Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia /2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr.

Ședința publică de la 08 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu

JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu

JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de reclamanții:, PRIN, PRIN, PRIN, PRIN, AN, R, ROMI, I, și împotriva sentinței civile nr. 799 din 30 mai 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți și consilier jr. pentru intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași. Lipsă reprezentanții celorlalți intimați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după trimiterea acestuia de către ICCJ.

Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.

Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.

Avocat, având cuvântul pentru recurenți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Trebuie să se analizeze dacă sunt drepturi legale și nu dacă exista buget. Reclamanții pot beneficia de tichete de masă în condițiile în care și celelalte categorii bugetare beneficiază de ele. Ar constitui o discriminare ca recurenții să nu beneficieze de aceste drepturi. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Consilier jr. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008 pronunțată în recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 853/2008, ICCJ decide cine poate beneficia de tichete de masă, numai personalul contractual.Acesta nu este un drept al reclamantilor ci doar,eventual,o vocație.

Instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul I sub nr. 336/99/19.01.2007, reclamanții, an, -, -, -, R, -, -, Romi, I, an, -, -, și Rata, și, în calitate de moștenitori ai defunctei au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate pentru perioada martie 2005 - martie 2008, reactualizate cu indicele de inflație, avându-se în vedere indexarea semestrială a indicilor prețurilor de consum.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au calitatea de personal auxiliar și personal contractual în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoriile I, P, R, de pe lângă Tribunalul Iași și de pe lângă Curtea de APEL IAȘI. Având în vedere prevederile Legii nr. 142/1998, sunt salariați în cadrul sectorului bugetar și ar trebui să beneficieze de alocații individuale de hrană și bilete de valoare sub forma tichetelor de masă, însă pârâții nu le-au acordat aceste drepturi. Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în linia bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.

Mai invocă reclamanții prevederile art. 41 alin. 2 din Constituția României și susțin că au dreptul de a primi o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă. Prin aceste alocații li se asigură o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă. Reclamanții mai învederează faptul că, dacă Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, aceasta nu înseamnă în mod automat că nu au dreptul la aceste tichete. La acordarea tichetelor trebuie să se țină seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă. De asemenea, atât timp cât se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar și în același timp există salariați din diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, acest aspect reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel disp. art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 Codul muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului reprezintă o restrângere a dreptului la protecție socială care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea constrângere ar avea caracter necesar într-o societate democratică.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că prin Decizia nr. XIV din 18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat de asemenea întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că în conformitate cu prevederile art. 4, art. 5, art. 6, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 142/1998, atribuțiile în ceea ce privește achiziționarea, distribuirea, stabilirea unității emitente, achitarea contravalorii tichetelor de masă, revin angajatorului, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând această calitate. De asemenea, pârâtul precizează că între el și reclamanți nu există raporturi de muncă sau de serviciu.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată, Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea tuturor pârâților, deci și a Ministerului Economiei și Finanțelor, la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate pentru perioada martie 2005 - martie 2008. Or, reclamanții nu au raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. Mai mult, potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.

Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Reclamanții au calitatea de personal auxiliar și personal contractual în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoriile I, P, și R, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI. Prin acțiunea introductivă aceștia au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada martie 2005 - martie 2008, reactualizate cu indicele de inflație.

Cadrul legal pentru acordarea tichetelor de masă îl constituie Legea nr. 142/1998 și nr.HG 5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998.

Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998,salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.

Analizând textul de lege menționat, tribunalul a reținut că angajatorii au doar posibilitatea și nu obligația de a acorda salariaților tichete de masă. Astfel, legea tichetelor de masă nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda tichetele de masă, ci instituie un drept opțional.

De asemenea, potrivit disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998,tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. Conform disp. art. 5 din nr.HG 5/1999,pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masa".

Prin urmare, având în vedere disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, în cadrul instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate fiecărui ordonator de credite.

Potrivit disp. art. 39 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Aceste dispoziții legale au fost reluate și în Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 (art. 46 alin. 4), în Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 (art. 40) și în Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 (art. 24).

S-a mai reținut de către instanța de fond că prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Potrivit disp. art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.

În consecință, având în vedere Decizia nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prevederile art. 329 Cod procedură civilă, prima instanța a constatat că este neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada martie 2005 - martie 2008.

Cât privește susținerile reclamanților referitoare la faptul că prin acordarea tichetelor de masă doar anumitor categorii de salariați s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, instanța de fond a reținut că acestea sunt nefondate. Astfel, nu se poate sustine că prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, cu bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, an, -, -, -, R, -, -, Romi, I, an, -, -, și Rata, și, în calitate de moștenitori ai defunctei în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe Lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL IAȘI și Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si a respins-

De asemenea, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții, an, -, -, -, R, -, -, Romi, I, an, -, -, și Rata, și, în calitate de moștenitori ai defunctei, considerand-o nelegala si netemeinica.

Au invocat recurentii faptul ca in mod gresit Tribunalul Iar espins actiunea intrucat potrivit disp.art.1 alin.1 din Legea nr. 142/1998,salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatoriar in baza disp.art.41 al.2 din Constitutie, salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii, o forma a acestei protectii constituind-o si acordarea alocatiilor individuale de hrana.

Intr-adevar, sustin recurentii, textul de lege nu prevede obligativitatea angajatorilor de a le acorda tichetele de masa insa, avand in vedere prevederile din legea fundamentala,considera ca sunt indreptatiti la acordarea acestor drepturi.

Mai arata recurentii ca din moment ce majoritatea angajatorilor bugetari acorda aceste tichete,ei ar fi discriminati prin neacordarea lor, tribunalul retinand in mod gresit contrariul.

In drept, recursul nu a fost motivat insa criticile formulate se circumscriu disp.art.304 pct.9 pr.civ.

Intimatul Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei primei instante.

A aratat in esenta intimatul ca ICCJ a decis in mod obligatoriu prin Decizia XIV din 18.02.2008 faptul ca tichetele de masa nu pot fi acordate judecatorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate si functionarilor publici iar in ceea ce priveste personalul contractual,exista doar o vocatie si nu un drept.

Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de motivele de recurs invocate si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Asa cum corect a retinut Tribunalul I, prin Decizia XIV din 18 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici.

Potrivit disp. art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.

Ca atare, este fara echivoc ca in ceea ce-i priveste pe reclamantii ce fac parte din categoria personalului auxiliar, aceste drepturi nu pot fi acordate.

Referitor la personalul contractual din cadrul instantelor si parchetelor, asa cum s-a retinut si la fond si cum rezulta din decizia sus mentionata, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, care se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. Ori, in cauza, prin legile succesive ale bugetului de stat aplicabile pentru perioada pentru care s-au solicitat drepturile (2005-2008) nu s-au prevazut sume cu aceasta destinatie. Totodata, Curtea constata ca reclamantii ce fac parte din categoria personalului contractual nu au probat in cauza ca ar fi negociat cu angajatorii acordarea drepturilor solicitate.

Cât privește susținerile referitoare la faptul că prin acordarea tichetelor de masă doar anumitor categorii de salariați s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, acestea sunt nefondate. Astfel, nu se poate sustine că prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, cu bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere.

de cele retinute, vazand ca instanta de fond a pronuntat hotararea cu interpretarea si aplicarea corecta a legii,nefiind incidente disp.art.304 pct.9 pr.civ. in baza disp.art.312 pr.civ. se va respinge recursul si se va mentine sentinta recurata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantii recurenti, PRIN, PRIN, PRIN, PRIN, AN, R, ROMI, I, și impotriva sent.civ.nr.799/30.05.2008 a Tribunalului I, sentinta pe care o mentine.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red./Tehnored.

2ex.-02.06.2009

Tribunalul I:-

-.

Președinte:Georgeta Pavelescu
Judecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia /2009. Curtea de Apel Iasi