Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 155/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 155
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol pronunțarea în cauza privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în ședința publică din 25 XI 2008 instanța, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr.892/45/10.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1)obligarea pârâților la plata către reclamantă a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, iar personalui auxiliar asimilat funcționarului public sau asimilat personalul contractual din cadrul Ministerului Justitiei, cu titlu de despagubiri;
2) suma actualizata la data platii, precum si la plata dobanzii legale la sumele solicitate potrivit nr.OG 9/2000, de la data nasterii dreptului la actiune, până la plata efectivă, conform art. 1084-1086 Cod civil;
3) să fie obligat Ministerul Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plății, către Ministerul Justiției;
4) obligarea Ministerului Justiției la virarea către Curtea de APEL IAȘI, a sumelor necesare efectuării plății;
5) să fie obligată Curtea de APEL IAȘI la virarea către Tribunalul Iașia sumelor necesare efectuării plății către subsemnata;
6) să fie obligată Curtea de APEL IAȘI să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă;
7)obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta arată că are calitatea de agent procedural în cadrul Curții de APEL IAȘI.
Așa cum reiese din adresele nr.42140,42717/30.04.2008, emise de Ministerul Justiției ca urmare a solicitării unor informații de interes public de Asociația judecătorilor din Oltenia, in perioada 2006-2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate in repetate rânduri stimulente, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 147/1997.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr. 1.008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, in conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției si Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum si din amenzile judiciare.
Sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ si de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum si a personalului din Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite.
Repartizarea sumelor destinate stimulării personalului în cadrul instantelor judecatoresti se face pe ordonatori secundari si tertiari de credite, prin ordin al ministrului justitiei, tinandu-se seama, in principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari si tertiari de credite.
Față de împrejurarea că, deși se află în aceeași situație (categoria profesională a magistraților sau asimilaților magistraților), magistrații și personalul auxiliar(categoria profesională a personalului auxiliar asimilat funcționarului public sau personalului contractual) am fost salarizați inegal, eu, reclamanta, apreciez că prezentul litigiu reprezintă un conflict de drepturi, având ca obiect plata de despăgubiri rezultate din existența acestei discriminări.
Deși potrivit prevederilor Normelor interne atât magistrații, cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal.
Astfel Magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acesteia. Sumele sunt ridicol de mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției prin aceste ordine.
Este de observat și că s-au achitat sume uriașe acestui personal, cu titlu de stimulente, în condițiile în care Ministerul Justiției afirmă, fără acoperire legală, că nu detine sume de bani care să acopere obligațiile derivate din titlurile executorii reprezentate de hotărâri judecătorești, ce stabilesc obligația acestuia la plata restanțelor salariale și, în continuare, a drepturilor bănești prevăzute în aceste titluri executorii.
Eventualele susțineri ale pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că nu există un drept al personalului din sistemul justiției și inclusiv a reclamanților la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu pot fi luate în considerare,întrucât, deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această "posibilitate" a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2" (art. 5 alin. 4 din Codul muncii ", dar care produc efectele unei discriminări directe.
Noțiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un grup se vede mai bine tratat decât altul fără justificare adecvată, deși se recunoaște ambelor grupuri un statut egal.
De altfel, este evident, în cazul dat, că, în realitate, Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție exclusiv asimilaților magistraților, salarizați întocmai ca si cei din urma, dar stimulați discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților și a personalului auxiliar și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultatele meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați și personalul auxiliar.
Ministerul Justiției nu poate invoca activitatea asiduă de elaborare a unor proiecte de coduri, câtă vreme nu s-a văzut un rezultat concret și eficient în acest sens. Situația este similară și cu referire la legislația în materie penală și procesual penală, cu precizarea că a fost ignorat, în contextul reținerii unei astfel de argumentații, efortul magistraților în acest domeniu, concretizat în multitudinea propunerilor formulate.
In plus, consilierii juridici implicați în elaborarea acestor proiecte sunt cu prisosință plătiți cu indemnizații mai mari decât cele ale magistraților, cu care, de altfel, sunt asimilați și personalul auxiliar care este asimilat de altfel cu funcționarii publici sau personalul contractual.
În drept, au fost invocate disp. art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului, art.1 Protocolul 12 la Convenție, art.11 și 20 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
Susține pârâtul că prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor Ministrului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu este vorba de un "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.
Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui salariat din sistemul justiției. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Ori, ar putea exista discriminarea, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Ca atare, nu se poate vorbi de o discriminare, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției. Pentru aceste motive, nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale personalului din cadrul instanțelor judecătorești protejate prin art. 6 lit. "c" din nr.OG 137/2000.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, cum ar fi: existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.
În Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 1008/C/2006 au fost stabilite criteriile ce urmează a sa la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/2008, personalului din justiție.
Totodată, prin aceleași norme s-a prevăzut că propunerile nominale și cuantumul sumelor ce se acordă judecătorilor și personalului auxiliar se stabilesc de colegiile de conducere ale instanțelor pe baza criteriilor prevăzute de aceleași norme.
Prin urmare, nici Legea nr. 146/1996 și nici Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar in cadrul instanțelor judecătorești, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate de dispozițiile legale enunțate.
Ca atare, consideră pârâtul că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru existența discriminării, astfel încât solicită respingerea acțiunii reclamantei.
Pârâtul a depus un tabel cu stimulentele acordate personalului din aparatul Ministerului Justiției în perioada 2006-2008 din fondul constituit potrivit art.25 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că acțiunea reclamantei este nefondată.
Astfel, așa cum s-a reținut în doctrină, în sensul art. 5 din Codul muncii, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, pentru a exista discriminarea este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile;
- existența unui tratament diferențiat;
- tratamentul diferențiat să fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie adecvate și necesare.
În speță, nu este îndeplinită condiția comparabilității persoanelor, respectiv a personalului auxiliar din justiție și a funcționarilor publici/ personalului contractual din Ministerul Justiției.
Statutul corespunzător personalului auxiliar de specialitate diferă de cel al funcționarilor publici/ personalului contractual sub aspectul atribuțiilor, competențelor, al condițiilor de acces, de numire, etc.
Este vorba de categorii profesionale diferite care, chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite.
Pentru aceste considerente, nu de poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între categoriile de persoane invocate în acțiune.
Principiul egalității, unul din principiile generale ale dreptului comunitar, exclude, așa cum a statuat CJCE, ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
În consecință, nefiind întrunite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
Raportat dispozițiilor art. 298 din Codul muncii (modificat prin OUG55/2006), precum și dispozițiilor Decretului 92/1976 și art. 165 Cod procedură civilă, instanța va disjunge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și va declina competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Curtea de APEL IAȘI, str. - nr.25, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, Sector 5, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I, str. - nr.25, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, Sector 5.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a capătului de cerere privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Asistenți Judiciari
Grefier,
Red.
Tehnored.
19.12.2008 - 2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Liliana
