Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1672/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1672
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 470/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, G și pârâții-intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, recurentul solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 470 din 5 mai 2009 Tribunalului C-S s- admis acțiunea formulată de reclamanții, G, împotriva pârâtelor Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S, și Consiliul Național pentru Combatere Discriminării
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S să calculeze și să plătească reclamanților despăgubirile cauzate de discriminare, egale cu contravaloarea drepturilor salariale rezultate din diferența dintre salariul efectiv plătit reclamanților și cel prevăzut în Anexa lit.a pct. 6 -13 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.27/2006, de la data intrării în vigoare a ordonanței, respectiv 10.04.2006, la zi și în continuare până la data eliminării discriminării, cu reactualizarea despăgubirilor în funcție de indicele de devalorizare monetară, dintre data nașterii dreptului și data plății efective.
S-a respins cererea formulată de reclamanți, privind calcularea și plata de dobândă legală la sumele datorate cu obligarea pârâtului Tribunalul C-S să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor de natură salarială mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în ce privește fondul cauzei, că reclamanții, în calitatea lor de judecători la Judecătoria Moldova Nouă, fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod, prin G nr. 27/2006 fiind reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 6-13 de la lit. a din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative însă, cercetând sistemul de salarizare instituit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, este de remarcat faptul că, potrivit art.3 alin.1 din această ordonanță, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței și, conform prevederilor acestei anexe, elementele mai sus menționate de stabilire a salarizării nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare și izolată. Dimpotrivă, aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
De asemenea, s-a reținut că, în cazul procurorilor din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin.1 lit.c din Legea nr. 303/2004) corespunzătoare acestui nivel, ci dispune de o vechime de doar 5 ani (potrivit art.87 alin.2 și art.75 alin.4 din Legea nr. 304/2004).
Ca urmare a acestui fapt, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, ne mai respectându-se criteriile de tratament egal în salarizare, deoarece procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunzătoare nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curt ea de Casație și Justiție, cu toate că nu îndeplinesc condiția de vechime minimă necesară acestui nivel.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare - Curtea de Apel București, secția a VII-a, Decizia civilă nr.2817/R/2006, în Al. "Tratat de dreptul muncii", 207, p. 617).
Deci, s-a considerat că reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1 - 3, art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării, existența discriminării directe a reclamanților rezultând și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii formulate prin prisma motivului de casare prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă și a celui prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
A apreciat recurentul că instanța a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, prin faptul că a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților, în contradispozițiilor legale în vigoare ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 a altor drepturi salariale decât cele consacrate de ordonanță.
A mai arătat că instanța de fond a stabilit în mod eronat că în cazul neacordării drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul încasat de reclamanți și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006 poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor Constituției și Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nefiind vorba de existența vreunei comparații sau cu atât mai puțin a unei analogii între situația magistraților de la instanțele judecătorești și procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, jurisprudența Curții Constituționale exprimându-se constant în sensul că principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 din Constituția României presupune instituirea unui tratament egal pentru situații în care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și că instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, atât timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi.
A mai învederat și dispozițiile art.157 alin.2 din Codul muncii în conformitate cu care "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integrat sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege", așa încât în lipsa prevederii exprese a acestor drepturi în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006, act normativ special care reglementează drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, este evident că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, iar prin soluția sa, instanța a eludat dispozițiile pe care le invocă în argumentarea sa juridică, instituind un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor.
Cât privește reținerea de către instanța de fond a dispozițiilor deciziei nr. 6 din 15.01.2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a arătat recurentul că nu devin incidente în cauză, deoarece se referă la alte drepturi decât cele solicitate prin acțiune.
Intimații nu au depus întâmpinare deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.4 și 9 raportat la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 referitor la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din cadrul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură - prevăzută de art. 68 din Legea nr. 303/2004, republicată - pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte din actul normativ menționat.
La stabilirea coeficienților de multiplicare se au în vedere două criterii, respectiv gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0 - 1 an vechime.
În raport de dispozițiile art.11 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 și de dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt structuri cu personalitate juridică distinctă, iar procurorii din cadrul acestor structuri sunt salarizați potrivit criteriilor 6 - 13 de la lit. A din Anexa I la Ordonanța Guvernului nr.27/2006, în stabilirea indemnizațiilor acestora avându-se în vedere criteriul naturii cauzelor pe care le instrumentează și anume, combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, precum și a corupției.
Ori, în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și, m,ai ales, a atribuțiilor pe care le au diferite categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și de privațiunile inerente fiecărei funcții în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității persoanelor în fața legii și a autorităților publice, garantat de art.16 din Constituție și de reglementările internaționale.
În ce privește susținerea reclamanților, însușită de instanța de fond, în sensul că sunt încălcate dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care consacră principiul nediscriminării, Curtea reține că în conformitate cu jurisprudența europeană, acest articol nu are o existență independentă și nu se poate, așadar, reține încălcarea sa decât dacă aceasta intervine în legătură cu un drept sau cu o libertate consacrate de textul convenției.
Mai mult, se va observa că prin hotărârea pronunțată, tribunalul a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, și în considerarea principiului separației puterilor în stat și în raport de prevederile art.124 alin.3 din Constituția României și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Față de cele arătate, cum tribunalul a pronunțat o sentință cu încălcarea greșită a legii, precum și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului, modificându-se în parte hotărârea recurată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției, declarat împotriva sentinței civile nr. 470/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamanților,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /16.11.2009
Tehnored.: L/ 2 ex./16.11. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
