Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Elena Pașcan
Asistent judiciar -
Asistent judiciar -
Grefier
********************************************
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Tg. M, Ministerul -, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei după care:
Instanța având în vedere că prin precizarea la acțiune ( filele 20-21) reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, unește excepția cu fondul, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamantele, -, R, și G în contradictoriu cu pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău s-a solicitat obligarea celor din urmă la calcularea și plata, în solidar a despăgubirilor reprezentând echivalentul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % începând cu data de 1 iunie 2000 și până la zi precum și pe viitor, sume ce se vor actualiza cu rata inflației
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că:
În fapt, funcționau ca personal auxiliar de specialitate ( grefieri, grefieri-informaticieni) în cadrul Tribunalului Bacău începând cu luna iunie 2000, an în care în mod nelegal au fost abrogate dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 prin care magistrații și personalul auxiliar beneficiau lunar de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar.
În aceste condiții majoritatea personalului instanțelor și parchetelor din țară a introdus acțiuni judecătorești în reconsiderarea acordării acestui spor. Față de acțiunile introduse marea majoritate a instanțelor a admis aceste cereri așa cum au fost formulate - unele solicitări fiind pentru o perioadă determinată altele fiind " până la zi și pe viitor"; dar au fost și una sau două instanțe care respingând cererile au creat premiza promovării de către Procurorul General a unui recurs în interesul legii. Acest recurs în interesul legii a vizat textul art.47 din Lg.50/1996 -așa cum rezultă din Minuta deciziei nr.21 pronunțată la data de 10 martie 2008 în dosarul nr.5/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - atașată alăturat acțiunii- iar soluția dată a fost de admitere în sensul ca personalul în cauză era și este îndreptățit să primească acest spor și în condițiile promovării nr.OG83/2000.
În aceste condiții a apărut o discriminare evidentă între grefierii care au câștigat în instanțe acordarea acestui spor ( " până la zi și pe viitor" ) și grefierii cărora le-au fost respinse acțiunile promovate pentru obținerea acestui spor în temeiul art.47 din Lg.50/1996.
Într-o astfel de situație se află și reclamanții, care își desfășoară activitatea în exact aceleași condiții privind mediul de muncă cu ceilalți colegi din țară, dar care în schimb - față de ei - nu beneficiază de acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Este de remarcat că în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, regula este că acestea răspund solidar. În consecință, doctrina juridică recentă de dreptul muncii a concluzionat că solidaritatea în domeniul plății drepturilor bănești este regula, iar în baza art.295 din Codul Muncii raportat la art.1039 Cod civil, aceasta urmează regulile de drept comun civil. Ori, solidaritatea pasivă poate fi și solidaritate legală, potrivit art.1041 Cod Civil.
Reclamanții au arătat că, nu puteau solicita aceste drepturi înainte de a se recunoaște cu putere de lege faptul că activitate se desfășoară în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică și faptul că aceste condiții dificile de muncă trebuie compensate în bani prin acordarea unui spor salarial de 50 %.
Acest lucru s-a întâmplat abia la 10.03.2008 la data pronunțării Deciziei nr.21/10.03.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. La această dată a fost stabilită fapta ilicită a pârâților de a nu acorda acest spor personalului nominalizat expres și limitativ de art.47 din Legea nr.50/1996: judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate.
În perioada 2000-2008 nici o persoană făcând parte din categoriile socio-profesionale enumerate de art.47 din Legea nr.50/1996 nu a beneficiat de recunoașterea și acordarea sporului de 50 %, astfel încât, în concret, nu a existat discriminare între reclamanți și celelalte categorii socio-profesionale din sistemul judiciar.
La data la care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că articolul 47 din legea 50/1996 trebuia aplicat și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 - 10.03.2008 reclamanții au luat cunoștință de discriminarea reclamată. La această dată începe să curgă pentru reclamanți termenul de 3 ani prevăzut de art.27 al.2 teza 2 din OG137/2000.
Și strict pe textul articolului 7 din decretul nr.167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune" - cererea reclamanților a fost formulată înlăuntrul termenului general de prescripție. În noiembrie 2000 reclamanții nu puteau invoca discriminareade factoprovocată de aplicarea articolului 47 din Legea nr.50/1996 - la acea dată niciun beneficiar al acestui articol nu primea acest spor.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul - s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani calculat de la data introducerii acțiunii( drepturile solicitate pe perioada 1 iunie 2000 - aprilie 2005).
Pe fondul cauzei, Ministerul - nu a formulat apărări.
Prin sentința civilă nr.18 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacăus -a dispus printre altele disjungerea cererii formulată de reclamanta de cererea celorlalte reclamante.
La 26 septembrie 2008 reclamanta și-a completat și precizat acțiunea în sensul că a chemat în judecată și pe pârâții Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Tg. M, solicitând obligarea acestora la calculul și plata în favoarea sa a drepturilor reprezentând echivalentul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la salariul de bază brut lunarîncepând cu 1 octombrie 2005la zi și pe viitor până la încetarea stării de discriminare sau a încetării raporturilor de muncă.
Totodată reclamanta a solicitat prin completare obligarea tuturor pârâților la plata de despăgubiri în echivalentul sporului de 50% pentru perioada octombrie 2005 - iunie 2006 când a avut calitatea de cursant al Școlii Naționale de Grefieri și obligarea Tribunalului Harghita la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare.
octombrie 2008 pârâtul Ministerul - a depus o altă întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru perioada în care reclamanta a avut calitatea de cursant al Școlii Naționale de Grefieri și netemeinicia capătului de cerere având ca obiect acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate.
La termenul din 10 noiembrie 2008, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 01.10.2005 - 01.02.2007 față de sentința nr.772/C/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri ( relații de la Tribunalul Harghita, Școala Națională de Grefieri și carnetul de muncă al reclamantei).
Curtea a unit excepțiile invocate de părți și de instanță din oficiu cu fondul cauzei.
Analizând susținerile reclamantei și apărările invocate de Ministerul - prin raportare la probele administrate în cauză, Curtea constată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate doar în parte, în sensul și pentru considerentele ce succed:
Reclamanta a dobândit calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanței judecătorești la data de3 iulie 2006când a fost angajată la Tribunalul Bacău în funcția de grefier cu studii superioare ( a se vedea fila 35 dosar - copie de pe carnetul de muncă).
Începând cu1 februarie 2008reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Harghita tot în calitate de grefier.
Anterior, în perioada octombrie 2005 - iunie 2006, reclamanta a absolvit Școala Națională de Grefieri.
Reclamanta în calitate de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Bacău
(la data formulării acțiunii) a solicitat despăgubiri reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică ( 50 %) ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu.
Aceasta s-a mai judecat pentru plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă 772/ 4 septembrie 2007 Tribunalului Neamț ( dosar -) rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ( decizia nr.1032/ 12 decembrie 2007 Curții de Apel Bacău ).
În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat,deoarece acțiunea ce a format dosarul - a avut o altă cauză,recte dispozițiile art.47 din legea 50/1996 care au fost abrogate expres abia prin OG8/2007.
Acțiunea pendinte are ca temei juridic discriminarea.
Instanța apreciază că reclamanta a fost și este discriminată față de celelalte persoane aflate în condiții similare.
Astfel, a statuat prin decizia în interesul legii nr.XXI / 10 martie 2008 că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității, judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la îndemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001."
De vreme ce a statuat că personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, avea dreptul la acest spor și după intrarea în vigoare a OG83/2000, lipsirea reclamantei de acest spor echivalează cu o discriminare.
Mai mult decât atât, ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății. Astfel, a reținut ca: "A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, aleOrdonanței Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și aleart. 1din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului"
Pentru perioada 1.01.2005 - 3.07.2006 reclamanta nu este îndreptățită să primească drepturi deoarece nu a avut calitatea de personal auxiliar ( a se vedea mențiunile din carnetul de muncă).
Pentru perioada în care reclamanta avut calitatea de al Școlii Naționale de Grefieri ( octombrie 2005 - iunie 2006) pretențiile nu pot fi solicitate de la pârâții din cauza de față deoarece Școala Națională de Grefieri se află sub coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii care are conform art.59 alin.3 din Legea nr.317/2004 calitatea de "ordonator principal de credite".
Drepturile solicitate se vor acorda și pentru viitor până la încetarea stării de discriminare sau după caz a raporturilor de muncă, întrucât fiind vorba despre o discriminare continuă nu prezintă importanță abrogarea expresă survenită prin OG.8/2007.
În ceea ce privește decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale, Curtea constată că aceasta nu este aplicabilă în cauza de față pentru următoarele considerente:
Decizia 820/3 iulie 2008 are în vedere cazul în care instanțele de judecată ar înlocui norme cu putere de lege cu norme create pe cale judiciară sau norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce nu este cazul in speță, întrucât prin cererea dedusă judecații reclamanții au solicitatdespagubiri,iar nu drepturile cuprinse în alt act normativ. Ea nu înlătură dreptul și obligația instanței de a acorda despăgubiri. De vreme ce art. 2 alin. 11 din OG137/2000 este în vigoare și prevede răspunderea civilă în cazul existentei unei discriminări, în lipsa unei dezdăunări, noțiunea de răspundere civilă ar fi golită de conținut și fără efecte juridice.
Față de situația reclamanților, instanța apreciază cea mai justa reparare a pagubei ca fiind acordarea de despăgubiri într-un cuantum echivalent, respectiv cu 50% din salariul de bază brut lunar. Mai mult chiar, contenciosul constitutional a constatat prin decizia. 447/2005: "Astfel, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condițieca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului activității pe care o desfășoară, ale importanței și riscurilor muncii lor și în privința oricăror alte elemente specifice. "
Chiar dacă decizia Curtii Constitutionale ar fi interpretată în sensul că instanțele de judecată nu ar putea acorda despagubiri în caz de discriminare între salariați, aceasta ar contraveni normelor convenționale. Astfel, decizia Curții Constituționale are caracterul uneilegi, general obligatorii. Ea reprezintă norma internă. Art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă norma internațională. Apreciindu-se că între norma internă și norma internațională există neconcordanță, instanța va da prevalență normei de drept internațional, constatând că norma internă este neconvențională.
Față de toate aceste considerente va admite în parte acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în municipiul M C,-, Județul - la Tribunalul, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Tg. M cu sediul în municipiul Târgu M-, județul M, Ministerul - cu sediul în B- sector 5, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, ambii cu sediul în B-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B sector 1, P-ța - - nr.1-3 și Tribunalul Harghita cu sediul în M C-, județul
Obligă pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamantei o despăgubire egală cu 50% din salariu de bază brut lunar ( spor de suprasolicitare neuropsihică) reactualizată la data plății efective în funcție de indicele de inflație pe perioada 1 octombrie 2006 - 1 februarie 2008.
Obligă pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Tg. M și Tribunalul Harghita să plătească aceleași despăgubiri și pe perioada 1.02.2008 la zi, reactualizate la data plății efective și pe viitor până la încetarea stării de discriminare sau a raporturilor de muncă.
Respinge acțiunea pentru perioada 2005-1 octombrie 2006 pentru lipsa calității procesuale a pârâților.
Obligă pârâtul Tribunalul Harghita să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantei.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
Asistenți judiciari, Grefier,
Red. sent.- - - - - 09.02.2009
Tehn. 10.02.2009 - 8 ex.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Elena Pașcan
