Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.146/2010
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - - JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1310/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la aceasta instanta sub nr-, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL HUNEDOARA, CURTEA DE APEL ALBA IULIA in contradictoriu cu CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII in baza art. 27 alin. 3 al OG nr. 137/2000, solicitând obligarea pârâților să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu data angajarii fiecarui reclamant si până la data ramanerii definitive a hotararii precum și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective si să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt încadrați pe funcții de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Hunedoara, insa nu beneficiază de sporul de confidențialitate ca si alte categorii de personal din sectorul bugetar, deși pentru asigurarea confidențialității informațiilor au fost concretizate o serie de act normative menite sa confere acestora sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Au fost invocate cu titlu exemplificativ prev. Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar, funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță naționala, care dispun că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, personalul menționat beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
S-a mai arătat ca în baza art.15 alin.1 din OG nr. 6/2007, art. 30 din OG nr. 137/2000 si art. 20 alin.3 din legea nr. 656/2002, sporul de confidențialitate de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr. 444/2006 ci și aparatului de lucru al Guvernului, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, personalului din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării si a Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor.
Deoarece și personalul auxiliar de specialitate gestionează informații clasificate conform art.28 din Legea nr. 182/2002, însă nu beneficiază de sporul de confidențialitate, s-a invocat existenta unei discriminări conform OG nr. 137/2000.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art.285 din Codul Muncii.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat in cauza in calitate de expert in domeniul discriminării, pentru asigurarea opozabilității hotărârii, in baza art. 27 din OG nr. 137/2000, a arătat ca nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii în limita prevăzută de dispozițiile Deciziei nr. 46/15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul in interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art.99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004 raportat la prev. art. 16 alin.1 si 2 din Codul deontologic al magistraților si a art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate raportat la prev. art. 9 din Codul deontologic al acestora.
Paratul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata, invocând jurisprudența Curții Constituționale respectiv Deciziile 1325/2008 si nr. 818, 819, 820, 821 din 03.07.2008 in care se retine ca instanțele judecătorești nu au competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme, iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi salariale in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, s-a apreciat ca dispozițiile referitoare la acordarea sporului de confidențialitate invocate de reclamanți nu sunt discriminatorii, datorita faptului ca nu se poate retine existenta unei "situații comparabile" a categoriei de personal din care fac parte reclamanții in raport cu celelalte categorii la care s-a făcut referire, si in orice caz, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept si o obligație a legiuitorului.
Cu referire la disp. art. 12 din Legea nr. 544/2001 prin care sunt reglementate categoriile de informații ce sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor, s-a susținut că doar in cazul judecătorilor si a personalului auxiliar de specialitate de la secțiile penale ar exista obligația de confidențialitate, insa raportat la anumite acte care au un caracter secret si in condițiile prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr.1310/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert în domeniul discriminării, și în consecință:
Au fost obligați pârâți să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite acestora, reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15% din indemnizația brută lunară, respectiv din salariul de bază brut lunar, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, după cum urmează:
- reclamantului, începând cu data de 13.03.2008 și în continuare,
- reclamantei, începând cu data de 07.07.2008 și în continuare,
- reclamantei, începând cu data de 03.01.2008 și în continuare.
S-a dispus actualizarea acestor sume cu indicii de inflație, de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea efectivă.
A fost obligată pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel sentința de fond a reținut în esență dispozițiile Deciziei 46/2008 a ÎCCJ prin prisma prevederilor art.329 al.3 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În expunerea de motive arată că prin hotărârea pronunțată, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând alte drepturi decât cele prevăzute prin lege, încălcând dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.838/27.05.2009.
Mai susține împrejurarea că drepturile solicitate de reclamant nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, sens în care invocă Deciziile Curții Constituționale 819/3.07.2008 și 1325/4.12.2008.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. și este susținut de ideea că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate.
, se arată, apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Critică, de asemenea, și dispoziția de acordare a sporului de confidențialitate, și în continuare " luând în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
În drept invocă art.304 pct 4 și 9 pr.civ.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 pr.civ. în limitele statuate de art.306(2) c pr.civ. Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 pr.civ. pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Hunedoara, așa cum rezultă din adeverința nr.436/13.05.2009 emisă de Tribunalul Hunedoara.
În această calitate au solicitat acordarea sporului de confidențialitate de 15% în baza Legii nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006.
Față de obiectul cauzei, Curtea va reține că prin Decizia nr.46 pronunțată de - Secțiile Unite, în dosar nr.27/2008, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum șipersonalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art.329 Cod pr.civilă:
"Procurorul general al Parchetului de pe lângă, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."
Având în vedere aceste din urmă dispoziții legale enunțate și raportat la faptul că printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, problematica sporului de confidențialitate în privința magistraților și a personalului auxiliar de specialitate a fost tranșată în sens pozitiv, Curtea, raportat la dispozițiile art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul de față, apreciind deci pe deplin aplicabile dispozițiile Deciziei nr.46 a și ca urmare va respinge excepția inaplicabilității ei invocată prin intermediul recursului, întrucât decizia Curții Constituționale 838 din data de 27 mai 2009 prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între puterea legislativă și cea executivă, pe de o parte, și cea judecătorească, pe de altă parte, în sensul că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României" și că "J: nu poate să instituie, să modific e sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora", produce efecte numai pe viitor, asupra soluțiilor ce se vor pronunța, nu și pentru trecut, Decizia nr.46 a fiind anterioară deciziei Curții Constituționale (prima din 15.12.2008, iar cea de-a doua din 27.05.2009).
Mai mult decât atât, nu pot fi ignorate prevederile art.329 Cod pr. civilă potrivit cărora deciziile pronunțate de în recurs în interesul legii suntobligatorii,așa încât și invocarea Deciziilor Curții Constituționale nr.818 și 1325 rămâne fără relevanță.
Față de cele ce preced nu subzistă nici criticile referitoare la lipsa temeiului juridic al drepturilor salariale solicitate constând în plata sporului de confidențialitate de 15%, la fel ca și cele privind acordarea acestora, și în continuare " care au efecte până la momentul schimbării sau modificării cadrului legislativ avut în vedere de ÎCCJ la momentul pronunțării Deciziei 46/2008, respectiv până la adoptarea și publicarea în Of. a Legii 330/2009, la 12.11.2009 (ulterior pronunțării hotărârii în prezent atacate), lege ce vizează salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1310/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VN
Tehnored. M/9 ex
23.02.2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
