Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/R/2010
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
: - -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 2497 din 1 octombrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, privind și
pe MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP C, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție valoare de referință sectorială.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs depuse la dosar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Se constată că la data de 24 decembrie 2009, s-a depus la dosar prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Ministerul Justiției și Libertăților întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La data de 6 ianuarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2497 din 01.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților entru perioada 01.10.2004-29.02.2005.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, și, în consecință;
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, -, -, și intervenienții, U, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, Curtea de Apel, TRIBUNALUL CLUJ și Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamanții au calitatea de judecători respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Dej făcând parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. l și art. 295 alin.2 din acest cod.
După cum se poate constata,reclamanții și intervenienții în nume propriu și-au fondat acțiunea pe dispozițiile nr.OG137/2000 întrucât s-a încălcat principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite din organele legislative,executive și judecătorești.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării, instanța reține că prin Deciziile nr. 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale a României - referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. l, art. 2 alin. (1), (3) și (l 1) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr- al Tribunalului Iași-Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. l, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere Deciziile nr. 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale României instanța respins acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți în nume propriu în contradictoriu cu pârâta.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs prin care au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat că, în mod contrar art.107 pr.civ. reclamanții nu au fost citați în fața primei instanțe cu ocazia judecării fondului la data de 01.10.2009.
Instanța a omis să se pronunțe asupra solicitărilor reclamanților prin prisma tuturor motivelor de drept și de fapt evocate, reținând în mod eronat că reclamanții și-au fondat acțiunea pe dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pentru ca apoi să adopte soluția respingerii cererii de chemare în judecată invocând deciziile nr.819,820 și 821/2008 ale Curții Constituționale.
În realitate reclamanții au prezentat și dezvoltat cu totul alte temeiuri de drept în susținerea pretențiilor, multe și edificatoare, dar neanalizate de tribunal, fiind injustă reținerea în acest sens doar a ordonanței de guvern criticate și mai ales scoaterea din context a referirii făcute la prevederile acestui act normativ, prin care au dorit doar să releve greșita politică a salarizării diferite dintre puterile statului prin prisma unei valori de referință sectorială, aflată în plată efectivă, aspect ce contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritul OG nr.137/2000.
Reclamanții au prezentat pe larg și criticile ce tind la modificarea hotărârii.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat prezentând apărările față de motivele de modificare invocate prin recurs.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 01.10.2009 când au avut loc dezbaterile asupra fondului litigiului dedus judecății, au fost citați doar trei reclamanți, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare (91-93fond), respectiv, și, toți ceilalți reclamanți și intervenienți nefiind citați, ceea ce reprezintă o încălcare a art.85 pr.civ. menit să asigure respectarea principiului contradictorialității și, în cele din urmă, dreptul la un proces echitabil.
Consecința nerespectării obligației de citare a părților este, în conflictele de muncă, potrivit art.81 alin.2 lit. b din Legea nr.168/1999, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Deși trei reclamante au fost legal citate la dezbaterea în primă instanță a cauzei, Curtea observă că prin hotărârea recurată nu s-a analizat și nu au primit răspuns mijloacele de apărare întemeiate pe incidența principiilor constituționale și ale Codului muncii invocate prin acțiunea introductivă precum și pe interpretarea unor acte normative.
De asemenea, prima instanță nu a observat că prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 11.06.2009 reclamanții s-au prevalat și de efectele Ordinului Ministrului Justiției nr.1388/C/30.09.2005 și nr.1772/C/12.10.2005, soluționând cauza strict din perspectiva necompetenței unei instanțe de judecată de a înlătura o pretinsă discriminare salarială conform Deciziilor nr.819, 820 și 821/2008 ale Curții Constituționale.
Sub acest aspect, prima instanță nu a cercetat în totalitate fondul pretențiilor deduse judecății opunând în mod eronat tuturor mijloacelor de apărare invocate de reclamanți, efectele deciziilor Curții Constituționale, care însă nu sunt incidente decât cu privire la aplicarea OG nr.137/2000.
Prin urmare, omisiunea analizării cauzei sub toate aspectele de drept invocate de reclamanți reprezintă o necercetare parțială a fondului, care coroborată cu necitarea majorității reclamanților, atrage casarea integrală a sentinței.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de apel, în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe care, conform art.316 pr.civ. se va preocupa să respecte principiul contradictorialității prin citarea tuturor părților și se va pronunța motivat asupra tuturor apărărilor reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, -, -,împotriva sentinței civile nr. 2497 din 01.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și, în consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
7 ex./14.01.2010
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
