres prevăzut.
Cum executivul nu a fost abilitat sa abroge dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții solicită a se constatat ca acest text normativ este în vigoare și sa le fie acordate drepturile astfel reglementate.
Reclamanții mai arată că, abrogarea dată prin Legea nr. 334/2001, nu poate acoperi nelegalitatea și neconstituționalitatea abrogării dispusă fără drept de către executiv.
Reclamanții concluzionează că, ordonanța nr. 83/2000 este un act putativ care nu a operat asupra textului art. 47 din Legea nr. 50/1996 invocând în acest sens și dispozițiile constituționale care statuează principiul separației și echilibrului puterilor-legislativa, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea formulată (fila 21) solicită a se constata că prezenta acțiune este neîntemeiată pentru perioada ulterioară datei de 01.02.2007 și pe cale de consecință să se dispună respingerea acesteia, susținând că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de risc și solicitare neuropsihică.
Din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești - OG nr. 8/24.01.2007.
Prin art. 30 din OG nr. 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/10.03.2008 a avut în vedere doar OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 10.04.2006 - 01.02.2007, întrucât prin decizia civilă nr. 41/21.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost soluționată acțiunea reclamanților având același obiect, îndreptată împotriva pârâților, prin admiterea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Alba, împotriva sentinței civile nr. 1074/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-, modificând în parte sentința atacată în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că acesta nu se află în culpă pentru a fi obligat ca ordonator principal de credite la acordarea de sporuri pentru angajații altui ordonator de credite. Pe cale de excepție Ministerul Finanțelor Publice invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că acesta nu se află în nici o culpă pentru a fi obligat la acordarea acestor sporuri pentru angajații altui ordonator de credite.
Conform art. 137 Cod Procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei.
Conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art. 282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art. 137 Cod procedură civilă, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat, instanța, ținând seama de identitatea existentă între obiectul, cauza și părțile din dosarul nr-, în care Tribunalul Albaa pronunțat sentința civilă nr. 1074/2007, a apreciat că în speță operează această excepție.
Faptul că reclamanții au promovat o nouă acțiune împotriva acelorași pârâți, nu este de natură să înfrângă autoritatea lucrului judecat a deciziei nr. 41/2008 prin care s-a respins acțiunea reclamanților, având același obiect, respectiv plata sporului de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 10.04.2006 - 01.02.2007.
Văzând dispozițiile art. 1201 cod civil respectiv art. 163 alin. 1 Cod. procedură civilă, reținând considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 41/2008 pronunțată în dosarul civil nr- de Curtea de APEL ALBA IULIA, excepția autorității de lucru judecat a fost admisă și pe cale de consecință, respinsă acțiunea reclamanților pentru perioada 10.04.2006 - 01.02.2007.
Prin sentința civilă nr.1277/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis excepția lipsei procesuale pasive, a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat, pentru perioada 10.04.2006 -01.02.2007, invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamantelor, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 02.02.2007 - 07.10.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
S-a respins cererea reclamantelor privind plata sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 10.04.2006 - 01.02.2007.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamante, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor, conform prezentei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut admisibilitatea acțiunii prin prisma dispozițiilor Deciziei nr.21/2008 a raportat la art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
S-au mai avut în vedere dispozițiile art.6 și 7 din decretul nr.92/1976, Legea nr.130/1999, art.296 din Legea nr.53/2003 și art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii în reținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 8.10.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada 2.02.2007 - 07.10.2009 și în continuare.
În expunerea de motive arată în esență că dispozițiile Deciziei nr.21/2008 își produc efectele doar până la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, astfel încât de la 1.02.2007 pretențiile reclamantelor sunt nefondate.
Mai învederează faptul că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin care personalul din justiție beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de sporul de confidențialitate, astfel că nu se mai impune acordarea prin hotărâre a respectivelor sporuri "și în continuare".
De asemenea, recurs a declarat și pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând respingerea acțiunii reclamantelor întrucât această instituție, deși are calitatea de angajator al acestora, este ordonator secundar de credite și nu poate efectua plăți decât în limita sumelor aprobate de ordonatorul principal de credite, sau modificarea sentinței în sensul de a obliga pârâtul să vireze recurentei sumele necesare pentru efectuarea plății sumelor cuvenite reclamantului.
În drept invocă art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr.civilă, în limitele statuate de art.306 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursurile de față ca nefondate, urmând a le respinge pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
În ceea ce privește Decizia nr.21/2008 și efectele aplicării ei în timp trebuie precizat că la momentul publicării în Of. nr.444/13.06.2008 era în vigoare nr.OG8/2007, deci instanța supremă a avut în vedere la momentul pronunțării ei întreg cadru legislativ existent atunci, iar pentru că art.329 alin.3 Cod pr.civilă obligă instanțele să aplice o decizie pronunțată în recurs în interesul legii, criticile vizând apariția nr.OG8/2007, pentru considerentele menționate, sunt nefondate.
Aceeași este situația și în privința criticilor formulate pentru segmentul din hotărâre vizând acordarea "și în continuare" a drepturilor salariale solicitate.
Aceasta pentru că analiza legalității hotărârii atacate se raportează la momentul pronunțării ei, 07.10.2009, dată la care Legea nr.330/2009 nu era încă în vigoare.
Chiar și dacă situația ar fi fost alta, este clar că dispoziția unei instanțe referitoare la acordarea "și în continuare" a unor drepturi salariale își produce efectele până la momentul schimbării sau modificării cadrului legislativ, avut în vedere la pronunțarea hotărârii, în speță până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Mai mult decât atât, este a se reține că această ultimă critică formulată de B ar comporta discuții doar la momentul punerii în executare a hotărârii astfel pronunțate, în situația în care reclamantele ar solicita drepturile bănești și după 12.11.2009, ceea ce eventual ar deschide alte căi în justiție debitorului referitoare la executare.
De asemenea, nefondate sunt și criticile recurentei Curtea de APEL ALBA IULIA referitoare la calitatea sa în prezenta cauză.
Această instituție, are potrivit art. 46 din Legea nr.304/2004 coroborat cu art.132 din aceeași lege atribuții privind elaborarea proiectului de buget anual pentru instanțele arondate, pe care îl comunică spre avizare și aprobare Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției și Libertăților B, ceea ce îi conferă calitatea procesuală în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, recurenta are atribuții de păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate potrivit Decretului - Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art.296 din Legea nr.53/2003, în mod corect instanța de fond a obligat- la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în calitate de angajator și gestionară a carnetelor de muncă al reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1277/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VN
Tehnored. M/9 ex
22.02.2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
