Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1495/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1495
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 998 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, reclamanții intimați, -, a, G, G, și intervenienții în nume propriu intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6198/86/11.10.2007 la Secția civilă a Tribunalului Suceava, reclamanții, -, G, G, și, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției si Tribunalul Suceava, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze situația creată prin discriminare, prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I, lit. A, pct. 6 - 13 ale OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006) si până la data înregistrării acțiunii, sume ce doresc să fie actualizate cu indicele de inflație la data plăți efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției (fiind personal salarizat în baza nr.OUG 27/2006) și sunt discriminați, contrar prevederilor art. 1 - 6 din nr.OG 137/2000 și ale art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul muncii, față de procurorii din și, care se bucură în mod privilegiat de o salarizare asimilată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că drepturile salariale solicitate nu sunt stabilite prin lege, iar, prin neacordarea salarizării solicitate, nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat, iar salarizarea procurorilor și se datorează nivelului instanței sau parchetului la care aceștia sunt numiți.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare, prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi chemat in instanța ca pârât, ci în calitate de expert in domeniul nediscriminării.
Prin cererea adresată instanței la termenul din data de 18 februarie 2008, reclamantul a precizat că înțelege să se judece in contradictoriu și cu Curtea de APEL SUCEAVA.
Prin sentința nr. 998/19.05.2008, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a admis acțiunea reclamanților, precum și cererile de intervenție în interes propriu, încât a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamanților despăgubirile reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa I lit. A pct. 6 - 13 ale OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (10.04.2006 și până la data de 11.10.2007 - data introducerii acțiunii), sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în primul rând, că excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu este întemeiată, pentru că reclamanții nu au chemat-o în judecată ca pârâtă, ci ca parte procesuală, anume ca expert în domeniul nediscriminării.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanții sunt discriminați, în sensul art. 2 alin. 1- 3, art. 6 din nr.OUG 137/2000, în raport de procurorii din cadrul și, cărora li se aplică o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără ca vechimea în magistratură, ce constituie criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de nr.OUG 27/2006, să fie avut în vedere. Că, de urmare, este atrasă incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, coroborat cu art. 269 Codul muncii, încât acțiunea reclamanților apare ca întemeiată.
A reținut că nu au relevanță în speță nici deciziile Curții Constituționale, deoarece deciziile de respingere a unor excepții de neconstituționalitate au efecte doar " pares" (, "Justiția constituțională", Ed., 1995, p. 278 - 279), deci acestea nu sunt opozabile reclamanților și nici instanței, care este obligată în mod imperativ să facă aplicarea prioritară și peremptorie a dispozițiilor Protocolului nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu respectarea art. 20 din Constituție.
Că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
A făcut aplicarea art. 161 alin. 4 Codul muncii, art. 1082 și 1084 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, Ministerul Justiției a declarat recurs, în care a invocat incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ. A arătat, astfel, că drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți nu sunt prevăzute de textele de lege în materia salarizării, aplicabile acestora, încât obligarea ordonatorilor de credite la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, stabilite de texte de lege edictate pentru o altă categorie de magistrați, reprezintă un caz de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești. A concluzionat că hotărârea primei instanțe nu face altceva decât să instituie un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, prin care se ajunge ca toți magistrații să primească drepturi salariale corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără îndeplinirea cerințelor imperative ale legii speciale de salarizare. Cu referire la reclamanții și, care nu au calitatea de judecători (ca restul reclamanților și intervenienților), ci pe cea de asistenți judiciari, a relevat că motivarea primei instanțe n-are nici o legătură cu situația particulară a acestora.
Recursul a format obiectul dosarului nr. 6198/86/14.07.2008 înregistrat pe rolul Secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL SUCEAVA, prin decizia nr. 723/28.01.2009.
Învestită cu soluționarea recursului la 20.03.2009, Curtea apreciază că acesta este fondat, încât se impune admiterea lui ca atare, pe temeiul art. 312 al. 1- 3. pr. civ. având în vedere considerentele ce succed:
Astfel, reclamanții și intervenienții sunt (sau au fost) judecători, respectiv asistenți-judiciari (magistrați consultanți) la Tribunalul Suceava, iar începând cu data de 10.04.2006, salarizarea lor a fost stabilită prin art. 3 raportat la pct. 20 - 24, respectiv la nr. crt.28 - 31 din lit. A din Anexa 1 din nr.OUG 27/2006.
Prin acțiunile pe care le-au formulat, ei au solicitat ca salarizarea lor să aibă în vedere indicatorii de la nr. crt. 6 - 13 de la lit. A din aceeași Anexă 1 la.OUG nr. 27/2006, corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și aplicabile, conform art. 11 alin. 1 din același act normativ, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Iar modalitatea în care au solicitat aceasta constă în acordarea de despăgubiri, reprezentând diferența dintre sumele obținute prin aplicarea nr. crt. 6 - 13 și cele rezultate conform nr. crt. 20 - 24, respectiv 28 - 31, pe temeiul constatării discriminării lor salariale față de procurorii și, în baza art. 27 din nr.OG 137/2000.
În acest context, Curtea reține că, practic, reclamanții solicită în justiție să se substituie indicatorii de salarizare (coeficienții de ierarhizare) corespunzători situației lor ca judecători, respectiv asistenți judiciari, cu indicatori de salarizare (coeficienți) ce corespund unei alte categorii profesionale, procurori și, pe calea arătată de art. 27 al. 1 din nr.OG 137/2000.
Ori, la fel ca și dispozițiile art. 1, 2 și 3 din OG137/2000, dispoziția art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 a fost declarată neconstituțională, în măsura în care s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze și să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative (dec. nr. 818/819/820/03.07.2008).
În consecință, cum prima instanță a înlocuit coeficienții de salarizare ai reclamanților și intervenienților cu alți coeficienți de salarizare, pe calea unei pretinse discriminări, hotărârea pronunțată astfel cade sub incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4. pr. civ.
Așadar, recursul pârâtului va fi admis, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamanților și a cererilor de intervenție în nume propriu.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 998 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, -, G, G, și și respinge, ca nefondate, cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
18.12.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Dicu Aurel, Bratu Ileana
