Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința /2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr-
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Sebastian Nașcu Mihai Pașca Elena Truță
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de i, A, - mandatar pentru, - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că s-a depus la dosar adeverință din partea lor prin care fac dovada raportului de muncă.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr-, prin declinare de la TRIBUNALUL HUNEDOARA, i, A, și - au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA, solicitând:
- obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite cu titlu de primă de vacanță, aferente perioadei 2005-2006, prin raportare la indemnizația brută de încadrare din luna anterioară plecării în concediu, actualizate de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea integrală a sumei;
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
În motivarea cererii arată că au calitate de magistrați la TRIBUNALUL HUNEDOARA.
Potrivit art. 411alin.1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG 83/2000, magistrații au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Începând cu anul 2001, prin legile succesive privind bugetul de stat, plata acestor drepturi a fost suspendată. În mod greșit, consideră i, pârâții nu au procedat la acordarea drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță întrucât perioada suspendării a avut efect până la sfârșitul anului 2005, iar după data de 31.12.2005, aceste drepturi trebuiau acordate atât pentru anul 2005, cât și pentru anul 2006.
Prin legile anuale ale bugetului de stat a fost suspendată plata efectivă a sumelor de bani cuvenite, dreptul salariaților la prima de vacanță continuând să existe.
În conformitate cu prevederile art. 269 din codul muncii, i au solicitat ca sumele în discuție să fie actualizate în raport de indicele de inflație la momentul efectuării plății.
Reclamanții au mai apreciat că suspendarea aplicării legii prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a exista vreuna din situațiile prevăzute de art. 49 și art. 153 din Constituția României.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia XXIII din 12.12.2005 a reținu6t că primele de concediu se cuvin magistraților pentru anii 2001 și 2002, dar la pronunțarea acestei decizii s-a avut în vedere doar intervalul 2001-2004, iar pentru perioada 2005 - 2006 instanța supremă nu a fost investită în acest sens.
Ministerul Justiției prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că, prin Decizia XXIII/12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 411din Legea nr.50/1996.
La 01.01.2003 când a intrat în vigoare OUG 177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411alin.1 din Legea 50/1996 referitoare la prima de vacanță. Deci acest drept al magistraților și al celorlalte categorii de personal salariate în baza Legii nr. 50/1996, a încetat să mai subziste, nemaipuitând să fie pretins cu începere de la 1 ianuarie 2003.
Pârâta, Curtea de Apel Alba Iulia, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale are calitate procesuală pasivă doar Ministerul Justiției. Pârâta mai arată că nu are calitate de angajator al lor și nu are nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, funcție de prevederile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA va fi respinsă, întrucât aceasta, în calitate de ordonator secundar de credite, are, alături de Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, atribuții în plata drepturilor de natură salarială cuvenite judecătorilor. În aceiași calitate, dublată de calitatea de operator de carnete de muncă, are obligația înscrierii drepturilor salariale cuvenite magistraților în carnetele lor de muncă.
Pe fondul cauzei acțiunea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite în dosarul nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 411alin.1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin OG 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
În considerentele acestei decizii se reține că de la data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare OUG 177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
În raport de această situație, dreptul magistraților și celelalte categorii de personal, salarizate în baza Legii nr. 50/1996, a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003.
S-a mai arătat, totodată, că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv, "a considera astfel înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art.329 alin. 3 cod. de procedură civilă "dezlegarea dată probelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001-2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendată prin OUG 83/2000 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art.411alin. 1 din Legea 50/1996 introdus prin OG 83/2000. Față de cele de mai sus, în speță este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare OUG 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 411alin.1 din Legea nr.50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii prin decizia susmenționată este relevantă și obligatorie nu numai pentru perioada 2001 -2004 ci și pentru perioada ulterioară acesteia.
În același sens este de reținut că prin OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, care constituie lege specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale, ulterior Legii 50/1996, nu s-au mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrați decât prin Legea 45/06.03.2007 publicată în Monitorul Oficial nr.169/2007, de aprobare a OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Pentru a beneficia de protecția legii interne și a normelor europene invocate de, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, ori în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție, 2005-2006, pretențiile lor se impune a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Respinge acțiunea civilă formulată de i, A, ȘI - cu domiciliu în D,-, jud. H împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL HUNEDOARA, cu sediul în D,-,m jud. H și Curtea de APEL ALBA IULIA, cu sediul în A I, P-ța -, nr.1, jud. A.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 27.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ASISTENȚI JUDICIARI,
Cu opinie separată în sensul
admiterii acțiunii
GREFIER,
Red.
Tehnored.
Cu opinie separată, conform art.258 Cod procedură civilă și art. 58 alin.1 din Legea 304/2004 modificată.
Procedându-se la examinarea și aprecierea actelor și scriptelor depuse la dosarul cauzei în probațiune, s-au reținut următoarele:
Reclamanții, așa după cum rezultă și este evident din scriptele depuse la dosarul cauzei civile dedusă spre competentă și legală soluționare, au calitatea profesională de angajați ai Tribunalului Hunedoara, în funcția de magistrați, iar conform normelor legale cuprinse în legislația din domeniu în vigoare, aceștia trebuie să aibă satisfacția și beneficiul plății tuturor prestațiilor pecuniare datorate și cuvenite, inclusiv cu titlu primă concediu de odihnă, corespondent perioadei 2005-2006, în condițiile în care plata acestor drepturi bănești nu se face cu regularitatea pe care o presupune plata drepturilor salariale lunare.
Se reține faptul că relațiile juridice de serviciu trebuie să se bazeze și să fie supuse principiului bunei credințe, al egalității de șanse și tratament juridic și/sau pecuniar, precum și al consensualității obligațiilor, competențelor și drepturilor căzute în sarcina și favoarea fiecărei părți interesate, în acest context fiind avute în vedere și prevederile Legii nr.53/2003 modificate, acestea ca norme de drept comun aplicabile și raporturilor juridice de serviciu avute de către cu entitatea juridică angajatoare.
Se reține faptul că prin art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996 modificată și republicată și inclusiv completată prin OUG nr.83/2000 s-a prevăzut în mod clar și fără echivoc că magistrații și celelalte categorii de personal au dreptul la prima de concediu de odihnă, aceasta urmând a se impozita separat. Acest drept subiectiv și material s-a născut din lege și atribuie titularilor acestui drept, prerogative exclusive în virtutea cărora având acest interes, pot solicita obligarea subiecților pasivi, în speța dată Ministerul Justiției și TRIBUNALUL HUNEDOARA, aceștia având legitimitate procesuală pasivă la efectuarea acestor prestații pozitive și comisive, în sensul virării și plății efective a sumelor datorate, acestea din urmă pentru justă și echitabilă dezdăunare pecuniară, urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective, făcându-se aplicabilitatea disp.art.1084-1086 Cod Civil.
Acest drept material nu a fost plătit lor la data efectuării concediului de odihnă, deoarece prin art.3 al.2 din OUG nr.33/2001 a fost suspendată aplicarea prevederilor art.41 ind.1 al.1 din Legea nr.50/1996, această măsură unilaterală a suspendării plății drepturilor fiind dispusă atât succesiv cât și ulterior, conform și art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, putându-se reține inclusiv încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art.41 al.2 și art.53 din Constituție.
Astfel, potrivit art.53 din Constituție, exercițiul unor drepturi sau ale unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune după caz apărarea securității naționale, a sănătății și moralei, în speța dată, condițiile și cerințele constituționale enumerate care să justifice măsura suspendării nu au fost realizate și îndeplinite, fiind astfel afectat direct exercițiul dreptului și lipsind în felul acesta de finalitate intenția clară a legiuitorului avută la consacrarea acestui drept bănesc.
De altfel, normele constituționale, precum și prevederile incidente cuprinse în Legea nr.24/2000 modificată prevăd posibilitatea restrângerii sau limitării unui drept inclusiv material, dar nicidecum suspendarea acestuia, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi restrâns decât printr-un act normativ de aceeași forță și putere.
Recunoscând cu valoare de adevăr juridic că măsura suspendării încalcă dispozițiile constituționale, urmează a aprecia și dispune în consecință, în sensul temeiniciei și legalității pretențiilor lor astfel cum sunt evidențiate în petitul acțiunii civile, iar exercițiul dreptului la acțiune fiind manifestat de către aceștia conform și art.1886 Cod Civil.
Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești este legea cadru care reglementează salarizarea personalului auxiliar. Această lege a fost completată prin OG 83/2000 iar art. I pct.38 din acest ultim act normativ prevede introducerea art.41 ind.1 care dispune că personalul auxiliar și celelalte categorii de personal salarizate în baza Legii 50/1996, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, regimul impozitării fiind diferențiat. Ulterior salarizarea magistraților a fost disjunsă de salarizarea și celelalte drepturi ale personalului auxiliar al autorității judecătorești, astfel că OUG 177/2002 reglementează numai salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
De asemenea, în ceea ce privește condițiile suspendării plății primelor de vacanță, reține și prevederile Legii 631/2002, respectiv art.9 alin.7 din Legea 507/2003, astfel că aplicarea prevederilor care reglementează plata drepturilor solicitate de către, a fost suspendată până în data de 31.12.2004.
Conform art.8 alin.5 din Legea 511/2004, plata premiului anual aferent anului 2005, pentru personalul din instituțiile publice indiferent de finanțare și/sau subordonare, trebuie făcută din alocațiile și prevederile bugetare ale anului 2006, începând cu luna ianuarie 2006, iar la art.8 alin.7 din Legea 511/2004 se prevede în mod expres că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare privind primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, se suspendă până la data de 31.12.2005.
În speța dată, deși exercițiul și beneficiul dreptului și implicit a plății primei de concediu prevăzută de art.41 ind.1 al.1 din Legea 50/1996 este numai suspendat, această consecință nu determină și nu echivalează cu desființarea sau stingerea dreptului, neexistând nici o abrogare expresă în acest sens, în caz contrar s-ar ajunge în situația regretabilă ca un drept patrimonial a cărui existență este consacrată și recunoscută, să fie golit de substanța acestuia fiind astfel lipsit de orice valoare. Ca urmare, ca un drept material prevăzut expres și cuprins în normele de drept mai sus arătate să nu devină numai o obligație lipsită de conținut și consecințe, trebuie acordat, iar așa după cum s-a menționat anterior acesta a fost doar suspendat, în condițiile arătate.
Având în vedere ceea ce a reținut prin Decizia XXIII/12.12.2005, aceasta având forță obligatorie și pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești salarizat în baza legii 50/1996, dar exclusiv numai pentru anul 2004, în ceea ce privește temeinicia pretențiilor lor privind plata primei de vacanță fiind avută în vedere inclusiv reținerea și concluzia cuprinsă în decizia arătată, privind abrogarea parțială a legii 50/1996, conform art.50 alin.2 din OG 177/2002.
Textul de lege care a format obiectul recursului în interesul legii a fost art.41 ind.1 alin.1 din Legea 50/1996 care viza dreptul la prima de concediu, iar abrogarea acestuia prin OG 177/2002 produce efecte și consecințe juridice numai în ceea ce-i privește pe magistrați.
Urmează a fi reținute poziția, aprecierile și susținerile pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că prin Decizia nr. XXIII/2005, pronunțată în dosarul 31/2005, de Secțiile Unite al ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lîngă ÎCCJ s-ar fi dispus și stabilit ca prima de concediu să se acorde numai pentru perioada 2001-2002. Prin această decizie ÎCCJ a stabilit că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispozițiilor legale referitoare la dreptul dobândit și consacrat trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv. Dacă s-ar aprecia și considera altfel, ar însemna să se prelungească valabilitatea dispozițiilor de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogare, aceasta fiind o situație inadmisibilă.
S-a stabilit, aceasta printr-o apreciere și interpretare justă și logică, că nu este posibil să se aplice în prezent dispozițiile de prelungire succesivă a termenelor de punere în aplicare a prevederilor art.41 al.1 din Legea 50/1996 referitoare la prima de concediu odihnă în ceea ce-i privește pe prin invocarea prevederilor legilor bugetului de stat pentru anii 2005-2006, aceasta determinând încălcarea principiului neretroactivității legii civile prevăzută de art.15 alin.2 din Constituție, precum și de art.1 din Codul Civil.
Astfel, Decizia ÎCCJ își găsește aplicabilitate în ceea ce-i privește pe magistrați dar și personalul auxiliar și alte categorii de personal din cadrul instituțiilor judecătorești, corespondent anului 2004, fiind avută în vedere și perioada cuprinsă în acțiunea civilă promovată și dedusă judecății și aprecierii judecătorești.
Atâta timp cât o dispoziție legală este în vigoare, respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică inclusiv asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, este obligatorie și imperativă, cu eliminarea oricăror tendințe de limitare sau restrângere, aceasta determinând satisfacția titularilor drepturilor recunoscute de a nu fi împiedicat-o de la beneficiul efectiv al plății, în condițiile în care legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei iar nu în sensul neaplicării acesteia, conform și art.978 Cod Civil.
Pentru motivele și considerentele de fapt și de drept arătate, urmează a fi admisă acțiunea civilă formulată de către cu consecința obligării pârâților Ministerul Justiției și TRIBUNALUL HUNEDOARA la virarea și plata efectivă a sumelor solicitate și datorate cu titlu primă concediul de odihnă pentru perioada 2005-2006, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentele mai sus reținute.
Pentru justa și completa evidențiere a raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant, urmează ca pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele și necesarele mențiuni în carnetul de muncă, atât în calitate de operator al carnetelor de muncă, conform prevederilor Legii 130/1999 modificată. Astfel Legea 92/1976 modificată prin Ordinul 747/1999 cu consecința necesității realizării acestei obligații legale căzute în sarcina expresă a acestei pârâte, care are competențe și obligații exprese în acest sens. Pentru aceste considerente de fapt și de drept, această entitate juridică are legitimitate procesuală pasivă.
În prezenta cauză nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ.
Asistent judiciar,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Sebastian Nașcu Mihai Pașca Elena Truță
