Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 168
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
- - ASISTENT JUDICIAR
- - ASISTENT JUDICIAR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare acțiunea civilă promovată de reclamanții, -, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta în nume propriu și în calitate de mandatar pentru toți reclamanții, cu împuternicirea depusă la fila 79 dosar; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cererii și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
Reclamanta în nume propriu și în calitate de mandatar pentru ceilalți reclamanți, față de mențiunile de la termenul anterior, arată că nu înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a unor acte normative, ci doar au arătat că art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, lasă soluția la aprecierea instanței. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de arată că a fost chemat în judecată în calitate de expert în materie și de instituție abilitată și învestită să pună în aplicare legislația antidiscriminare, și nu ca pârât.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și depusă în scris la dosar, în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor bănești reprezentând diferențe salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială. Depune concluzii scrise la dosar pe care le reiterează oral și un număr de 6 hotărâri judecătorești ca practică judiciară, pronunțate în spețe similare de alte instanțe din țară. Invocă dispozițiile Ordonanței nr.9/2005, Ordonanța nr.8/2007 și nr.OG10/2007; menționând că potrivit nr.OG10/2007 au fost prevăzute majorări în trei etape, respectiv 5 % începând cu 01.01.2007, cu 2 % începând cu 01.04.2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007, majorări care nu au fost acordate, astfel încât valoarea de referință sectorială nu a fost majorată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de ultimele solicitări, instanța aduce la cunoștința reclamantei prezente că acestea exced cadrului procesual, din moment ce acțiunea a vizat despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel ce li s-ar fi cuvenit prin calcularea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege.
Reclamanta arată că are cunoștință de cadrul procesual și înțelege să susțină în continuare acțiunea conform concluziilor scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la 10.10.2008 pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-, reclamanții, G, și, în calitate de personal auxiliar de specialitate și personal auxiliar conex de specialitate la Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Judecătoria Bacău, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Economiei și Finanțelor acordarea de despăgubiri reprezentând diferențe salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcții de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile prevăzute de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
- pentru perioada 1.10.2004-31.12.2004 la valoarea de referință sectorială de 238 lei conf. OUG123/2003;
- pentru perioada 1.01.2005-30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264,57 lei conf. OG9/2005;
- pentru perioada 1.10.2005-31.01.2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conf. OG9/2005;
- pentru perioada 1.02.2006-31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conf. OG3/2006;
- pentru perioada 1.09.2006-31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei conf. OG3/2006;
- pentru perioada 1.01.2007-31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei conf. OG10/2007;
- pentru perioada 1.04.2007-30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei conf. OG10/2007;
- pentru perioada 1.10.2007-31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei conf. OG10/2007;
Au mai solicitat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării acestor plăți.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că:
În conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din OG134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite,din cadrul autorității legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că " valoarea de referință sectorială prevăzută la alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
OUG nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterii legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art. 3 alin.4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că " statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Dispozițiile prevăzute în art. 3 alin.1 din OUG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute de legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele nr. 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. i se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
În final, reclamanții au solicitat judecata în lipsă în baza art. 242 pct. 2. pr. civ.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 3.11.2008 ( 63 ), pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 10.10.2005 și ca nefondată pentru restul perioadei justificat de următoarele: - art. 1 alin.2 și art. 27 alin.1 din OUG137/2000 pe care-și întemeiază reclamanții acțiunea au fost declarate neconstituționale prin decizia din 3.07.2008 a Curții Constituționale; - prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau prevederea într-un alt cuantum î beneficiul altei categorii profesionale retribuită tot de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un tratament diferențiat și oricum excede cadrului instituit de OG137/2000; - personalul auxiliar de specialitate, pornind de la valoarea de referință sectorială ( 1.140.000 lei Rol ) prev. de art. 1/1 din Legea 50/1996, forma actualizată la 20.05.2002, a beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială conform OG 23/2005, întrucât începând cu 1.01.2003 persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite au beneficiat doar de o indemnizație fixă ( art. 5 din Legea 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG24/2000 ).
A formulat întâmpinare și ( fl.67 ) invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive justificat atât de faptul că nu poate fi obligată a plăti despăgubiri reclamanților - așa cum se solicită în acțiune - lipsind orice raport juridic cu aceștia, cât și de modificările aduse OG137/2000 prin OUG75/2008.
La termenul din 3.11.2008, din oficiu, instanța a solicitat Curții de APEL BACĂU să comunice pentru fiecare reclamant data angajării, calitatea și dacă mai este angajat; cu adresa 4421/30A/18.11.2008 s-au înaintat relațiile solicitate; totodată, s-a cerut reclamantelor prezente să precizeze dacă prin sintagmele folosite în acțiune s-a intenționat a se invoca neconstituționalitatea unor acte normative ori a unor prevederi ale acestora; cum acestea au solicitat un termen pentru ca prin mandatar comun al tuturor reclamanților să formuleze astfel de precizări, instanța a dispus citarea reclamanților cu această mențiune.
La termenul din 24.11.2008, reclamanta, în nume propriu și ca mandatar al celorlalți reclamanți - conf. împuternicirii de la fl. 79 - a formulat în scris precizări ( fl. 131 ) în sensul că nu au înțeles să invoce vreo excepție de neconstituționalitate; totodată a depus concluzii scrise răspunzând excepției prescripției invocată de Ministerul Justiției și, pe fond, a mai solicitat și acordarea indexărilor de 18 % cuvenite pentru anul 2007 conform OG10/2007.
Cum aceasta constituie o cerere nouă făcută după începerea dezbaterilor - caracter asupra căruia a fost atenționată reclamanta - în temeiul art. 132 cu ref. la art. 134, 129 alin.6 pr.civ. a principiilor echității procesuale, publicității și contradictorialității și pentru respectarea dreptului la apărare al pârâților, instanța nu o va soluționa, nefiind legal investită cu această nouă pretenție.
* Examinând cauza inițial prin prisma excepțiilor invocate, conform art. 137.pr.civ. prezenta instanță constată:
1) caracterul întemeiat al excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.10.2005, fondat pe următoarele considerente: - potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit."c" munciicererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
În cauză dreptul la acțiune s-a născut pentru valoarea de 238 lei la data intrării în vigoare a OUG123/2003, respectiv 1.01.2004, iar pentru cea de 264,7 lei la data intrării în vigoare a OG9/2005, respectiv ianuarie 2005.
Prin urmare, cum nu s-a invocat și nici dovedit vreo situație care să fi determinat suspendarea ori întreruperea cursului prescripției, și cum acțiunea a fost promovată abia la 10.10.2008 ( conform datei certe de pe acțiune ), se constată că prescrierea a operat pentru perioada 1.10.2004-10.10.2005; în consecință excepția va fi admisă, iar acțiunea vizând această perioadă respinsă ca prescrisă. 2) caracterul întemeiat al excepției lipsei calității procesual pasive a justificat de următoarele: - calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel de la care se solicită obligarea în baza raportului juridic dedus judecății; - în condițiile în care în cauză s-a solicitat obligarea pârâților, printre care și a la plata unei despăgubiri reprezentând diferențe de drepturi salariale, iar reclamanții nu au cu acest pârât raporturi juridice contractuale ( nu sunt angajați aflați în subordinea acestui minister ), nu poate fi angajată nici o obligație a acestuia. - nici în condițiile în care această parte stă în proces în temeiul art. 27 din OG137/2000 republ. ( așa cum s-a precizat și premergător dezbaterilor ), față de dispozițiile art. 19 alin.3 din OG137/2000 introduse prin OUG75/2008, nu mai are competență a-și exprima părerea de specialist ( așa cum a susținut această parte și în întâmpinare ); mai mult, și într-o asemenea situație, citarea se dispunea de către instanță din oficiu sau la solicitarea reclamanților, fără a trebui ca acțiunea să fie formulată în contradictoriu cu
Prin urmare excepția va fi admisă, iar acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât respinsă pentru lipsa calității sale procesual pasive
* Pe fond se constată caracterul neîntemeiat al pretențiilor deduse judecății justificat de următoarele considerente:
Într-adevăr prin OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, s-a modificat și completat legea 50/1996, introducându-se printre altele și art.1^1 care la alin. (1) prevedea că (---) salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești - deci și cele ale reclamanților - se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, reclamanții pierd din vedere un aspect determinant în fundamentarea cauzei, respectiv faptul că aceste dispoziții nu au rămas până în prezent în respectiva formă astfel încât să se poată verifica dacă în timp, plecând de la aceeași situație ( aceeași valoare de referință ), li s-a aplicat un tratament diferențiat.
Astfel, prin OG23/2005 - modif.și aprobată prin Legea 100/2005 - în vigoare începând cu 4.02.2005, s-a prevăzut expres în alin.1 al art.2 căaloarea de referință sectorială prevăzută înanexa nr. 2 (în care se regăsește categoria din care fac parte reclamanții )la Legeanr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
Prin urmare legiuitorul, printr-un act normativ cu putere egală celui anterior, a înțeles să abroge implicit trimiterea generică la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică (---),menționând expres un cuantum concret al valorii de referință sectorialăcare să constituie baza de calcul pentru stabilirea salariilor de bază ale reclamanților; ori din acel moment nu mai interesează modul în care au evoluat salariile pentru funcțiile de demnitate publică la care se raportează reclamanții, situațiile celor două categorii de bugetari devenind distincte și cu evoluție diferențiată.
Trebuie remarcat și faptul că revenirea la situația anterioară modificării introduse prin OG83/2000 a survenit astfel cu respectarea tuturor regulilor și principiilor instituite de Legea 24/2000, republ. cu modif.
Se mai impune a se reține și faptul că s-a respectat și principiul drepturilor câștigate prin OG83/2000, dovada constituid-o tocmai faptul că reglementarea din OG23/2005 a pornit de la valoarea de referință pretinsă de reclamanți pentru perioada oct.-decembrie.2004 - respectiv de 2.380.593 lei Rol ( 238 lei Ron ) - și nu de la una diminuată;
Prin urmare, în acest context, dispozițiile art.39 din OUG27/2006 - ce au majorat în două tranșe valoarea de referință sectorială anterioară - și cele ale art.3 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar (---) - criticate de reclamanți ca încălcând principiile instituite de 3 alin.4 din Constituție și normele de tehnică legislativă - nu sunt susceptibile de astfel de critici, ci au survenit firesc în continuarea procesului început cu actul normativ deja menționat.
De asemenea, nici pentru persoanele ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite în cadrul autorităților legislativă și executivă, indemnizațiile nu li s-au mai determinat, începând cu 1.01.2003, în baza valorii de referință sectorială, ci au beneficiat de o indemnizație fixă conform OUG24/2000; ori la aceasta s-au aplicat creșterile acordate prin OG9/2005, OG3/2006 și OG10/2007 și nu la o valoare de referință sectorială.
Nefiind vorba deci despre nici un tratament diferențiat între situații analoage ori compatibile, nu se poate reține incidența unei situații discriminatorii care să justifice acordarea de despăgubiri; în acest context trebuiesc menționate și dispozițiile Curții Constituționale din Deciziile 818-821/2008 ce exclud competenței instanței dreptul de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii.
În atare împrejurări acțiunea pentru perioada pentru care nu a operat prescripția urmează a fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 274.pr.civ. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.2005 și respinge ca prescrisă acțiunea pentru respectiva perioadă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD și respinge ca atare acțiunea față de aceste părți.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, G, toți cu domiciliul ales la sediul Curții de APEL BACĂU din B,-, jud.B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL BACĂU cu sediul în B,-, jud.B, TRIBUNALUL BACĂU cu sediul în B,-, jud.B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, str. P-țaWalter, nr.1-3, sector 1, vizând perioada ulterioară datei de 10.2005.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 24 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
red. / 27.11.2008
tehnored.BC/ 52 ex/27.11.2008
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
