Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1769/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1769/R-CA
Ședința publică din 25 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr. 282 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatul- reclamant, personal și intimatul- pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții- pârâți și intimatul- pârât Tribunalul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul- reclamant a depus la dosar xerocopie de pe decizia civilă nr. 952/R-CA, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr- și copie de pe decizia nr.-, emisă de Casa Județeană de Pensii Acesta susține că nu a solicitat de la Tribunalul Vâlcea adeverință, iar recalcularea pensiei s-a făcut în anul 2008.
Părțile prezente susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentanta intimatului - pârât Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Intimatul- reclamant solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Vâlcea, Casa Națională de Pensii, Casa Județeană de Pensii V și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să se dispună obligarea primilor patru pârâți la plata unor despăgubiri bănești pentru ultimii trei ani, respectiv perioada august 2005 și până în prezent, precum și în continuare până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sume ce urmează să fie indexate cu coeficientul de inflație pe întreaga perioadă și până la data plății efective și integrale.
Reclamantul a precizat că despăgubirile solicitate reprezintă drepturile neîncasate ca urmare a neluării în calculul pensiei de serviciu a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la venitul brut lunar ca judecător în activitate și raportat la coeficientul de 82 % din venitul brut pentru stabilirea pensiei de serviciu (peste 27 ani vechime neîntreruptă ca judecător).
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamantul a precizat că a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor pretinse și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat ca judecător în perioada 17 septembrie 1973 - 1 decembrie 2000 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Tribunalul Vâlcea, pensionându-se ca urmare a unui infarct de miocard.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și altor drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiau de un spor de 50 % din salariul brut lunar, tex de lege care a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/29.08.2000 ce constituie o ordonanță ordinară prin care au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, ce reglementau domeniile care nu puteau face decât obiectul legilor organice.
S-a susținut de reclamant că nr.OG83/2000 este neconstituțională, contravenind dispozițiilor constituționale în vigoare la acea dată și în prezent, prin depășirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice.
Sporul de 50 % corelativ la pensia de serviciu, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul Protocolului adițional nr.l la CEDO semnat de România, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 a fost lipsit în mod nelegal de proprietatea asupra acestui bun, ca o măsură nejustificată prin adoptarea nr.OG83/2000 care este neconstituțională, respectiv nu poate abroga sau modifica o lege organică.
Totodată, reclamantul a arătat că a primit sporul de mai sus până la data pensionării, respectiv 01.12.2000, dar nu a fost luat în calcul la stabilirea pensiei de serviciu, menționând că restrângerea acestui drept putea fi dispusă numai dacă ar fi fost necesară pe motiv de utilitate publică. În acest sens s-a arătat că măsura este disproporțională cu situația care a determinat-o, măsura de abrogare aducând atingere însăși existenței dreptului.
De asemenea, reclamantul a învederat faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, a constatat că magistrații au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, această decizie fiind obligatorie potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la practica judiciară, atât anterioară cât și cea posterioară deciziei de mai sus, reclamantul a învederat că este în sensul acordării acestor drepturi.
Întrucât cererea formulată vizează un drept de creanță ce are ca obiect drepturi bănești, fiind supusă prescripției extinctive de trei ani prevăzută de art.3 din Decretul nr.167/1958, reclamantul a precizat că pentru acest motiv solicită drepturile bănești pe ultimii trei ani, începând cu luna august 2005.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor au fost invocate dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2000 abrogată prin Legea nr.188/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare și alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite de natura obligației din titlul executoriu pe care reclamantul urmează să-l obțină prin admiterea cererii de față.
S-a mai arătat că pentru plata drepturilor solicitate este necesară includerea sumelor în bugetul Casei Naționale de Pensii și corelarea cu bugetul Casei, în calitatea lor de ordonatori de credite și transmiterea sumelor necesare în bugetul Caselor Județene de Pensii, în speță Casa Județeană de Pensii
Pârâta Casa Județeană de Pensii Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a stabilit pensia de serviciu a reclamantului în baza adeverinței emisă de Tribunalul Vâlcea în care se menționează expres veniturile brute realizate de acesta și în consecință nu poate fi obligată la plata despăgubirilor solicitate.
S-a mai arătat că în cazul în care Tribunalul Vâlcea va fi obligat la emiterea unei noi adeverințe privind veniturile brute realizate de reclamant, Casa Județeană de Pensii va putea revizui pensia de serviciu în baza acestei adeverințe.
Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepție de necompetență materială a tribunalului, arătând că potrivit dispozițiilor art.3 pct.4 Cod procedură civilă, curțile de apel judecă în orice alte materii date de lege în competența lor, iar potrivit art.l alin.l din nr.OUG75/2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.
În consecință, s-a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, în temeiul art.158 alin.l și 3 Cod procedură civilă.
În cauză a formulat întâmpinare și Ministerul Economiei și Finanțelor care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, au fost invocate două excepții, respectiv excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu privire la excepția de necompetență materială a instanței s-a arătat că potrivit nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că între părțile în litigiu și Ministerului Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă. S-a menționat că în mod corect și legal cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva unității angajatoare, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților, întrucât plata salariului și a altor drepturi salariale este în sarcina angajatorului și orice culpă poate fi reținută doar în sarcina acestuia.
De asemenea, s-a arătat că Tribunalul Vâlcea, în calitate de angajator, are obligația legală de a acorda drepturile salariale în măsura în care acestea se cuvin.
Totodată, s-a menționat că un rol important în stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului îl are și președintele Curții de APEL PITEȘTI, conform prevederilor art.10 din nr.HG 387/2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor a precizat că la propunerea ordonatorului principal de credite va introduce modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat în volumul și structura Ministerului d e Justiție.
S-a mai învederat faptul că cererea de chemare în judecată urmează să fie analizată și sub aspectul prevederilor nr.OUG75/2008 - art.III.
Pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că această instituție are în subordine Casele Județene de Pensii și Casa de Pensii a Municipiului B, denumite generic Case Teritoriale de Pensii, unități cu personalitate juridică potrivit art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și art.2 din nr.HG13/2004.
Au fost invocate prevederile art.24 lit.e din nr.HG13/2004, în conformitate cu care casele teritoriale de pensii stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora potrivit legii, precum și dispozițiile art.82 alin.2 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. În consecință, nu are competența de a stabili drepturile individuale de asigurări sociale ale asiguraților și nici de a emite decizii de pensionare, aceste atribuții revenind caselor teritoriale de pensii care dețin și întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de pensie a reclamantului.
Pe fondul cauzei, s-a atât că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996 nu mai poate să fie pretins și nici acordat, deoarece a încetat să existe după data de 1 octombrie 2000, când a intrat în vigoare abrogarea expresă a acestui articol de lege, dispus prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001. În consecință, solicitarea reclamantului de a i se calcula la pensia de serviciu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu august 2005 și până în prezent, nu are temei legal.
Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 15.09.2008, tribunalul a constatat că este competent să soluționeze cauza în primă instanță, în raport de prevederile art.1 din nr.OUG75/2008, acțiunea având ca obiect recalcularea pensiei.
Prin sentința civilă nr.282 din 11 martie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și a admis acțiunea, în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Vâlcea, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii V la plata către reclamant a unei diferențe de pensie de serviciu de 56.679 lei, ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea introdusă împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile art.14 din nr.HG1275/2005 potrivit cărora, tabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor de serviciu prevăzute la art.82, 84 și 85 alin. 2 și 3 din lege se efectuează de către casele teritoriale de pensii.
Referitor la pârâta Casa Națională de Pensii, instanța a constatat că această instituție are calitate procesuală pasivă.
Potrivit prevederilor art.13 alin.l din nr.HG1275/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004 referitoare la pensiile de serviciu, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă:
a) actele necesare stabilirii pensiei, conform prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute în normele de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul Ministrului și Solidarității Sociale nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare;
b) adeverința-tip pentru pensia de serviciu, conform anexei nr.1 sau, după caz, anexei nr.2 la prezentele norme metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării.
Persoanele prevăzute la art.82 alin.(5) din lege vor prezenta o adeverință din care să reiasă că au fost eliberate din funcție din motive neimputabile lor, iar adeverința-tip pentru pensia de serviciu va fi completată conform anexei nr.3 la prezentele norme metodologice. Această adeverință va fi întocmită de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcție și va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.
De asemenea, potrivit disp.art.18 alin.1 din aceeași hotărâre de guvern, în aplicarea prevederilor art.85 alin.2 și 3 din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabilește următoarea procedură:
a) Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției listele cu titularii pensiilor de serviciu aflați în plată în luna decembrie a fiecărui an;
b) instituțiile publice prevăzute la lit.a) transmit adeverințele nominale, întocmite conform anexelor nr.4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică la casele teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.
Față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că prin prezenta acțiune se solicită drepturi bănești rezultate din actualizarea pensiei de serviciu în raport de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la venitul brut lunar ca judecător în activitate și raportat la coeficientul de 82 % din venitul brut pentru stabilirea pensiei de serviciu, instanța a reținut că are calitate procesuală pasivă și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a lucrat în calitate de judecător, în perioada 17 septembrie 1973 - 1 decembrie 2000, funcționând la Judecătoria Râmnicu Vâlcea și la Tribunalul Vâlcea, având o vechime în funcția de judecător de 27 de ani.
Prin decizia nr.-/11.05.2005, emisă de Casa Județeană de Pensii V, a fost actualizată pensia de serviciu a reclamantului, acordată conform Legii nr.303/2004, stabilindu-se o pensie de serviciu în cuantum de 3489 lei, începând cu data de 01.01.2005. De asemenea, prin deciziile ulterioare nr.-/10.04.2007 și nr.-/01.08.2008, Casa Județeană de Pensii Vaa ctualizat pensia de serviciu a reclamantului, stabilindu-se o pensie în cuantum de 4679 lei începând cu data de 01.01.2007 și 6409 lei începând cu data de 01.04.2008.
La stabilirea pensiei de serviciu, prin deciziile menționate mai sus nu s-a avut în vedere sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate în conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr.50 /1996, spor care a fost reglementat și prin art.231din Legea nr.56/1996.
Prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a dispus abrogarea art.47 din Legea nr.50 /1996, această ordonanță fiind aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin decizia în interesul legii nr.21/10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constat că judecătorii, procurorii și magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție că prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.100 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României. S-a arătat că abrogarea art.47 din Legea 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ. În acest sens s-a menționat că norma de nivel inferior, respectiv art.42 din OG83/2000 - lege ordinară, prin care a fost abrogat art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată - lege organică.
Totodată, în ceea ce privește neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.56/1996 și art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, s-a statuat că intră în competența Curții Constituționale numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revine prin interpretarea "pe a contrario" a art.147 alin.1 cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept prin soluțiile pronunțate în deciziile în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a constatat că magistrații au dreptul la spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. Prin urmare, se impunea ca la calculul pensiei de serviciu cuvenită reclamantului în baza art.82 din Legea nr.303/2004 să fie avut în vedere și acest spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin adresa nr.1190/22.10.2008, Tribunalul Vâlceaa comunicat faptul că reclamantul dacă se mai afla în activitate, luând în considerare sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.08.2005 și până în prezent, ar fi beneficiat de următorul venit brut:01 august 2005-5960 lei; 01 ianuarie 2006-6172 lei; 01 ianuarie 2007-8151 lei; 01 aprilie 2008-10606 lei; 01 octombrie 2008-10818 lei.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil, a rezultat că diferența de pensie cuvenită reclamantului pe perioada ultimilor 3 ani, luând în considerare sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, este de 56.679 lei.
Față de aceste considerente, acțiunea a fost admisă, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Valcea, Casa Națională de Pensii și Casa Județeană de Pensii V să plătească reclamantului suma de 56.679 lei, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății efective, având în vedere că acesta a suferit un prejudiciu prin neacordarea sumei menționate, ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Pentru motivele expuse anterior a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr.282/11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au formulat în termen recurs pârâții Casa Județeană de Pensii V, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale () și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, pârâta Casa Județeană de Pensii V, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu are calitate procesuală pasivă, având calitate de ordonator terțiar de credite și nu de ordonator principal, calitate ce aparține
De asemenea, întrucât magistraților în activitate nu li s-a majorat indemnizația brută lunară prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pe cale de consecință nu se pot actualiza nici pensiile de serviciu ale magistraților pensionați, nefiind întrunite condițiile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004.
Susține pârâta că nu i-au fost comunicate de către Ministerul Justiției și Libertăților adeverințele nominale tip cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, fără de care nu se poate efectua aceste actualizări conform art.18 din nr.HG1275/2005 privind normele de aplicare, iar potrivit art.20 din aceste norme, răspunderea cu privire la datele din adeverința tip revine instituției care eliberează aceste adeverințe.
De aceea pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului.
La rândul său, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul pârâta susține că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu intră în atribuțiile sale stabilirea drepturilor individuale de pensie.
de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, iar stabilirea, actualizarea, recalcularea și plata pensiilor de serviciu se efectuează de casele teritoriale de pensii.
Așa fiind, pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
La rândul său, Ministerul Justiției și Libertăților, critică sentința pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În criticile formulate, pârâtul susține ca și celelalte pârâte, lipsa calității procesuale pasive.
În Normele aprobate prin nr.HG1275/2005 a fost stabilită procedura de actualizare a pensiilor de serviciu, potrivit căreia ultima unitate angajatoare a fiecărui pensionar este competentă să elibereze adeverințele prevăzute în anexe, aceasta răspunzând și de conținutul lor.
Ultima unitate angajatoare a reclamantului a fost Tribunalul Vâlcea, astfel încât eliberarea adeverințelor pentru actualizarea pensiilor de serviciu cade în sarcina acestuia.
O altă critică, și care se regăsește și în celelalte recursuri, se referă la faptul că "pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute de art.84 din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate".
Existența unor sentințe judecătorești, prin care s-au obținut de unii judecători drepturile solicitate și de reclamant, respectiv sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu echivalează cu actualizarea automată a pensiei de serviciu, legiuitorul având în vedere majorarea indemnizației brute lunare a unui judecător și procuror în activitate acordate acestei categorii profesionale prin legea specială de salarizare, iar nu majorările obținute prin hotărâri judecătorești.
În considerarea celor de mai sus se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care motivat a solicitat respingerea recursurilor, arătând că în mod greșit nu i-a fost recalculată și actualizată pensia de serviciu, vinovați de această situație făcându-se pârâții.
Examinând criticile formulate de toți pârâții, critici ce vor fi examinate împreună, întrucât conțin aceleași susțineri, se constată că sunt întemeiate, iar recursurile sunt fondate.
Reclamantul în cauza de față, este pensionar conform deciziei nr.-/11 mai 2005, beneficiind de pensie de serviciu.
În Normele aprobate prin nr.HG1275/2005 a fost stabilită procedura de actualizare a pensiilor de serviciu, potrivit căreia ultima unitate angajatoare a fiecărui pensionar este competentă să elibereze adeverințele prevăzute în anexe, acestea răspunzând și de conținutul lor.
În cauză reclamantul a arătat cu ocazia soluționării în fond a recursului, că nu a solicitat o atare adeverință care să prevadă sporul de 50% de la ultimul angajator Tribunalul Vâlcea și nici că ar fi formulat contestație la data când i-a fost calculată pensia, recalculată apoi conform deciziilor depuse la dosar, care pretinde el că nu prevedeau și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În lipsa unei adeverințe emise de Tribunalul Vâlcea, Casa Județeană de Pensii V nu putea efectua o nouă revizuire a pensiei.
Că este așa o dovedește chiar decizia civilă pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în acțiunea prin care reclamantul a solicitat anularea deciziei de pensie nr.-/1 august 2008, privind actualizarea pensiei de serviciu, să se emită o nouă decizie care să cuprindă recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu la care să se adauge și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Tribunalul Vâlcea fiind obligat să elibereze o nouă adeverință cuprinzând sporul mai sus-amintit, pe care să o înainteze către Casa Județeană de Pensii
În considerarea deciziei civile mai sus-amintite, pârâta Casa Județeană de Pensii V a și emis decizia nr.-/14 aprilie 2009, care cuprinde și sporul solicitat de reclamant.
De aceea, Curtea apreciază că susținerile pârâților sunt întemeiate, recursurile sunt fondate și conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, vor fi admise. Pe cale de consecință, casează sentința și pe fond respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul V, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,-, sector 2 și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.282 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Râmnicu V, Cartier Nord,-, -.D,.6, județul V și pârâții TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1, județul V și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, -, sector 5.
Casează sentința și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.10/21.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
