Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 16/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.16/2008
Ședința publică din 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - -asistent judiciar
- - -asistent judiciar
- - -grefier
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamanții au solicitat judecarea în lipsă și ne mai fiind alte cereri formulate la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba, Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile bănești, reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale personalului auxiliar din cadrul T și, începând cu data de 26.03.2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și în continuare, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă;
- să fie obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă, cu evidențierea drepturilor bănești solicitate.
În motivarea acțiunii lor au arătat că reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Alba având beneficiul statutului independent, cu obligații și atribuții deliberative și că potrivit art.11 alin.1 din OUG 27/2006, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, în condițiile în care potrivit art.43 alin.1 din Legea 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național în limita posturilor vacante existente.
În această situație, eludând criteriile reținute prin art.2 din OUG 27/2006, și anume: "locul", "rolul", "răspunderea", "complexitatea", "riscurile funcției, "incompatibilitățile", și "interdicțiile", prevederile legale instituite prin art.11 alin.1 și 2 raportat la art.2 și 3 din acest act normativ care a fost aprobat, completat și modificat prin Legea 45/2007, nu respectă nici garanțiile oferite de dreptul european prin art.5-6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunea de "instanță independentă", "judecător sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor juridice", "tribunal" continuând tratamentul discriminator între magistrați - respectiv între cei incluși în structurile DIICOT și DNA și cei aflați la judecătorii, tribunale, curți de apel precum și la parchetele de pe lângă acestea - instituit de art.28 alin.4 din OUG 24/2004, modificată prin Legea 601/2004 și de art.24 din Legea 508/2004. Sunt astfel încălcate și dispozițiile legii fundamentale care prin art.126 al.1 statuează că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Scopul urmărit - reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, este legitim, metoda de atingere a acestuia nu este una adecvată. Se invocă în acest sens și practica Curții Constituționale care în considerentele Deciziei nr.20/02.02.2000 a reținut jurisprudența îndelungată a CEDO (cazul Marks contra Belgiei - 1979) ce statuează că "în aplicarea prevederilor art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă", iar prin Decizia nr.1/8.02.1994 s-a stabilit că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice național, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice".
Tot astfel, prin Decizia nr.135/05.11.1996 Curtea Constituțională a reținut că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că față de acțiunea formulată de reclamantă calitate procesuală pasivă are doar Ministerul Justiției.
CNCD a invocat la rândul său excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că această instituție nu poate fi chemată în judecată, în calitate de pârât deoarece conform art.16-20 din nr.OG137/2000, republicată, este abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată în condițiile art.115 Cod proc.civ. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților susținând că prin cererea introductivă, aceștia tind să modifice ori să completeze acte normative în vigoare, ceea ce este inadmisibil deoarece s-ar ajunge la încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin A, a solicitat prin întâmpinarea depusă, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
În acest context, a învederat că între pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic obligațional.
Prin Încheierea pronunțată de Tribunalul Alba, în ședința publică din 25.06.2008, s-a dispus, în temeiul art. II alin.1 și 2 din nr.OG75/2008, scoaterea cauzei de rol și înaintarea dosarului de îndată Curții de Apel Alba Iulia, competentă să judece acest litigiu, în primă instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub același număr -.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța o va admite având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea va fi admisă ca fondată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor deoarece între acest pârât și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic de natură obligațională. Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, instanța constată că este nefondată, pârâta având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților astfel încât, conform art.282 muncii, justifică calitatea procesuală.
Pe fond, se constată că reclamanții au promovat o acțiune în justiție solicitând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut pentru altă categorie de personal din cadrul justiției, conform Anexa I lit.A pct.6-13.
Potrivit art.27 din OG 137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță prin care să solicite despăgubiri ca urmare a discriminării, fiind obligat să probeze existența discriminării.
Acțiunea promovată privind plata drepturilor salariale se soluționează potrivit actelor normative în vigoare care reglementează această salarizare.
Reclamanții au beneficiat de plata drepturilor salariale conform prevederilor nr.OG8/2007 și nu precizează în care categorie de personal prevăzută la pct.6-13 din Anexa I se încadrează.
Faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească o altă grilă de salarizare pentru o categorie de personal ce-și desfășoară activitatea în justiție, le poate conferi reclamanților calitate procesuală activă de a promova o acțiune conform dispozițiilor art.27 din OG 137/2000, dar nu le conferă calitatea procesuală activă de a solicita plata de drepturi salariale retroactiv și în continuare, dacă aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de legislația privind salarizarea, aplicabilă reclamanților.
În concluzie, reclamanții nu pot pretinde un drept salarial care nu le este prevăzut în legislație, iar instanța de judecată nu poate dispune plata unor drepturi salariale neprevăzute de lege nici pentru trecut și nici pentru viitor.
În ce privește discriminarea categoriilor de magistrați și de personal auxiliar de specialitate, prin stabilirea unei alte grile de salarizare pentru magistrații și personalul auxiliar din structurile DIICOT și DNA, apreciem că acțiunea reclamanților este nefondată.
CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când se aduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Potrivit nr.OG137/2000, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, boală cronică, infectare. Tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterea, folosința sau exercitarea unui drept în condițiile de egalitate prevăzute de lege. În acest context se poate invoca principiul consacrat în legislația muncii prin art.6 din Codul muncii, respectiv pentru muncă egală și pregătire profesională egală salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
În acest context, reclamanții trebuie să facă dovada că se află într-o situație egală, comparabilă cu persoanele tratate în mod diferit și că acest tratament nu este justificat obiectiv sau rezonabil, ci este rezultatul discriminării așa cum este ea prevăzută de art.14 din Convenție și OG 137/2000.
Potrivit art.3 din nr.OG8/2007, alariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Reclamanții nu au făcut dovada situației comparabile în ce privește riscurile funcției, incompatibilități și interdicții între situația lor și situația personalului auxiliar din cadrul DNA și DIICOT, astfel că afirmația acordării unei importanțe vădit superioare activității desfășurată de aceștia din urmă este nedovedită. Nu se poate dovedi de asemenea nici faptul că cele două categorii prestează același tip de muncă sau o muncă egală, având în vedere atribuțiile specifice pe care le îndeplinesc cei care își desfășoară activitatea în cadrul DNA și DIICOT.
În raport de cele ce preced, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul procesual ales în A I, P-ța - -, nr.24, jud.A, împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Alba cu sediul în A I, P-ța - -, nr.24, jud. A și Curtea de Apel Alba Iulia cu sediul în A I, P-ța - -, nr.1, jud. A
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul in B,-, sector 5 prin DGFP A cu sediul în A I,-, jud. A ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 15.09.2008.
Președinte JUDECĂTOR 3: Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
- - - -
Asistenți Judiciari
- - - -
Grefier
- -
Red.MS
Tehnored.TM/ 41 ex
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Doriani Ana, Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
