Drepturi salariale ale personalului din justiție. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,- și Ministerul Finanțelor Publice - prin, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 3 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău și reclamanții-intimați, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
CURTEA
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
În temeiul dispozițiilor art. 260 al. 1 din Codul d e procedură civilă, amână pronunțarea la 13 aprilie 2009.
Dată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 423
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,- și Ministerul Finanțelor Publice - prin, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 3 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au avut loc în ședința din 9 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 13 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată pentru perioada 1 octombrie 2000 - 30.08.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și, ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Reclamanții arată că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Mai menționează, de asemenea, că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporită.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, întrucât art.47 din Legea nr.50/1996, menționat de reclamanți în susținerea pretențiilor formulate, a fost abrogat total și expres prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Totodată, pârâtul a susținut că în temeiul art. 11 alin. 1 din Legea nr. 317/2005, a art. 5 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și respectiv - Curții de apel - ordonator secundar, or obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică, și cum raportul juridic fiind unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat, ministerului economiei și finanțelor nu i se poate angaja nici o răspundere.
Prin sentința nr.3 din 15 ianuarie 2009 Curții de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, ca nefondată.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondată.
S-a admis acțiunea reclamanților, - și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 1 octombrie 2000 - 30 august 2004, actualizate cu rata inflației până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale enunțate.
Au fost obligați pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, au declarat recursuri pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Justiției.
Prin recursul declarat, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză, susținând că obiectul acțiunii dedusă judecății îl reprezintă obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, raportul juridic fiind unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
A mai susținut că, competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale cu acest titlu aparține ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de lege, acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice ca obligație dispusă de instanța de judecată.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, susținând că pentru perioada indicată de reclamanți prin acțiune a operat prescripția extinctivă.
După ce a făcut trimiteri la prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, același recurent a susținut că, în acest context, este adevărat că, prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică acordat magistraților și personalului auxiliar de specialitate, făcând parte dintr-o lege organică nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, care este un act normativ de inferior unei legi, dar, la fel de adevărat este și faptul că prin aceeași Ordonanță de Urgență nr. 83/2000, față de reglementările Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, s-a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, cât și coeficientul de multiplicare, finalitatea modificării legislative efectuate în cauză fiind nu de diminuare a drepturilor salariale, ci de creștere a acestora, prin crearea unui sistem nou de salarizare bazat pe principii noi și incluzând compensarea sporului abrogat prin acordarea unei indemnizații unice corespunzătoare.
Examinând recursurile de față, Curtea le constată neîntemeiate.
Astfel, referitor la recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, corect instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză nu este dată.
S-a reținut astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004, republicată, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat iar potrivit art. 9 și 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice este obligat să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale. S-a mai reținut că potrivit art.1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația respectivă de plată.
În acest context legislativ, instanța de fond corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Referitor la recursul declarat în cauză de pârâtul Ministerul Justiției, prin care se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, raportat la prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958 și ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, instanța de recurs constată că, în mod corect, instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, s-a reținut că pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său. Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
În condițiile în care prin OG nr. 83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu le poate fi imputate reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 personalul auxiliar de specialitate are dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
S-a mai reținut că potrivit art. 295 alin. 1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, ci dispozițiile legislației civile, cu referire la art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, în care se arată că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art. 17 alin. 1 și 2 din actul normativ arătat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
În considerentele sentinței recurate s-a reținut că, față de această situație, acțiunea reclamanților formulată la data de 5 decembrie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu 1 octombrie 2000 și până la 30 august 2004, nu este prescrisă, întrucât în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive ale prescripției.
În acest sens s-a reținut că prin Ordinul nr.903/C din 28 martie 2003 Ministerului Justiției s- constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială ale magistraților și în acest sens au fost făcute demersuri repetate de către Ministerul Justiției la Ministerul Finanțelor Publice în vederea obținerii fondurilor necesare cu acest titlu.
Prin Ordinul nr. 3/C din 11 ianuarie 2005, Ministerul Justiției dispus ca în vederea stabilirii sumelor necesare achitării drepturilor de personal decurgând din hotărâri judecătorești definitive a se calcula și centraliza sumele datorate magistraților și personalul din organele autorității judecătorești, conform anexelor nr. 1-10 ale ordinului până la data de 14 ianuarie 2005.
La art. III din acest ordin, se precizează că pentru magistrații și personalul din organele autorității judecătorești care nu dețin titluri executorii, calculul drepturilor de personal se va realiza conform anexelor nr. 11-18 ale prezentului ordin.
La inițiativa Ministrului Justiției, a fost inclus în Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar și în Planul de Acțiune aprobat prin HG nr. 232/2005, măsura vizând plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești.
De asemenea, în Angajamentul, cu ocazia încheierii negocierilor privind aderarea României la Uniunea Europeană la propunerea Ministrului Justiției a fost inclusă și obligația de plată a drepturilor salariale restante și a asigurării salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, Curtea, ca instanță de recurs, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin, împotriva sentinței nr. 3 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/19.05.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela, Timofte Cristina
