Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința /2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr-
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Sebastian Nașcu Mihai Pașca Elena Truță
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ALBA, ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului o cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă, iar din partea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, și PAp entru Ministerul Economiei și Finanțelor au depus întâmpinări. Pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Bad epus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Reprezentantul pârâtei Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei pune concluzii de respingerea acțiunii formulată de reclamant pentru motivele din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ALBA, ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în art. 11 Anexa I lit. A pct.6 -13 din OUG 27/29 martie 2006, începând cu 10 aprilie 2006, data intrării în vigoare a OUG 27/2006 și până la data de 28 februarie 2007, reactualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
- obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele restante potrivit art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu 10 aprilie 2006 și până în momentul plății sumelor restante.
- obligarea pârâtei de ordin 2 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă a reclamantului conform dispozițiilor art. 6,7 și 8 din Decretul nr. 92/1976.
În motivarea arată că a îndeplinit funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud în perioada 9.03.2006 - 28.02.2007.
Deși prin adoptarea OUG 27/2006 s- urmărit salarizarea magistraților în raport de locul și rolul instanței în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal, prin art. 11 din ordonanță se prevede o salarizare preferențială și discriminatorie a procurorilor din cadrul DIICOT și DNA, potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți la art. 6 -13 de la lit. A din anexa ordonanței.
Sistemul de salarizare instituit prin OUG 27/2006 se stabilește în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură.
Se apreciază însă că stabilirea criteriilor vizând nivelul instanțelor și funcția deținută nu au nici o relevanță fără criteriul vechimii și că folosirea drept criteriu de diferențiere salarială pentru magistrați, a apartenenței acestora la anumite segmente restrânse de realizare a justiției este nejustificată și inechitabilă.
Se concluzionează deci că doar vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu și esențial în stabilirea salarizării magistraților la care se referă OUG 27/2006.
Cu toate acestea, în cazul procurorilor din și DIICOT a fost eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor.
Astfel, ei sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă, chiar dacă nu au vechimea minimă corespunzătoare acestui nivel.
Pe lângă acest privilegiu, acestei categorii profesionale i s-a stabilit și o salarizare ce reprezintă un tratament favorizator și discriminatoriu, respectiv dublă în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele.
Invocă deci în esență, existența unei discriminări, manifestată nu doar prin maniera diferită de salarizare, ci prin modalitatea de numire a procurorilor în cadrul celor 2 direcții.
În drept au fost invocate prevederile art. 14 din CEDO, art. 1 al.1 din Protocolul adițional nr. 1 șa CEDO, art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 23 al.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituție, art. 1 salin. 2 lit. e, pct. i, art. 2 alin.1,2, art. 21 alin. 1 și 4 din OUG 137/2000, art. 5 alin. 1,2,3, art. 6 al.1 și 2 din Codul muncii.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Aas olicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru lipsa calității procesuale pasive, invocând Legea 500/2002 art. 19 - 35 (8-9)
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B, prin întâmpinare (11-20), a solicitat respingerea acțiunii de față ca inadmisibilă în ceea ce privește invocarea OUG137/2000, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 821/2007 a Curții Constituționale.
Pe fond arată că nu există nici un fel de discriminare și că în speță nu sunt aplicabile disp. art. 2 alin. 2 din OG137/2000în ceea ce privește OUG27/2006, în raport de criteriile menționate de reclamant.
De asemenea, solicită a se respinge și capătul de cerere privind actualizarea drepturilor bănești solicitate, pârâtul aflându-se în prezența unei obligații imposibile câtă vreme, se susține, plata sumelor reprezentând indicele de inflație nu se poate face prin intervenția legiuitorului.
În ceea ce privește solicitarea acordării dobânzilor legale în baza OG9/2000, se arată că acordarea acestora în paralel cu indicele de inflație ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Capătul de cerere privitor la obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă l-a apreciat ca inadmisibil prin prisma prevederilor art. 11 al.2 din Decretul 92/1976.
De asemenea același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, întemeiată pe disp. art. 60 - 63 cod pr. civilă, HG736/2003, art. 131 pct. 1 din Legea 304/2004, art.19 din Legea 500/2002. art.3 din /2002 (22-24).
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat prin întâmpinare (33-35) respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, invocând inexistența unei discriminări de genul celei invocate de reclamant.
În drept se invocă art. 115 -118 cod pr. civilă.
Același conținut este dat și întâmpinării formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ALBA ( 36 -38).
Reclamantul a formulat o cerere (32) prin care pentru termenul de judecată din data de 27.11.2008 a solicitat judecarea cauzei și necomunicarea cererilor și întâmpinărilor din dosar, de care a luat anterior cunoștință.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud în perioada 9.03.2006 - 28.02.2007, așa cum rezultă din comunicarea depusă la dosar la fila 6 și din Decretul de eliberare din funcție existent la fila 7.
Prin acțiunea de față acesta solicită drepturile salariale rezultate ca urmare a discriminării la care a fost suspus în raport de magistrații procurorii care funcționează în cadrul DNA și DIICOT, ambele direcții fiind structuri în cadrul Parchetului de pe lângă
Astfel, procurorii care activează în cadrul acestor două direcții, prin simplul fapt al nominalizării - pe bază de interviu - și nu al susținerii unui examen de promovare, fără respectarea condițiilor impuse tuturor celorlalți magistrați referitoare la vechime, beneficiază de salarii corespunzătoare procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, deși nu îndeplinesc condițiile legale prevăzute pentru a accede în aceste funcții (examen și vechime). Sunt frecvente situațiile în care un procuror cu grad de judecătorie este plătit la fel ca și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, doar pentru că activează în una din cele două direcții menționate, care sunt structuri ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Discriminarea salarială a magistraților care activează în cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel, față de anumiți magistrații, a mai făcut obiectul unor acțiuni în justiție.
Astfel, acordarea sporului de 30% și apoi de 40% din indemnizația brută lunară (denumit și sporul anticorupție) numai judecătorilor și procurorilor care erau implicați în soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție a generat un val de acțiuni în rândul magistraților, soluțiile divergente pronunțate de către instanțe determinând ÎCCJ să pronunțe decizia în interesul legii nr. VI/2007 prin care a stabilit că sporul "anticorupție" se cuvine tuturor magistraților.
Pentru a pronunța această decizie ÎCCJ a reținut că "s-a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fata legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru munca egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În reglementarea anterioară, criteriul pe baza căruia s-a făcut aceasta distincție, în acordarea drepturilor salariale menționate, l-a reprezentat doar luarea în considerare a naturii unor cauze pe care o parte dintre procurori și judecători erau desemnați să le soluționeze pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu a avut justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți magistrații din parchete și instanțele judecătorești în întregul lor, procurori, judecători și magistrați-asistenți la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Opinia potrivit căreia prevederile legale care au creat această diferențiere nu ar fi discriminatorie ignora nu numai dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, pe cele ale art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "toți oamenii au dreptul, fără nicio discriminare, la salariu egal pentru munca egală", precum și pe cele ale art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum s-a făcut referire la acestea, dar și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.
Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.
Mai mult, folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.
Rezultă, deci, că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhicaeste lipsită de justificare obiectivăși rezonabilă, fiind astfel discriminatorieîn sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire,de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui sporîn perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare".
După cum se poate observa considerentele pe care și-a întemeiat ÎCCJ soluția în cadrul recursului în interesul legii își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați - și care reprezintă majoritatea - se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.
Totodată ÎCCJ a stabilit în decizia menționată că respectarea dreptului la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică implică și obligația autorității de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost astfel discriminată.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite capătul de cerere referitor la obligarea pârâților în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcției exercitate de reclamant, pentru perioada 10.04.2006 - 28.02.2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective. Actualizarea acestor sume se impune a fi acordată pentru a asigura reclamantului repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neacordarea acestor sume pe perioada în discuție, deoarece unul din principiile care guvernează răspunderea civilă este și cel al reparării integrale a prejudiciului.
Reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzilor legale, însă instanța nu va admite acest petit, considerând că repararea prejudiciului se va realiza prin actualizarea sumelor în raport de rata inflației, iar pe de altă parte, art. 78 Codul muncii, aplicabil prin analogie, face referire numai la despăgubiri indexate, majorate și reactualizate (noțiuni acoperite de actualizarea prin raportare la inflație), nu și la plata de dobânzi.
Reclamantul a mai solicitat și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Evoluția profesională a salariaților este menționată, inclusiv în ceea ce privește creșterile salariale, în carnetele de muncă. Obligația efectuării acestor mențiuni revine operatorului desemnat de lege, care în acest caz este Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA. În consecință acest petit urmează a fi admis potrivit disp. decretului 92/1976.
Pentru considerentele menționate, raportat la prevederile OG nr. 137/2000, Curtea va admite acțiunea cu soluționarea căreia a fost investită și în consecință va dispune obligarea pârâților în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcției exercitate de reclamant, pentru perioada 10.04.2006 - 28.02.2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective, respingând în rest acțiunea față de acești pârâți. Față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice acțiunea urmează a fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, urmează a fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată în cauză întrucât disp. art. 60 - 63 cod pr. civilă nu au aplicabilitate în cadrul litigiilor de muncă, atâta vreme cât între cele 2 ministere nu există raporturi obligaționale de natura celor ce vizează speța de față.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B-, sector 5.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B sediul în B,- sector împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B cu sediul în B,-, sector 5.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul cu domiciliul În A I,-, jud. A, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă B cu sediul în B,- sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, cu sediul în A I, p-ța -, nr. 1, jud. A, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ALBA, cu sediul în A I, P-ța - -, nr. 24, jud. și în consecință:
Obligă pârâții în solidar, la acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcției exercitate de reclamant, pentru perioada 10.04.2006-28.02.2007 sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Obligă pârâta Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, conform prezentei.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind pronunțată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
Respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale solicitate de către reclamant.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 27.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ASISTENȚI JUDICIARI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. 7 ex.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Sebastian Nașcu Mihai Pașca Elena Truță
