Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1840/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
omânia
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr- cod operator 2928
Decizia civilă nr. 1840
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 619 pronunțată la 9 iunie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C, având ca obiect drepturi bănești - echivalentul primelor încasate în 2008 de personalul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lui la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 16 februarie 2009 la Tribunalul CSs ub nr. 467/115, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C S, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata către fiecare reclamant a echivalentului primelor încasate în anul 2008 de personalul contractual din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu titlu de despăgubiri în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate potrivit OG nr. 9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune și a eventualelor cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței de judecată că recent au fost făcute publice documente prin care a acordat în mod netransparent premii și ajutoare personalului său, deși întreg personalul din instanțe și parchete nu beneficiază de asemenea drepturi; că a acordat personalului său prime de Paști și de C, de Ziua Justiției și Ziua Copilului.
Mai arată că au fost discriminați, posibilitatea ordonatorilor de credite de a acorda premii doar anumitor categorii de personal netrebuind interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, ci în acordarea stimulentelor este obligatoriu ca ordonatorul de credite să respecte principiul nediscriminării.
In drept au invocat dispozițiile art. 5,154, 155 Codul muncii, art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Prin sentința civilă nr. 619 pronunțată la 9 iunie 2009, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească pentru fiecare reclamant despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor plătite în 2008 de către Consiliul Superior al Magistraturii către magistrații și grefierii detașați la, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data acordării primelor către personalul detașat în cadrul și până la data plății efective, a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtelor la plata pentru reclamanți a dobânzii legale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă în condițiile în care a plătit personalului din structura sa premii în condiții apreciate de reclamanți ca discriminatorii și nu a alocat instanțelor banii necesari plății acelorași drepturi.
Sub aspectul fondului a reținut că în cursul anului 2008, atât MJ, cât și a plătit personalului din structura proprie cu diferite ocazii.
A mai reținut că posibilitatea recunoscută ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci acest drept trebuie aplicat nediscreționar.
A apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare existenței discriminării în sensul arătat în doctrină și OG nr. 137/2000, art. 16 din Constituția României, Protocolul nr. 1 și 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și că există persoane aflate în situații comparabile, între acestea nu există egalitate, cauza diferențierii fiind tratamentul aparent inegal, care nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop nu sunt necesare și adecvate.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4,7,9 cod procedură civilă.
Arată că instanța și-a fundamentat soluția pe rațiuni de oportunitate și nu pe considerente de legalitate, printr-o depășire vădită a atribuțiilor puterii judecătorești; că instanța de fond nu are temei legal pentru a proceda la acordarea stimuletelor; că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care reclamanții solicitau plata primelor acordate de; că faptul că președintele, care este un ordonator de credite separat, ce administrează un buget distinct, ar fi acordat în mai multe rânduri în 2008, din anumite fonduri asupra cărora dispune, constituite cu respectarea condițiilor și în limitele prevăzute de lege, premii, ajutoare sau recompense personalului din aparatul propriu ți instituțiilor din subordine nu semnifică plasarea într-o situație discriminatorie a reclamanților, cărora astfel de sume le-ar putea fi acordate dintr-un alt fond, cuprinse într-un buget distinct.
Mai arată că stimulentele nu reprezintă un drept al angajatului, ci o facultate lăsată la latitudinea angajatorului; că prima instanță nu a determinat cuantumul despăgubirilor.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4,7,9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, cu următoarea motivare:
In mod greșit a interpretat și aplicat prima instanță dispozițiile legale care reglementează discriminarea și a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile existenței discriminării.
Potrivit prevederilor Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr. 1008/C/9 iunie 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Fondul astfel constituit este utilizat pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic și administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului justiției, al Institutului Național de, Institutului Național de Expertize Criminalistice și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
au rolul de a recompensa persoanele care în desfășurarea activității și îndeplinirea sarcinilor de serviciu au rezultate meritorii, ordonatorul de credite având posibilitatea largă de apreciere a persoanelor care urmează a fi recompensate, în funcție de anumite criterii.
Ordinul MJ prevăzând anumite criterii pentru acordarea acestora, înseamnă că acest drept nu este unul egal și absolut, ci unul condiționat de îndeplinirea anumitor criterii care diferă în funcție de categoria de personal și anume pentru judecători sunt anumite criterii, pentru celelalte categorii de personal alte criterii, iar persoanele care ar urma să beneficieze de aceste stimulente sunt și ele stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor, în cazul judecătorilor și de Ministrul Justiției pentru personalul din Ministerul Justiției.
Dat fiind scopul stimulentelor, acela de a premia, de a stimula, precum și criteriile largi de apreciere pe care le are ordonatorul de credite fac să nu existe un drept de a fi premiat, ci doar o posibilitate recunoscută ordonatorului de credite de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile stabilite prin norme interne aprobate prin ordinul ministrului.
Mai mult, art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 apreciază ca discriminatorii deosebirile, excluderile, restricțiile sau preferințele pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingere, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții politice.
Aceste condiții de existență a discriminării nu sunt îndeplinite în speță. Câtă vreme nu există nici un drept al angajatului la premiere și nici o obligație a angajatorului de a acorda stimulente tuturor angajaților în același timp, iar criteriile pe baza cărora s-au acordat stimulente unei categorii socio-profesionale din cadrul MJ nu sunt din cele prevăzute de art. 2 din OG nr. 137/2000, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților greșit prima instanță a admis acțiunea reclamanților.
Mai mult, nu este prevăzut prin nici o dispoziție legală un drept al reclamanților de a beneficia de stimulente cu ocazia Zilei Justiției, Zilei Copilului, de Paște sau de C, iar modul cum a înțeles un alt ordonator de credite să dispună de fondurile puse la dispoziția sa, nu poate fi invocată ca discriminatorie în raport cu un alt ordonator de credite - Ministerul Justiției.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul declarat și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 619 pronunțată la 9 iunie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C
Modifică în parte sentința menționată mai sus, în sensul că:
Respinge acțiunea vizând acordarea despăgubirilor în cuantum echiavlent cu primele acordate în anul 2008 către magistrații/grefierii detașați în cadrul.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.12.2009
Primă instanță:
, A - Tribunalul C
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
