Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1889/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1889/R-CM
Ședința publică din 08 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.572 din 26 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza împuternicirii nr.3870/III/5/2009, lipsind recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de V și intimații-reclamanți G.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Având cuvântul asupra recursului formulat de chematul în garanție, solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții G, G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la plata unor despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariu, conform art.47 din Legea nr.50/1996, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 16 ianuarie 2008 și în continuare, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților. S-a solicitat și obligarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt conducători auto în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și parchetelor arondate, fiind asimilați personalului auxiliar de specialitate, și că prin sentința civilă nr.44/F-CM/30.09.2008 a Curții de APEL PITEȘTI le-a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA să plătească diferențele de drepturi salariale reprezentând, printre altele, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 22.01.2006 - 16.01.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul brut lunar, iar acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/29.08.2000, deci printr-o ordonanță obișnuită, fiind încălcate dispozițiile art.144 din Constituția României, ce reglementau strict domenii care nu puteau face decât obiectul legilor organice.
Au mai arătat reclamanții că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008, a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul - și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, pentru perioada anterioară datei de 1 martie 2009 și ca lipsită de obiect pentru perioada ulterioară acestei date, pe considerentul că temeiul juridic invocat de către reclamanți, art.47 din Legea nr.50/1996, a fost abrogat total și explicit prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Susținerile reclamanților, conform cărora au fost încălcate prevederile constituționale, sunt vădit neîntemeiate, deoarece potrivit art.115 din Constituția revizuită, Guvernul are competența legislativă delegată de a interveni prin ordonanțe simple în baza unei legi speciale de abilitare în materii ce nu fac obiectul legilor organice, or Legea nr.50/1996 nu face parte din categoria legilor organice.
A mai susținut pârâtul că nu se poate dispune plata în continuare a acestui spor, întrucât prin Ordinului nr.525/3 martie 2009 al Procurorului - al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a dispus acordarea sporului respectiv personalului auxiliar de specialitate din parchete începând cu data de 1 martie 2009.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, arătând că între reclamanți și Statul Român nu există raporturi de muncă. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, întrucât ordonatorul principal de credite al reclamanților nu a prevăzut acordarea acestor sporuri de stres calculate la salariul de bază.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, arătând că se realizează o imixtiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative prin pronunțarea unei hotărâri prin care se constată că un text de lege este sau nu în vigoare.
Prin cererea formulată, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a chemat în garanție pe Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, în situația admiterii acțiunii, chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009.
Prin sentința civilă nr.572/26.05.2009 a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA să plătească reclamanților sporul de risc și de solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 16.01.2008 - 01.03.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% în continuare, ca fiind rămas fără obiect.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamanții au calitate de personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și pretind că li se cuvine sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, față de dispozițiile art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art.VI din nr.OG9/1997 și modificată prin nr.OG56/1997, nr.OUG75/1997 și Legea nr.154/1998, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000. Totodată, prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 a fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr.50/1996.
La rândul său, nr.OUG177/2000 a fost abrogată prin art.41 lit.a din nr.OUG27/2007.
A apreciat tribunalul că susținerea reclamanților că în acest mod dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG83/2000 și până la data de 1.02.2007 este întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică inferioară.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994. Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, or o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În acest sens trebuie avută în vedere opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
A mai reținut tribunalul din cuprinsul nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În altă ordine de idei, conform art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.I pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situație în care se va da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, conform celor arătate mai sus.
În ceea ce privește acordarea sumelor reactualizate, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Instanța a apreciat ca rămas fără obiect capătul de cerere privind acordarea acestui spor în continuare, cu motivarea că prin Ordinul nr.525/3 martie 2009 al Procurorului - al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, începând cu data de 1 martie 2009, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% a fost acordat personalului auxiliar de specialitate din parchete.
În temeiul Decretului nr.92/1976, au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, apreciind că drepturile salariale solicitate de reclamanți au natură salarială și își au izvorul juridic în prevederile nr.OG137/2004.
A fost de asemenea admisă acțiunea și față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării de către ceilalți pârâți a drepturilor bănești acordate.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, precum și de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se aplică și personalului conex, în condițiile în care acest drept nu este reglementat de nici un act normativ, iar decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are în vedere această categorie profesională, ci doar pe judecători, procurori, magistrați asistenți și personal auxiliar de specialitate.
2. În mod greșit prin hotărârea instanței de fond s-a dispus plata actualizată a drepturilor bănești solicitate, deși angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate. MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
3. TRIBUNALUL VÂLCEAa dispus în mod eronat înscrierea drepturilor bănești acordate în carnetele de muncă ale reclamanților, cu toate că sporurile acordate sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, motiv pentru care nu pot face obiectul înscrierii în carnetele de muncă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința, invocând dispozițiile art.304 pct.4, 6, 7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă, cu toate că între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, iar rolul recurentului este numai acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002.
Mai arată recurentul că ordonatorul principal de credite, respectiv MINISTERUL PUBLIC, nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamanți, conform legii bugetului de stat.
În fine, se arată că recurentul nu poate garanta sau despăgubi pe ceilalți pârâți în cadrul acestui raport de drept procesual.
2. Hotărârea recurată a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond făcând o imixtiune în sfera executivului prin obligarea recurentului la alocarea unor fonduri, cu încălcarea bugetului de stat. În acest fel a fost nesocotită decizia Curții Constituționale din 27.05.2009, prin care s-a constatat un conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și celelalte autorități, pe de altă parte, și s-a statuat că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA este nefondat.
Reclamanții fac parte din personalul conex al unităților de parchet din județul V, fiind angajați în funcția de șofer.
Prin decizia nr.21/2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008, în recurs în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere că potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, curtea va reține că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică trebuie acordat și în prezent personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Funcția de șofer pe care o ocupă reclamanții face parte din categoria personalului conex, conform art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În forma inițială a acestei legi, au fost considerate ca fiind conexe personalului auxiliar de specialitate numai funcțiile de agent procedural și aprod, în timp ce funcția de șofer a fost inclusă în categoria personalului conex abia în forma legii în vigoare la data de 22.01.2006.
Potrivit art.901din Legea nr.567/2004, personalului conex i se aplică în mod corespunzător prevederile acestei legi, cu excepția anumitor dispoziții referitoare la drepturile de pensie.
Din acest articol de lege rezultă că drepturile și obligațiile reglementate prin statut pentru personalul auxiliar de specialitate, deci inclusiv drepturile referitoare la salarizare, se aplică și personalului conex.
Întrucât, așa cum am arătat mai sus, personalului auxiliar de specialitate i se cuvine și după apariția nr.OG83/2000 sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, rezultă că și personalului conex i se cuvine acest drept, cu precizarea însă că șoferilor li se cuvine numai începând cu data de 22.01.2006, dată de la care au dobândit calitatea de personal conex.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a acordat reclamanților sporul de 50% pentru perioada 16.01.2008 - 01.03.2009.
Al doilea motiv de recurs formulat de aceiași pârâți este nefondat.
Instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, făcând aplicarea art.161 alin.4 Codul muncii, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata acestor sporuri, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume urmează a intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Este adevărat că nu se pot face cheltuieli de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decât în limita bugetului anual aprobat și repartizat acestuia, însă, după rectificarea bugetului și alocarea de către Ministerul Finanțelor Publice a fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate în acțiune (obligație dispusă prin aceeași sentință), MINISTERUL PUBLIC va avea fondurile necesare și își va putea executa obligația de plată a drepturilor salariale către reclamantă.
Al treilea motiv de recurs al acelorași pârâți este de asemenea nefondat.
Din dispozițiile art.1 alin.1 și 2 ale Decretului nr.92/1976, rezultă că în carnetul de muncă se înscriu, printre altele, datele cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, conform art.155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Rezultă așadar că, față de dispozițiile arătate mai sus, în mod corect instanța de fond a dispus înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților a sporului de 50% ce face obiectul prezentei acțiuni.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul.
Totuși, Curtea apreciază că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În primul rând, este de remarcat că, potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
În altă ordine de idei, potrivit art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de stat și nici angajată și efectuată din acest buget, dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială. Conform alin.1 al aceluiași articol, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată, ele sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
În ceea ce privește procedura de lucru referitoare la stabilirea limitelor privind micșorarea veniturilor și majorarea cheltuielilor bugetare reglementată de art.15 din lege, se constată că Ministerul Finanțelor Publice elaborează, alături de ordonatorii principali de credite - ministerele de resort -, fișa financiară, care se atașează la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, după caz, ca document necesar pentru dezbaterea proiectului. În această fișă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat. Această fișă financiară se înaintează legislativului, pentru a fi avută în vedere la dezbaterea proiectului legii bugetare anuale sau a celui de rectificare a bugetului.
Prin urmare, rolul Ministerului Finanțelor Publice nu se limitează la transmiterea proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite spre dezbatere parlamentului și la verificarea efectuării cheltuielilor publice în limitele și cu respectarea destinației aprobate prin lege, așa cum se susține în cererea de recurs, ci acest minister se implică în elaborarea proiectelor de buget, de vreme ce nicio propunere de cheltuieli nu poate fi făcută fără bază legală, adică fără o precizare a mijloacelor necesare acoperirii acestor cheltuieli, precizare care se face în fișa financiară menționată mai sus.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, MINISTERUL PUBLIC se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate de reclamanți.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este de asemenea nefondat.
Prin art.47 din Legea nr.50/1996 a fost instituit un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, iar acest text de lege a fost abrogat prin nr.OG83/2000.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, a statuat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
După pronunțarea acestei decizii de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.838/2009, a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte, și Parlament și Guvernul României, pe de altă parte. De asemenea, prin aceeași decizie s-a statuat că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României, precum și că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, iar instanțele de judecată trebuie să se limiteze la interpretarea legii și nu să invoce vicii de tehnică legislativă și de neconstituționalitate, întrucât în acest fel ar încălca competența Curții Constituționale.
Decizia Curții Constituționale nr.838/27.05.2009, publicată în Monitorul Oficial din 3.07.2009 a avut ca obiect de analiză două decizii pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii: Decizia nr.36/7 mai 2007 și Decizia nr.21/10.03.2008 - aplicabilă în speță.
Pe de altă parte însă, tot prin Decizia nr.838/2009 Curtea Constituțională a statuat că decizia prin care se stabilește existența unui conflict între puterile statului nu poate avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești și, ca atare, decizia nr.838 nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. Aceasta întrucât, conform art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. De altfel, Curtea Constituțională nici nu are competența de a desființa hotărâri pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și nici pe cele pronunțate de alte instanțe judecătorești.
Rezultă așadar, din cuprinsul deciziei Curții Constituționale nr.838/27.05.2009, că dispozițiile acesteia nu se aplică pentru hotărârile deja pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, ceea ce înseamnă că nu se aplică nici în cazul Deciziei nr.21 care a fost pronunțată în 10.03.2008, fiind deci anterioară deciziei Curții Constituționale.
Ca atare, chiar și în condițiile pronunțării deciziei nr.838/2009 de către Curtea Constituțională, decizia nr.21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție continuă să își producă efecte, ea fiind obligatorie pentru instanțe, în temeiul art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, apare ca nefondată susținerea recurentului în sensul că instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile deciziei nr.838/2009 a Curții Constituționale și că, prin soluția pronunțată, ar fi efectuat o imixtiune în sfera executivului.
Constatând că în speță nu se regăsește nici unul dintre motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, b-dul. -, nr.14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.572 din 26 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții G, G, și, toți cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./09.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
