Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 165/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.165/2008
Ședința publică din 8 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana judecător
- - - președinte secție
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții, T, -, -, C în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL SIBIU, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, pârât MINISTERUL FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care față de actele și lucrările de la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA, sub dosar nr-, reclamanții, T, -, -, și C au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL SIBIU, Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Finanțelor solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce s pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008, de un consilier juridic asimilat magistraților iar personalului auxiliar asimilat funcționarului public sau asimilat personalului contractual din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate, potrivit nr.OG9/2000
- să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plății către Ministerul Justiției;
- să fie obligat pârâtul Ministerul Justiției să vireze către pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa sumelor necesare efectuării plății iar aceasta din urmă la rândul ei să vireze către TRIBUNALUL SIBIU sumele necesare plății către reclamanți;
- să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze pentru fiecare reclamant mențiunile cuvenite în carnetul de muncă;
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii lor au arătat că fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, cu excepția reclamantei, care este referent, și că funcționează în cadrul Tribunalului Sibiu.
În această calitate reclamanții au arătat că se consideră discriminați în raport cu personalul de specialitate juridică asimilat magistraților și cu personalul auxiliar asimilat funcționarului public sau personalului contractual din cadrul Ministerului Justiției, întrucât acestora din urmă li s-a acordat, prin diferite ordine ale ministerului justiției, sume deosebit de mari, cu titlu stimulente din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, în raport cu sumele primite de magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin S, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând lipsa calității sale procesual pasive. În acest context, a susținut că atât acest minister cât și Ministerul Justiției au calitatea de ordonatori principali de credite bugetare și că în cadrul litigiilor de muncă, raporturile de serviciu există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, întrucât pretențiile formulate nu au temei legal deoarece reclamanții sunt salarizați conform prevederilor legale cu caracter special, în vigoare. De asemenea a arătat că, potrivit Decretului nr.92/1976, în cartea de muncă sunt evidențiate doar retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta și nicidecum stimulentele care nu fac parte din retribuție.
Ministerul Justiției a solicitat, în temeiul art.115-118 Cod proc.civ. respingerea acțiunii reclamanților cu motivarea că în speță, nu este vorba de discriminare deoarece reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești iar categoria față de care se consideră discriminată o reprezintă funcționarii publici sau personalul contractual din cadrul Ministerului Justiției.
În plus, a arătat că ordinele enumerate de reclamanți în acțiunea introductivă se referă la toate categoriile de personal din cadrul ministerului și nu pot constitui probe utile și concludente pentru a demonstra starea de discriminare. Totodată, legea recunoaște ordonatorilor de credite doar o posibilitate de a acorda aceste premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului, neexistând nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui salariat din sistemul judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin S, se constată că este fondată având în vedere că atât acest minister cât și pârâtul Ministerul Justiției au calitatea de ordonatori principali de credite iar în sarcina pârâtului nu poate fi reținută nici o obligație de despăgubire față de reclamanți, care sunt în raporturi de muncă cu pârâții de ord.1-3, nu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Față de aceste motive, Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin S, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fond, se constată că pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții, cu excepția reclamantei care este referent au calitatea de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Sibiu, fiind salarizați conform nr.OG8/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției a emis în perioada 2006-2008, mai mulate ordine prin care a acordat diferite stimulente personalului din cadrul Ministerului Justiției, ordine care nu se refereau la magistrați și la personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Referitor la existența discriminării, instanța reține că nu orice diferență de tratament echivalează cu o discriminare și că pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial iar dacă o astfel de distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Or, în speță, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești iar categoria față de care se consideră discriminată o reprezintă funcționarii publici sau personalul contractual din cadrul Ministerului Justiției.
Prin urmare, pretențiile reclamanților sunt nejustificate, în condițiile în care aceste stimulente au fost acordate doar personalului din cadrul ministerului.
Nu sunt aplicabile în speță nici prevederile art.16 al.1 din Constituția României și nici art.23 al.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care face referire la drepturile salariale și sporuri, atâta timp cât angajatorul își respectă obligația prevăzută de art.40 al.2 lit. c Codul muncii iar pe de altă parte salariații instanțelor beneficiază și ei de stimulente constituite în baza Legii nr.146/1997, acordate de angajator în funcție de performanțele fiecăruia. Așadar, nu poate fi vorba de discriminare atâta timp cât măsurile de recompensare au vizat și vizează și în continuare și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești.
De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821/2008 statuând că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de aspectele de fapt și de drept de mai sus, Curtea va dispune respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice B, prin S cu sediul în S,- - 32 jud.
Respinge acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții, T, -, -, și C, toți cu domiciliul procesual ales la TRIBUNALUL SIBIU,--13, jud.S împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL ALBA IULIA, cu sediul în A I, nr.1 jud. A și TRIBUNALUL SIBIU, cu sediul în S,-, jud. S și Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8.12. 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - -
Asistenți judiciari,
- - - -
Grefier,
- -
Red.SM.
Tehnored.TM/ 5
ex
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
