Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1864/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1864/R-CM
Ședința publică din 04 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei- -, judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu- -, președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache- -
Grefier- -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Câmpulung,-, județul A, de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,--7, județul A și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și de chematul în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.263/CM din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la 27 noiembrie 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.10.2007, completată și precizată la 14.12.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Casa Județeană de Pensii A, Casa Națională de Pensii, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Muncii si Solidarității Sociale -în calitate de chemați în garanție, solicitând: obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația brută lunară pentru perioada 01-31.10.2004, actualizat cu rata inflației; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să întocmească și să comunice Casei Județene de Pensii, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, adeverințe potrivit disp. art. 81 al.1 din Legea nr.303/2004, nemodificată, care să cuprindă venitul brut în care să se includă și sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pentru recalcularea pensiei de serviciu corespunzătoare acestor perioade; obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să emită și să comunice în termen de 30 zile Casei Județene de Pensii noi adeverințe care să cuprindă indemnizația brută a procurorului în activitate, respectiv media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de către procurorul în activitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de pentru recalcularea pensiei de serviciu pe anii 2005-2007; obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor salariale pe luna octombrie 2004 către primii doi pârâți și la alocarea către Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a sumei reprezentând partea din pensia de serviciu care se acoperă de la bugetul centralizat, urmând a fi obligat acesta din urmă să transfere suma respectivă Casei Naționale de Pensii; obligarea Casei Naționale de Pensii să aloce Casei Județene de Pensii suma necesară plății părții din pensia de serviciu care constituie pensia reclamantului din sistemul public; obligarea Casei Județene de Pensii să recalculeze pensia de serviciu actualizată cu indicele de inflație până la data executării hotărârii și să plătească drepturile bănești în termen de 90 zile de la primirea respectivelor adeverințe de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a pensionat la 1.10.2004, însă a desfășurat în continuare activitate în cadrul Parchetului de pe lângă C de APEL PITEȘTI în cursul lunii octombrie 2004, că pentru această perioadă i se cuvenea sporul de risc și solicitare neuropsihică, că urmare a recunoașterii acestui spor se impune mărirea cuantumului pensiei de serviciu întrucât indemnizația brută lunară a magistratului în funcție în raport de care se actualizează pensia a crescut. Atribuțiile la emiterea adeverințelor în vederea recalculării pensiei de serviciu și comunicării către Casa Județeană de Pensii revin Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI conform disp.art.18 din G:1275/2005; Casa Județeană de Pensii recalculează pensia de serviciu și face plata diferențelor bănești A mai arătat reclamantul că diferența în plus față de pensia de asigurări sociale se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității și Familiei.
În ceea ce privește acordarea sporului solicitare neuropsihică, reclamantul a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, că ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat, abrogare care, la rândul ei a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006, care a abrogat în totalitate nr.OUG177/2002. A mai revelat acesta că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare până la 1.02.2007 când a intrat în vigoare O, nr.8/2007, care a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996 și pe cale de consecință trebuie acordat pentru această perioadă. S-a mai arătat că la data stabilirii acestui drept, în temeiul art.47 din Legea nr.50/1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și solicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat.
Prin întâmpinare, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în disp.art.60, 61 Cod procedură civilă.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat prin întâmpinare excepția calității sale procesuale pasive, arătând că în conformitate cu disp.art.20 din nr.HG1275/2005, răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării judecătorilor și procurorilor revine instituției care eliberează adeverința-tip,iar stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor de serviciu pensiilor de serviciu prevăzute la art.85 al.2 și 3 și 82, 84 din același act normativ se efectuează de către casele teritoriale de pensii, iar nu de către casele naționale de pensii care au alte atribuții expres prevăzute de nr.HG13/2004 și Legea nr.19/2000.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, pe de o parte pentru că începând cu data pensionării raporturile de muncă cu acesta au încetat, pe perioada cât a lucrat nu a beneficiat sporul solicitat, nici magistraților în funcție nu li s-a plătit acest drept salarial, iar pe de altă parte pentru că prin admiterea prezentei acțiuni s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, având în vedere abrogarea dreptului survenită la 1.01.2000.
Pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, arătând că nu există între el și celelalte instituții pârâte nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamantului nu ar fi acordat drepturile bănești pretinse nu conferă automat o garanție legală din partea sa pentru eventualele sume pe care ar trebui să le plătească. Potrivit Legii nr.500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea acțiunii cu următoarea motivare:
În temeiul disp. art.85 din Legea nr.303/2004, pensiile de serviciu ale foștilor magistrați se actualizează anual, în raport de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de către procurorii și judecătorii în activitate, comunicate de instituțiile abilitate în acest sens, în cazul de față Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, răspunderea asupra certitudinii acestor date aparținând unităților emitente. Casa Județeană de Pensii a procedat la actualizarea pensiei de serviciu în raport de adeverințele emise de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI. A mai arătat pârâta că cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, pentru că nu are culpă în modul de actualizare a pensiei reclamantului.
Prin sentința civilă nr.263/CM din 18 martie 2008, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
A fost admisă în parte acțiunea completată și precizată formulată de reclamant și obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească acestuia drepturile salariale reprezentând sporul de solicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 23.10.2004 - 31.10.2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligat să întocmească și să comunice Casei Județene de Pensii Aon ouă adeverință care să cuprindă venitul brut realizat de reclamant pe ultima lună de activitate înainte de pensionare cu includerea sporului mai sus indicat.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și obligat acesta să aloce pârâtului MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fondurile necesare achitării sporului de 50 %.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Aaf ost obligată la recalcularea pensiei de serviciu a reclamantului în raport de noua adeverință eliberată.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție a ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se în acest mod au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc i abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Întrucât abrogarea motivată prin nr.OG83/2000 este nelegală, instanța a admis acțiunea reclamantului având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu septembrie 2004 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat in vigoare nr.OG8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 prevede că abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanț fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamantul a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000, prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua în aplicare cel din urmă text.
S-a mai reținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, care stabilesc că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În consecință, capătul de cerere privind acordarea sporului de solicitare neuropshică a fost admis, însă în ceea ce privește perioada pe care acesta se cuvine reclamantului, tribunalul a apreciat că este 23.10.2004-31.10.2004, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului la acțiune pentru intervalul 01.10.2004-23.10.2004 (data introducerii acțiunii), conform art.283 lit.c Codul muncii.
S-a mai reținut că obligația de plată a acestor drepturi salariale revine Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru că, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr.6298/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, reclamantul și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI până 31.10.2004, iar pe de altă parte, pentru că potrivit art.70 din Legea nr.304/2004 și art.131,132 (3) din același act normativ, intimatul gestionează bugetul Ministerului Public și bugetele parchetelor de pe lângă curțile de apel și tribunale.
În ceea ce privește calitatea de chemat în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sunt în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamant, astfel că cererea de chemare în garanție a acestuia este admisibilă.
Potrivit art.18 al.1 lit.a, b din nr.HG12175/2005, atribuțiile referitoare la emiterea adeverințelor în vederea recalculării pensiei de serviciu și comunicărilor către Casa Județeană de Pensii și răspunderea privind corectitudinea datelor înscrise în acestea revine instituțiilor abilitate descrise la lit.a a acestui articol, în cauză Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI la care reclamantul și-a desfășurat activitatea, iar în baza acestora, Casa Județeană de Pensii actualizează pensia de serviciu. Conform art.18 al.2 din nr.HG12175/2005, actualizarea pensiei de serviciu pentru magistrați se face în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele luni de magistrații în funcție, iar potrivit art.85 al.2 din Legea nr.304/2004, pensia de serviciu a judecătorilor și procurorilor se majorează odată cu majorarea indemnizației brute lunare a unui magistrat în activitate, în condiții identice de funcție, vechime, grad ale instanței respective, cu luarea în considerare în prezent a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Cum procurorilor în funcție la acest moment li s-a recunoscut sporul de 50 % prin hotărâri judecătorești irevocabile, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligat să emită și să comunice Casei Județene de Pensii o nouă adeverință care să cuprindă venitul brut realizat pe ultima lună de activitate înainte de pensionare cu includerea sporului mai sus indicat.
În privința calității de chemat în garanție a, tribunalul a apreciat că aceasta nu are calitate pentru că are atribuții doar de intermediere între instituția la care pensionarul și-a desfășura activitatea și casa teritorială de pensii, potrivit disp.art.18 din nr.HG1275 /2005 și ale nr.OUG100/4.10.2007.
De asemenea, s-a apreciat că nici cererea de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu este întemeiată pentru că acesta nu are nici un fel de atribuții în stabilirea și actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraților, respectiv în administrarea și gestionarea sistemului public de pensii și asigurări sociale, iar casele județene de pensii cărora le revin astfel de atribuții au personalitate juridică.
Pentru motivele expuse anterior, în baza temeiurilor invocate și a disp. art.161 Codul muncii, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a, a admis în parte acțiunea completată și precizată și a obligat pe pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentri perioada 23.10.2004-31.10.2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Instanța a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să întocmească și să comunice Casei Județene de Pensii o nouă adeverință care să cuprindă venitul brut realizat pe ultima lună de activitate înainte de pensionare cu includerea sporului mai sus indicat.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă și a fost obligat acesta să aloce pârâtului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fondurile necesare achitării sporului de 50%.
Pârâta Casa Județeană de Pensii a fost obligată la recalcularea pensiei de serviciu a reclamantului în raport de noua adeverință eliberată.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Împotriva sentinței civile nr.263/CM/18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, reclamantul, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul a formulat, în sinteză, următoarele motive de recurs:
- prima instanță a aplicat în mod greșit data reținerii instituției prescripției dreptului la acțiune și anume 23 octombrie 2007 în loc de 18 octombrie 2007, având în vedere că acțiunea a fost înaintată la prima instanță prin recomandata nr.2152 din 18 octombrie 2007 Oficiului Poștal nr.1 Câmpulung-;
- tribunalul a omis să oblige la plata sporului salarial de risc și suprasolicitare neuropsihică și a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, care este unitatea la care reclamantul și-a desfășurat activitatea;
- prima instanță a omis obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și la întocmirea adeverințelor pentru datele de 1 ianuarie 2005, 1 ianuarie 2006 și 1 ianuarie 2007 cu includerea sporului neuropsihic și înaintarea acestor adrese Casei de Pensii a Județului A și obligarea acestei instituții la plata pensiei legal cuvenite.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul criticilor prezentate.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa formulat, în esență, următoarele motive de recurs:
- prima instanță a reținut în mod greșit că reclamantul a fost angajatul recurentului-pârât pentru perioada 23.10.2004 - 31.10.2004, deși de la data de 01.10.2004 acesta era pensionat conform deciziei de pensionare nr.- din 06.10.2004;
- în mod eronat tribunalul își motivează soluția adoptată pe existența adeverința nr.6298/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, din care rezultă că reclamantul ar fi desfășurat activitate la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI până la data de 31.10.2004, deși această adresă nu a fost eliberată de recurentul-pârât și din ea rezultă că reclamantul a primit compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anul 2007 și nicidecum că ar fi desfășurat activitate pentru perioada 23.10.2004 - 31.10.2004;
- nu se justifică obligarea recurentului-pârât la plata sporului de 50% pentru perioada 23.10.2004 - 31.10.2004 și nici obligarea recurentului-pârât la eliberarea unei noi adeverințe care să cuprindă venitul brut realizat cu includerea acestui spor, în condițiile în care reclamantul nu a mai desfășurat activitate în respectiva perioadă și procurorii în activitate nu au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică anterior lunii octombrie 2004.
Mai mult în dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că pentru ultima lună de activitate înainte de data pensionării reclamantului, a intervenit prescripția extinctivă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.
În drept, recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și-a motivat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat, în sinteză, următoarele motive de recurs:
- prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității invocată de această instituție prin întâmpinarea depusă la dosar, fapt pentru care această excepție este invocată și în faza de recurs, cu motivarea că reclamantul nu a beneficiat de sporul de 50% pe perioada existenței raporturilor de muncă, astfel că nu poate fi calculat acest spor la pensia de serviciu a petentului;
- instanța de fond nu a ținut cont de decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996;
- prima instanță a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În drept, recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.3, 4 și 9 din Codul d e procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat, în esență, o singură critică de nelegalitate prevăzută de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, în sensul că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă care reglementează instituția chemării în garanție și prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 care stabilesc rolul Ministerului Economiei și Finanțelor în domeniul finanțelor publice, acest minister nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate, întrucât nu-i intră în atribuții obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepției invocate de acest recurent-chemat în garanție și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a formulat întâmpinare prin care a precizat că în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a acestei instituții.
Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor promovate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Intimata Casa Națională de Pensii a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se mențină sentința civilă nr.263/CM din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de părțile procesuale.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recursuri și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de reclamantul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, deoarece în mod corect tribunalul a reținut că sporul salarial se datorează din data de 23 octombrie 2007, zi în care a fost înregistrată la această instanță prezenta acțiune.
A doua critică este nefondată, deoarece în mod legal tribunalul a obligat MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 23.10.2004 - 31.10.2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, având în vedere că această instituție este ordonator principal de credite, iar Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este ordonator secundar de credite.
Ultima critică este nefondată, întrucât tribunalul în mod corect a obligat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să întocmească și să comunice Casei Județene de Pensii Aon ouă adeverință care să cuprindă venitul brut realizat de reclamant pe ultima lună de activitate înainte de pensionare, cu includerea sporului mai sus-indicat și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii A la recalcularea pensiei de serviciu a petentului în raport de noua adeverință eliberată.
Rezultă că respectivul spor a fost avut în vedere de prima instanță în ceea ce privește întocmirea adeverinței de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și de asemenea prin obligarea Casei de Pensii a Județului A la plata pensiei legal cuvenită, ținând cont de respectivul spor de 50%.
Recursul promovat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, deoarece în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI până la data de 31.10.2004, așa cum rezultă din adeverința nr.6298/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș. Din această adeverință, rezultă că pentru perioada 14.10.2004 - 31.10.2004, procurorul a beneficiat de 12 zile de concediu de odihnă, ceea ce echivalează cu faptul că acesta se afla în continuare în activitate la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, chiar dacă nu lucra efectiv, fiind în concediu legal. Doar un angajat poate beneficia de concediu de odihnă.
A doua critică este nefondată, deoarece chiar dacă adeverința nr.6298/2007 nu este eliberată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, ci de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, aceasta nu poate să fie ignorată de instanța de judecată, întrucât este un act oficial care își produce efecte.
Așa cum s-a menționat și mai sus, din această adeverință rezultă că în perioada 23.10.2004 - 31.10.2004 reclamantul se afla în concediu de odihnă și nu că ar fi primit compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anul 2007, cum în mod eronat susține recurentul-pârât. Această adeverință se află la fila 42 dosar fond.
Ultima critică este nefondată, întrucât în mod legal tribunalul a statuat că în speță sunt aplicabile prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamant este un drept de creanță, conform actului normativ precizat mai sus.
Chiar dacă se afla în concediu de odihnă, reclamantul beneficia de acest spor de 50% pentru perioada 23.10.2004 - 31.10.2004.
De asemenea, în mod legal tribunalul a reținut instituția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că a admis acțiunea pentru perioada 23.10.2004, ținând cont că petitul a fost înregistrat la data de 23.10.2007, calculându-se în mod corect termenul general de prescripție de 3 ani.
În cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, întrucât prima instanță nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțându-se în limitele investirii și în raport de probele de la dosar ce au fost coroborate.
De asemenea, Curtea constată că nu sunt aplicabile nici prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală.
Recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât acțiunea promovată de reclamantul nu este inadmisibilă, deoarece chiar dacă reclamantul nu a beneficiat de acest spor pe perioada existenței raporturilor de muncă, acestuia i-a fost recunoscut dreptul la primirea sporului prin sentința pronunțată de tribunal în mod legal, astfel că sub acest aspect prezentul petit este admisibil.
A doua critică este nefondată, întrucât decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat și în interesul reclamantului că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Or, în speță reclamantului i-a fost acordul sporul de 50% pentru perioada 23.10.2004 - 31.10.2004, adică după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, conform deciziei în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Ultima critică este nefondată, deoarece prima instanță a dispus ca Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, să aloce fondurile necesare achitării sporului de 50% pentru petentul, fonduri ce trebuie să se regăsească în bugetul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, astfel ca această instituție să poată să aducă la îndeplinire dispozitivul sentinței sub acest aspect.
De asemenea, în mod legal s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație până la data plății efective pentru acoperirea în totalitate a prejudiciului provocat reclamantului pentru neplata sporului de 50% în perioada 23.10.2004 - 31.10.2004.
Curtea constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.3 din Codul d e procedură civilă, deoarece hotărârea pronunțată de tribunal nu s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, întrucât prima instanță nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci doar s-a pronunțat asupra obiectului statuat prin acțiunea promovată de reclamant și completată de acesta în raport de probele de la dosar și de actele normative aplicabile în materie.
Nici dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu operează în speță, deoarece tribunalul a pronunțat o hotărâre legală.
Recursul promovat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A este nefondat, deoarece potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului referitoare la pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale actelor normative privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel că în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare plății sporului de 50% în favoarea reclamantului, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamant.
Curtea constată că în raport de prevederile art.19 din Legea nr.500/2002, în mod corect în baza art.60-63 din Codul d e procedură civilă a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat acest minister să aloce pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fondurile necesare achitării sporului de 50% în favoarea reclamantului.
Sub acest aspect, în litigiu nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, tribunalul pronunțând o hotărâre legală.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respinse ca nefondate recursurile promovate de reclamantul, pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.263/CM din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Câmpulung,-, județ A, de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,--7, județ A și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și chematul în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.263/CM din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimați fiind pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în Pitești, str.-, nr.38, județ A și chemații în garanție CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,-, sector 2 și MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE, cu sediul în B, str.- -, nr.2-4, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.9/04.01.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
