Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 20/
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu Izabela Mușat
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții, și,în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție".
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, lipsă fiind reclamanții, și și pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosar se constată atașată, prin serviciul registratură, notă de ședință formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă atașează la dosar delegație.
Instanța pune în discuția părții excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinarea aflată în dosarul tribunalului (fila 66).
Reprezentanta pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Deliberând, instanța respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acest pârât pentru următoarele motive: Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv " rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Reprezentanta pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, lasă la aprecierea instanței.
Deliberând, instanța respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în litigiile de muncă, formulată de acest pârât, întrucât dispozițiile codului d e procedură care reglementează cererea de chemare în garanție nu limitează formularea acestei cereri în funcție de natura litigiilor.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă prin întâmpinare (fila 38 dosar tribunal), instanța o unește cu fondul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe fond, punând în vedere părții să formuleze concluzii și cu privire la cererea de chemare în garanție.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, solicită admiterea cererii de chemare în garanție și respingerea acțiunii pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare și cererea de chemare în garanție.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.04.2008 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata de despăgubiri constând în diferențe salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT ținând seama și de funcțiile deținute de unii dintre reclamanți, începând cu luna aprilie 2006 la zi precum și pentru viitor cu actualizarea sumelor la data plății. De asemenea s-a solicitat să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate și să se recunoască gradele profesionale corespunzătoare.
În motivarea acțiunii reclamanții arată următoarele:
Modul de selecție al procurorilor din cadrul DIICOT și DNA pe baza unui interviu,la care poate participa orice procuror cu o vechime de doar 6 ani în funcția de procuror în timp ce pentru a fi promovat în mod obișnuit la Parchetul de pe lângă ÎCCJ vechimea minimă necesară este de 8 1ani - ridică aspecte de discriminare față de ceilalți procurori, din cadrul parchetelor obișnuite, care pentru a fi promovați la gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție trebuie să parcurgă toate treptele ierarhice de la nivel de procuror la parchet de pe lângă judecătorie apoi de pe lângă tribunal și curte de apel, respectând condiționări de vechime și de promovare a unor examene complexe, pe când în cadrul DIICOT sau DNA pot fi și au fost promovați direct și procurori aflați la nivelul unui parchet de pe lângă judecătorie.
De asemenea, acest mod de selecție este discriminatoriu în raport cu judecătorii de la curțile de apel și celelalte instanțe inferioare, care pentru a fi promovați la ÎCCJ și pentru a beneficia de o indemnizație stabilită pornind de la coeficient de multiplicare 19, trebuie să parcurgă de asemenea toate treptele ierarhice de la nivel de judecător de judecătorie apoi de tribunal și curte de apel, cu respectarea condițiilor de vechime și de promovare a unor examene complexe.
Mai mult atât un procuror odată selectat la DIICOT sau DNA și salarizat la nivelul unui procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ își păstrează aceeași indemnizație după revenirea la parchetul de unde provine.
Astfel, prin rotație la DIICOT și DNA, toți procurorii pot ajunge la nivelul de salarizare al unui procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ pe baza unui simplu interviu, eludând prevederile legale ce reglementează promovarea.
În realitate modul de salarizare sus indicat nu reprezintă altceva decât acordarea în continuare în mod mascat a sporului de 30%, respectiv 40% pentru procurorii din cadrul DIICOT și DNA, spor acordat anterior intrării în vigoare a OUG nr.27/2006 numai unor categorii de magistrați, printre care și procurorii arătați, și care s-a stabili a fi discriminatoriu pentru eliminarea discriminării trebuind acordat tuturor magistraților, conform Deciziei nr.VI/2007 a ÎCCJ.
Acest mod de salarizare creează o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate judecătorilor și procurorilor de la instanțele și parchetele obișnuite, care pentru a ajunge la un nivel de salarizare mai mare trebuie să parcurgă prin examene trepte ierarhice, modul de salarizare arătat fiind în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salariale pentru muncă egală, instituit prin art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu dispozițiile art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.
Nu este justificată folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizarea justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa reclama o specializare particularizată și un risc deosebit deoarece situațiile de interferență cu legea ivite în practică și tipurile de reacție necesare pentru asigurarea ordinii de drept presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța poate aplica, prin analogie, prevederile art.11 alin.1 din OUG nr.27/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte art.3 din cod civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Public se solicită respingerea acțiunii menționându-se că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite (decizia 821/3.07.2008 a Curții Constituționale).
Se mai învederează că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar dispoziția în cauză nu a fost abrogată, modificată ori declarată neconstituțională, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază că astfel de cereri nu pot fi soluționate de către instanțele de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
Ministerul Public a invocat și excepția necompetenței a instanței față de prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, competența aparținând Curții de Apel București.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Economiei si Finanțelor se invocă lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte având în vedere că nu există nici un fel de raporturi juridice între această instituție și reclamanți iar, pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Ministerul Publica formulat cerere de chemare în garanție a MEF pentru ca în situația în care se admite acțiunea să se dispună obligarea acestuia la rectificarea bugetului pentru alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
Analizând cererea de chemare în judecată curtea reține că pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Excepțiile lipsei calității procesual pasive a MEF și inadmisibilității au fost soluționate înainte de închiderea dezbaterilor.
Excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă (fila 37 dosar tribunal) va fi respinsă întrucât acțiunea dedusă judecății nu este întemeiată pe dispozițiile art. 36 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile speciale ale acestui text de lege. Astfel, prin acțiune, reclamanții nu contestă modul de stabilire a drepturilor salariale în baza OUG nr. 27/2006, ci solicită drepturi salariale restante astfel încât litigiul este de dreptul muncii și este de competența Curților de apel conform art. I din OUG nr. 75/2008.
Pe fond curtea retine ca reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș iar prin acțiunea dedusă judecății solicită aceleași drepturi salariale cu cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT.
Salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art.3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În baza art. 11 alin 1 din aceeași ordonanță, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de procurori de primă instanță, solicită aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare. Curtea reține că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul efectuării actului de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege conține dispoziții discriminatorii. În acest sens, prevederile OG nr. 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea subiecților de drept să invoce orice discriminare în aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.269 Codul muncii deoarece despăgubirile solicitate prin acțiune nu au drept cauză culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. După cum s-a arătat, reclamanții solicită despăgubiri ce au ca sursă contestarea legislației discriminatorii în ceea ce privește salarizarea diferitelor categorii de magistrați.
Față de aceste considerente curtea reține că dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecății și se referă doar la aceste categorii profesionale nu pot fi extinse și aplicate altor subiecți de drept cărora nu li se adresează astfel încât acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și (toți cu domiciliu ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, Făgăraș- jud. B) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ (cu sediul în B- sector 5), Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov (cu sediul în B- jud. B), Ministerul Economiei și Finanțelor (cu sediul în B,- sector 5) și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov ( cu sediul în B- jud. B).
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Dată și citită în ședință publică azi, 2.01.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
- -
Grefier,
Red./21.01.2009
Tehnoredact./02.02.2009/ 12 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu Izabela Mușat
